Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNIVERS

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru UNIVERS.

EGOCENTRISM

EGOCENTRÍSM s . n . ( Livr . ) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale , tendință de a face din sine " centrul universului " ;

 

ETER

ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile

 

EVOLUȚIONISM

EVOLUȚIONÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia Universul , Pământul , ființele vii , societatea etc . trec printr - un proces istoric de evoluție ( dezvoltare ) și sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltări . 2. ( În sens restrâns ) Teoria lui Lamarck , Darwin etc . despre evoluția speciilor de plante și de animale , despre transformarea lor unele într - altele ; transformism . [ Pr . : - ți -

 

FĂPTURĂ

... FĂPTÚRĂ , făpturi , s . f . 1. Ființă , vietate , creatură . 2. Natură , fire ; lume , univers

 

FINITISM

FINITÍSM s . n . Concepție metafizică care susține că universul este

 

GALAXIE

... GALAXÍE , galaxii , s . f . Fiecare dintre sistemele de aștri din univers

 

GEOCENTRISM

GEOCENTRÍSM s . n . Concepție potrivit căreia Pământul ar fi centrul imobil al universului , în jurul lui s - ar învârti Soarele și ceilalți aștri ; sistem geocentric . [ Pr . : ge -

 

HAOS

HÁOS , haosuri , s . n . 1. Stare primitivă , de neorganizare , în care , după cum presupuneau cei vechi , s - ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om ; ( în unele concepții teogonice ) spațiu nemărginit , cufundat în beznă și umplut de " neguri " , în care s - ar fi găsit , într - un amestec confuz , elementele și materia înainte de organizarea lumii ; stare de dezordine , primordială a materiei . 2. Stare generală de mare confuzie , dezordine mare , învălmășeală , neorganizare . [ Var . : ( înv . ) cáos s .

 

INFINITISM

INFINITÍSM s . n . Concepție metafizică care admite că universul este infinit . - Infinit + suf . -

 

LUME

... LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga ...

 

MACROCOSM

... MACROCÓSM s . n . ( Livr . ) Lumea în totalitatea ei ; Univers

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>