Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TECTONIC
Rezultatele 11 - 17 din aproximativ 17 pentru TECTONIC.
GEOSINCLINÁL , geosinclinale , s . n . Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă , în cursul timpului geologic , o scufundare intensă , însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime , transformându - se ulterior într - un lanț muntos cutat , ca urmare a mișcărilor tectonice . [ Pr . : ge -
GEOTECTÓNIC , - Ă , geotectonici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta ; tectonică . 2. Adj . Care aparține geotectonicii ( 1 ) , privitor la geotectonică . [ Pr . : ge -
... HÍNTERLAND , hinterlanduri , s . n . 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic , situată în spatele unui sistem muntos cutat . 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic . 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat , folosită ca bază ...
NEOTECTÓNIC , - Ă , neotectonici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre . 2. Adj . Care ține de neotectonică , relativ la neotectonică . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - +
OGLÍNDĂ , oglinzi , s . f . 1. Un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme , făcut din metal sau din sticlă , acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel , pe partea lucioasă , imaginea obiectelor . 2. P . anal . ( De obicei urmat de determinări ) Suprafață netedă și lucioasă ( în special a unei ape ) , care are proprietatea de a reflecta lumina . 3. Fig . Ceea ce înfățișează , reprezintă , simbolizează ceva ; icoană , imagine , tablou . 4. ( În sintagma ) Oglinda laptelui ( sau ugerului ) = porțiune de piele , netedă și lucioasă , la femelele bovinelor și ale altor animale , în dreptul perineului și al feselor , în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus . 5. ( Geol . ; în sintagmele ) Oglindă de falie ( sau de fricțiune , de alunecare ) = suprafață lustruită în roci , care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor
OROGÉN orogene , s . n . ( Geol . ) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos
OROGENÉZĂ , orogeneze , s . f . Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat ; orogenie (