Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRECĂTOR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 38 pentru TRECĂTOR.

FUGACI

... FUGÁCI , - CE , fugaci , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre cai ) Bun alergător , iute la fugă ; fugar . 2. Adj . Fig . ( Livr . ) Trecător

 

FUGAR

... o constrângere , de o situație grea sau penibilă ; dezertor , evadat , fugit . 2. Adj . Care trece repede , fără a putea fi reținut ; fugitiv , nestatornic , trecător

 

FUGITIV

... FUGITÍV , - Ă , fugitivi , - e , adj . 1. Care trece repede , care este de scurtă durată ; trecător

 

HIPERTENSIUNE

HIPERTENSIÚNE , hipertensiuni , s . f . Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos , datorită unor stări nervoase , boli renale , cardiovasculare , endocrine etc . ; hipertonie ( 3 ) . [ Pr . : - si -

 

HIPOTENSIUNE

HIPOTENSIÚNE , hipotensiuni , s . f . Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale , în stări de șoc sau la unii oameni normali ; hipotonie ( 2 ) . [ Pr . : - si -

 

INDISPOZIȚIE

INDISPOZÍȚIE , indispoziții , s . f . 1. Lipsă de voie bună , de dispoziție ; supărare , mâhnire ( trecătoare ) . 2. Stare a celui ușor bolnav ; boală ușoară . [ Var . : indispozițiúne s .

 

INDISPUNE

... indispún , vb . III . Tranz . și refl . A ( - și ) strica buna dispoziție ; a ( se ) supăra , a ( se ) mâhni ( în mod trecător

 

IRITAT

IRITÁT , - Ă , iritați , - te , adj . 1. Care se află în stare de enervare , de surescitare nervoasă , de mânie trecătoare ; ațâțat , surescitat , enervat . 2. Care este inflamat , ușor

 

LEȘIN

LEȘÍN , leșinuri , s . n . 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței , fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii , provocată de o anemie a creierului , ca urmare a unei stări maladive , a unor eforturi fizice mari , a unei emoții puternice etc . ; lipotimie . 2. Stare de slăbiciune mare , de lipsă de putere , de vlagă , provocată de foame , de sete etc . ; sfârșeală . [ Acc . și

 

MÂNCĂRIME

MÂNCĂRÍME , mâncărimi , s . f . Senzație ( neplăcută ) provocată de anumite boli ale pielii , de o iritație trecătoare , de înțepătura unor insecte etc . și însoțită de nevoia de a se scărpina ;

 

MÂNIE

MÂNÍE , mânii , s . f . 1. Izbucnire de iritare violentă , dar trecătoare , împotriva cuiva sau a ceva ; furie , supărare mare . 2. ( Pop . ; adesea determinat prin " lui Dumnezeu " , " cerului " , " pământului " ) Prăpăd , urgie , grozăvie , nenorocire ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>