Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru U������������������������������������

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1236 pentru U������������������������������������.

U

U ^2 interj . ( Adesea prelungit sau repetat ) 1. Exclamație care exprimă surpriza , indignarea , regretul sau care constituie o avertizare ( asupra unui pericol ) . 2. ( Însoțit de " iu ...

 

UȘ interj . Cuvânt cu care se alungă păsările . -

 

UȘAR

UȘÁR s . m . v .

 

UȘARNIC

UȘÁRNIC , - Ă , ușarnici , - ce , s . m . și f . , adj . ( Depr . ) ( Persoană ) care umblă pe la ușile altora , căreia nu - i place să stea acasă . - Ușă + suf . -

 

UȘCHI

UȘCHÍ , ușchesc , vb . IV . Refl . ( Arg . ) A pleca repede și pe neobservate dintr - un loc . - Et .

 

UȘCHIRE

UȘCHÍRE , ușchiri , s . f . Acțiunea de a se ușchi . - V.

 

UȘCHIT

UȘCHÍT , - Ă , ușchiți , - te , adj . ( Arg . ) 1. Care a plecat , a dispărut repede și pe neobservate dintr - un loc . 2. Care are comportări ieșite din comun , original . V.

 

UȘCIOR

UȘCIÓR s . m . v . ușor ^

 

UȘER

UȘÉR , ușeri , s . m . ( În evul mediu ) Dregător de curte în Moldova , care avea sarcina de a primi solii și de a - i introduce la domn ; funcție ocupată de acest dregător . [ Var . : ușár s . m . ] - Ușă + suf . -

 

UȘIER

UȘIÉR , ușieri , s . m . ( Ieșit din uz ) Om de serviciu la unele instituții publice ( care stătea la ușă ) . [ Pr . : - și - er ] - Ușă + suf . - ier ( după fr .

 

UȘOR

UȘÓR^2 , - OÁRĂ , ușori , - oare , ( I , II ) adj . , ( III ) adv . I. Adj . 1. Care are greutate mică , care cântărește puțin , care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă . 2. ( Despre alimente ) Care se digeră cu ușurință , care nu cade greu la stomac . 3. Iute , sprinten , vioi . 4. ( Despre urme , linii etc . ) Care este ( sau pare a fi ) făcut printr - o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă . 5. Mic , puțin , redus ( ca volum , amploare , consistență , intensitate ) . II. Adj . 1. Care este lesne de suportat , de îndurat ; ( despre boli ) lipsit de gravitate ; ( despre obligații materiale ) care nu împovărează ; mic . 2. Care nu prezintă dificultăți , care este lesne de înțeles sau de realizat ; simplu . 3. Lipsit de seriozitate , superficial ; frivol . III. Adv . 1. Încet , domol , lin ^3 ; fără zgomot . 2. Cu ușurință , fără efort ; lesne , comod . 3. Fără seriozitate ; în mod superficial , ușuratic . 4. Puțin . [ Var . : ( Înv . și reg . ) ușúre adj . , adv . ] UȘÓR^1 , ușori , s . m . Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii ; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei . [ Var . : usciór , ușciór s .

 

   Următoarele >>>