Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VLĂGUI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru VLĂGUI.

VLĂGUIT

... VLĂGUÍT , - Ă , vlăguiți , - te , adj . Ostenit , istovit , sleit de puteri - V. vlăgui

 

MUIAT

MUIÁT^2 , - Ă , muiați , - te , adj . 1. Introdus într - un lichid , umezit , îmbibat cu lichid . 2. Cu hainele îmbibate cu apă ; plouat , stropit , udat . 3. Fig . Stors de puteri , lipsit de energic , moleșit , vlăguit . 4. ( Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte ) Întrețesut cu fir de aur ; p . ext . ( despre oameni ) îmbrăcat cu astfel de haine ; îmbrăcat frumos , împodobit . 5. ( Fon . ; despre consoane ) Palatalizat . - MUIÁT^1 s . n . Muiere ^2 . - V.

 

OFILI

... pierde culoarea , prospețimea feței ; a se fana , a se trece ; a - și pierde puterea , vigoarea , a se vlăgui

 

PRĂPĂDIT

PRĂPĂDÍT , - Ă , prăpădiți , - te , adj . ( Despre obiecte , clădiri , bunuri etc . ) Care se află într - o stare mizerabilă , care este stricat , deteriorat , dărâmat , sărăcăcios ; ( despre ființe ) cu forțele fizice ( sau morale ) epuizate ; vlăguit , extenuat , sfârșit . V.

 

REBEGIT

REBEGÍT , - Ă , rebegiți , - te , adj . 1. Pătruns de frig , înghețat . 2. Stors de puteri , istovit , vlăguit . [ Var . : ( reg . ) răbegít , - ă

 

STĂTUT

STĂTÚT , - Ă , stătuți , - te , adj . 1. Care nu mai este proaspăt ( și a căpătat un miros , un gust sau un aspect neplăcut caracteristic ) ; clocit ; ( despre aer ) închis , stricat , viciat . 2. ( Înv . ) Istovit ,

 

TOPIT

TOPÍT^2 , - Ă , topiți , - te , adj . 1. ( Despre corpuri solide ) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii . 2. ( Despre plante textile ) Care s - a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile . 3. Fig . Slăbit , tras , consumat ; istovit , vlăguit , obosit . 4. Fig . Măcinat , descompus , dezagregat . TOPÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) topi . - V.

 

VLĂGUITOR

... adj . , s . m . și f . 1. Adj . Istovitor . 2. S . m . și f . Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într - o tăbăcărie . [ Pr . : - gu - i - ] - Vlăgui