Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru U������������������������������������������������������������������������������������������������������������

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 1236 pentru U������������������������������������������������������������������������������������������������������������.

UȘĂ

ÚȘĂ , uși , s . f . 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri , la un vehicul , la o mobilă , pentru a permite intrarea ( și ieșirea ) ; ansamblu format dintr - un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură ; p . restr . tăblia din acest ansamblu . 2. Fig . Casă ,

 

UȘCHEALĂ

UȘCHEÁLĂ s . f . ( Arg . ) 1. Hoinăreală . 2. Plecare repede , pe neașteptate dintr - un loc . - Ușchi + suf . -

 

UȘCIOARĂ

UȘCIOÁRĂ , ușcioare , s . f . ( Rar ) Ușiță . [ Var . : uscioáră s . f . ] - Ușiță + suf . -

 

UȘURĂTATE

UȘURĂTÁTE s . f . Însușirea , caracterul a ceea ce este ușuratic ;

 

UȘURĂTOR

UȘURĂTÓR , - OÁRE , ușurători , - oare , adj . ( Rar ) Care ușurează , alină , liniștește , calmează . - Ușura + suf . -

 

UȘIȚĂ

UȘÍȚĂ , ușițe , s . f . Diminutiv al lui ușă ; ușuliță , ușuță , uscioară . - Ușă + suf . -

 

UȘUȚĂ

UȘÚȚĂ , ușuțe , s . f . ( Reg . ) Ușiță . - Ușă + suf . -

 

UȘULIȚĂ

UȘULÍȚĂ , ușulițe , s . f . ( Rar ) Ușiță . - Ușă + suf . -

 

UȘURINȚĂ

UȘURÍNȚĂ , ușurințe , s . f . 1. Faptul de a fi ușor ( de făcut ) ; facilitate . 2. Nesocotință , neseriozitate ; superficialitate . 3. ( Înv . ) Înviorare , întremare ( a unui bolnav ) . 4. ( Înv . ) Însușire a unui lucru lipsit de greutate . - Ușor ^2 + suf . -

 

UNIFICATOR

... UNIFICATÓR , - OÁRE , unificatori , - oare , adj . Care unifică sau contribuie la unificare . - Unifica + suf . - tor . Cf . it . u n i f i c a t o r e , fr . u n i f i c a t e u

 

AUTO

... automat " și care servește la formarea unor substantive . 3. Adj . invar . Care se efectuează cu ajutorul unui automobil , care privește automobilele . [ Pr . : a - u - ] AUTO ^1 - Element de compunere însemnând " de la sine " , " prin mijloace proprii " și care servește la formarea unor substantive , adjective și verbe . [ Pr . : a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>