Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCĂIERARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru ÎNCĂIERARE.

ÎNCĂIERĂTURĂ

... ÎNCĂIERĂTÚRĂ s . f . ( Rar ) Încăierare

 

ÎNCĂIERAT

... ÎNCĂIERÁT s . n . ( Reg . ) Încăierare

 

ÎNVĂLMĂȘEALĂ

... învălmășeli , s . f . 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe ; forfoteală a unei mulțimi ; neorânduială ; p . ext . zgomot mare , zarvă . 2. Luptă , încăierare

 

CUȚITAR

CUȚITÁR , cuțitari , s . m . 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat . 2. ( Fam . ) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări ; bătăuș . - Cuțit + suf . -

 

HÂRJOANĂ

... HÂRJOÁNĂ , hârjoane , s . f . Încăierare

 

HÂRJONEALĂ

... HÂRJONEÁLĂ , hârjoneli , s . f . Încăierare

 

HARȚĂ

... HÁRȚĂ s . f . Încăierare

 

LUPTĂ

... LÚPTĂ , lupte , s . f . 1. Încăierare , bătaie între două ( sau mai multe ) persoane ( de obicei fără folosirea armelor ) , care caută să se învingă una pe alta ( sau unele pe altele ) . 2 ...

 

PĂRUIALĂ

... PĂRUIÁLĂ , păruieli , s . f . ( Fam . ) Acțiunea de a ( se ) părui ^1 ( 1 ) ; p . gener . încăierare

 

TOI

... TOI , toiuri , s . n . 1. ( La sg . ) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare . 2. Învălmășeală , încăierare