Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru XIX

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 58 pentru XIX.

POLCĂ

... polci , s . f . Numele unui dans popular originar din Boemia , în ritm viu , sprinten , care , în a doua jumătate a sec . XIX

 

POLTINIC

... s . m . Veche monedă rusească de argint , echivalentă cu o jumătate de rublă , care a circulat și în țările române în sec . XVIII - XIX

 

POLUȘCĂ

... poluște , s . f . Veche monedă rusească divizionară de aramă , care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec . XIX

 

POPORANISM

... POPORANÍSM s . n . 1. Curent social - politic de la sfârșitul sec . XIX

 

POZITIVISM

... POZITIVÍSM s . n . 1. Curent filozofic din sec . XIX - XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii , susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental . 2. Interes exagerat pentru ...

 

PRERAFAELITISM

... PRERAFAELITÍSM s . n . Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec . XIX care , pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael , a militat pentru o artă de rafinament , antiacademică , paseistă ...

 

RĂSURĂ

... RĂSÚRĂ^3 , răsuri , s . f . Cotă adițională la dări , în țările românești , în sec . XVIII - XIX , din care se făcea plata dregătorilor . - Et . nec . Cf . %rade . % RĂSÚRĂ^2 , răsuri , s . f . 1. ( Bot . ) Măceș . 2. ( Entom . ) Larvă de efemeră . - Et . nec ...

 

ROMANTISM

... ROMANTÍSM s . n . Mișcare artistică și literară apărută la începutul sec . XIX ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale , care a preluat tradițiile naționale și populare , promovând cultul naturii , lirismul , fantezia și libertatea ...

 

RUBIA

... unei monede turcești de aur , emisă spre sfârșitul evului mediu , care a circulat în țările române în prima jumătate a sec . XIX

 

SCIENTISM

... SCIENTÍSM s . n . Concepție filozofică inițiată la sfârșitul sec . XIX

 

SERDAR

... SERDÁR , serdari , s . m . 1. ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și Moldova ) Comandant de oaste , mai ales de călărime . 2. ( În sec . XVIII - XIX

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>