Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TICĂLOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru TICĂLOS.

TICĂLOȘIE

... TICĂLOȘÍE , ticăloșii , s . f . 1. Stare de decădere morală ; p . ext . faptă comisă de un om ticălos ( 1 ) , faptă josnică ; nemernicie , mârșăvie , ticăloșenie , josnicie . 2. ( Înv . ) Mizerie , sărăcie ; nefericire , nenorocire . - Ticălos

 

AFURISIT

... AFURISÍT , - Ă , afurisiți , - te , s . m . și f . , adj . ( Om ) rău , ticălos

 

BLESTEMAT

... BLESTEMÁT , - Ă , blestemați , - te , adj . 1. Lovit , ajuns de blestem . 2. ( Adesea substantivat ) Cu purtări rele ; depravat , rău , ticălos

 

CANALIE

... CANÁLIE , canalii , s . f . Persoană care săvârșește o faptă josnică ; mișel , ticălos

 

CE

CE pron . invar . I. ( Interogativ , uneori cu nuanță exclamativă ) 1. ( Exprimă o întrebare ) Ce ai ? 2. Pentru care motiv ? din care cauză ? Ce te miri ? 3. ( Interogativ - exclamativ , indică surpriza , indignarea , neîncrederea etc . ) Cum adică ? Nu cumva ? Ce ! Vrei să spui că n - ai fost ? II. ( Adverbial ) Cât ( de tare , de mult ) , cum . Ce - aș mai râde să te văd păcălit . III. ( Cu valoare de conjuncție ) Care lucru anume . Nu mai știa ce să facă de bucurie . IV. ( Relativ ) 1. Care . 2. ( În legătură cu " a fi " , " a găsi " , cu sens explicativ ) Ființă ticăloasă ce ești ! 3. Ceea ce . Ați aflat ce s - a întâmplat ? V. ( Nehotărât ) 1. Un lucru oarecare , nu știu ce , nu știu cât ; ceva . 2. ( Cu repetarea verbului din propoziția principală ) A stat ce - a stat . 3. Orice , oricât . Zică cine ce va

 

CHIOLHĂNOS

... CHIOLHĂNÓS , - OÁSĂ , chiolhănoși , - oase , adj . , s . m . și f . ( Reg . ) ( Om ) ticălos

 

INFAM

... INFÁM , - Ă , infami , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care merită disprețul societății , care trebuie înfierat ; ticălos

 

MIȘEL

... MIȘÉL , - EÁ , mișei , - ele , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) de nimic , ticălos , nemernic ; ( om ) laș , fricos . 2. ( Înv . ) ( Om ) de condiție modestă , de rând . 3. ( Înv . și reg . ) ( Om ) sărac , nevoiaș ; ( om ) vrednic de plâns . 4. ( Înv ...

 

MIȘELESC

... MIȘELÉSC , - EÁSCĂ , mișelești , adj . De mișel ( 1 ) ; ticălos

 

MIZERABIL

... MIZERÁBIL , - Ă , mizerabili , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) ticălos , nemernic , infam . 2. Adj . Lipsit de ( orice ) valoare , de însemnătate ; de calitate foarte proastă . 3. Adj . Care se află într - o stare foarte proastă , vrednică ...

 

MURDAR

... MURDÁR , - Ă , murdari , - e , adj . 1. Plin de pete , acoperit de praf , de murdării , îmbâcsit de necurățenie ; nespălat , întinat . 2. Fig . Josnic , mârșav , ticălos

 

   Următoarele >>>