Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREBUINȚĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru TREBUINȚĂ.
... NECESITÁTE , necesități , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; ceea ce este de absolută trebuință ; trebuință
... TREBUINCIÓS , - OÁSĂ , trebuincioși , - oase , adj . ( Adesea adverbial ) Necesar , folositor , util , de trebuință , trebuitor . [ Pr . : bu - in - ] - Trebuință
... un lucru într - un anumit loc ( pentru a - l pune la adăpost sau a - l avea la îndemână în caz de trebuință ) . 2. Tranz . A nu lăsa ca ceva să dispară , să se distrugă , să se altereze etc . ; a păstra neatins și neschimbat ...
ASCETÍSM s . n . 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster , restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc . ; asceză . 2. Mod de viață preconizat de ascetism ( 1 ) ; viață austeră și retrasă pe care o duce
CONSUMÁ^1 , consúm , vb . I . Tranz . A întrebuința , a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse . CONSUMÁ^2 , consúm , vb . I . 1. Tranz . A nimici , a mistui , a distruge un lucru . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) istovi , a ( se ) epuiza , a ( se ) slei ( de puteri ) , a ( se )
CONSUMÁT^2 , - Ă , consumați , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este epuizat , sleit de puteri în urma unei vieți dezorganizate , desfrânate etc . V. consuma ^2 . CONSUMÁT^1 , - Ă , consumați , - te , adj . ( Despre materiale , produse etc . ) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse . V. consuma ^
ECONOMÍE , economii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției , distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor . 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești , limitată la strictul necesar în cheltuieli ; cumpătare , chibzuială , măsură . 3. ( Concr . ; la pl . ) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe . 4. Mod de întocmire , de orânduire a planului sau a părților unei lucrări , ale unei scrieri , ale unei legi etc . ; alcătuire , compoziție . [ Var . : ( înv . ) iconomíe , - ii s .
... al cuiva sau a ceva . 4. Faptul de a - i lipsi cuiva cele necesare ; nevoie , sărăcie . 5. ( Înv . și reg . ) Necesitate , trebuință
MÚNCĂ , munci , s . f . 1. Activitate conștientă ( specifică omului ) îndreptată spre un anumit scop , în procesul căreia omul efectuează , reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale . 2. ( Concr . ) Folos material , bun agonisit prin lucru ; agoniseală , câștig , profit . 3. Efort de a realiza ceva ; strădanie ; ocupație , îndeletnicire . 4. ( Înv . și pop . ; la pl . ) Torturi ,
NECONSUMÁT , - Ă , neconsumați , - te , adj . Care nu este consumat sau întrebuințat pentru satisfacerea unor trebuințe . - Ne - +
... NEVÓIE , nevoi , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; trebuință , necesitate , cerință ; spec . chestiune , situație , afacere a cărei rezolvare are caracter urgent , presant . 2. Stare de sărăcie , de lipsă , de mizerie în care ...