Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru URMA.

IMPRIMA

IMPRIMÁ , imprím , vb . I . Tranz . 1. A face , a lăsa urme prin apăsare , deformare etc . ; a întipări . 2. A tipări . 3. Fig . A comunica ; a

 

JERBĂ

JÉRBĂ , jerbe , s . f . 1. Buchet mare de flori , așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte . 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente , ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte

 

ODOROLOGIE

ODOROLOGÍE s . f . Odorologie judiciară ( În sintagma ) = domeniu al criminalisticii care elaborează metodologia de căutare , descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de

 

ORGANOGEN

ORGANOGÉN , - Ă , organogeni , - e , adj . 1. ( Despre elemente chimice ) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor . 2. ( Despre minerale , roci , minereuri , formații geologice ) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale ; care s - a format sub acțiunea

 

PALIMPSEST

PALIMPSÉST , palimpseste , s . n . Pergament sau papirus de pe care s - a șters sau s - a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului

 

PLÂNS

PLÂNS ^2 , - Ă , plânși , - se , adj . Care a plâns , care poartă urme de lacrimi . V. plânge . PLÂNS ^1 , plânsuri , s . n . Faptul de a ( se ) plânge ; tânguire ; ( concr . ) lacrimi ; plânset , plânsoare . V.

 

TĂIA

TĂIÁ , tai , vb . I . I. 1. Tranz . A despărți , a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice ; a diviza , a scinda , a despica , a fragmenta , a îmbucătăți . 2. Tranz . A despica , a spinteca , a trece prin . . . 3. Tranz . A suprima ( un text sau o parte din el ) . 4. Tranz . A lăsa urme în profunzime , a brăzda ; a executa ( prin așchiere ) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect . 5. Tranz . ( Rar ) A croi un obiect de îmbrăcăminte . 6. Tranz . ( Înv . ) A fabrica bani , a bate monedă . 7. Tranz . ( Despre drumuri , râuri etc . ) A străbate ; a traversa . 8. Refl . recipr . A se întretăia . 9. Refl . ( Despre țesături ) A se destrăma , a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri . 10. Refl . ( Despre lapte ) A se coagula , a se brânzi ( fiind alterat ) ; ( despre anumite preparate culinare ) a căpăta aspect de lapte brânzit ...

 

TĂPĂLAGĂ

TĂPĂLÁGĂ , tăpălăgi , s . f . ( Reg . ) 1. Încălțăminte mare și grosolană . 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate , pentru ca pașii să nu lase

 

TATUAT

TATUÁT , - Ă , tatuați , - te , adj . Care poartă urmele unui tatuaj . [ Pr . : - tu - at ] - V.

 

UȘOR

UȘÓR^2 , - OÁRĂ , ușori , - oare , ( I , II ) adj . , ( III ) adv . I. Adj . 1. Care are greutate mică , care cântărește puțin , care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă . 2. ( Despre alimente ) Care se digeră cu ușurință , care nu cade greu la stomac . 3. Iute , sprinten , vioi . 4. ( Despre urme , linii etc . ) Care este ( sau pare a fi ) făcut printr - o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă . 5. Mic , puțin , redus ( ca volum , amploare , consistență , intensitate ) . II. Adj . 1. Care este lesne de suportat , de îndurat ; ( despre boli ) lipsit de gravitate ; ( despre obligații materiale ) care nu împovărează ; mic . 2. Care nu prezintă dificultăți , care este lesne de înțeles sau de realizat ; simplu . 3. Lipsit de seriozitate , superficial ; frivol . III. Adv . 1. Încet , domol , lin ^3 ; fără zgomot . 2. Cu ușurință , fără efort ; lesne , comod . 3. Fără seriozitate ; în mod superficial , ușuratic . 4. Puțin . [ Var . : ( Înv . și reg . ) ușúre adj . , adv . ] UȘÓR^1 , ușori , s . m . Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii ; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei . [ Var . : usciór , ușciór s .

 

URMĂ

ÚRMĂ , urme , s . f . 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut , a stat etc . 2. Punct sau stadiu final ; sfârșit . 3. ( Mat . ) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>