Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCĂRCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 58 pentru ÎNCĂRCA.

ÎNCĂRCAT

... s - a acumulat energie ; ( despre condensatoare electrice ) ale cărui armături au sarcină electrică . - ÎNCĂRCÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) încărca . - V. încărca

 

ÎNCĂRCĂTOR

... un vehicul , un agregat etc . 3. S . n . Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție . - Încărca

 

ÎNCĂRCARE

... ÎNCĂRCÁRE , încărcări , s . f . Acțiunea de a ( se ) încărca : încărcătură ( 1 ) . - V. încărca

 

GREU

GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...

 

SUPRAÎNCĂRCA

... SUPRAÎNCĂRCÁ , supraîncárc , vb . I . Tranz . A încărca peste măsură ; a împovăra pe cineva cu o muncă exagerată . [ Pr . : - pra - în - ] - Supra - + încărca

 

ÎMPOVĂRA

... I . Tranz . și refl . A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară , a ( se ) încărca

 

ÎMPOVĂRAT

ÎMPOVĂRÁT , - Ă , împovărați , - te , adj . Încărcat cu o povară ; îngreunat . V.

 

ÎNCĂRCĂTURĂ

... ÎNCĂRCĂTÚRĂ , încărcături , s . f . 1. Încărcare . 2. ( Concr . ) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul , un vapor sau o ființă . 3. Capacitate de încărcare . - Încărca

 

ÎNNAVETARE

... ÎNNAVETÁRE s . f . Operația de a încărca

 

ȘRAPNEL

ȘRAPNÉL , șrapnele , s . n . Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe , cu focos reglabil , care explodează într - un punct voit de pe

 

   Următoarele >>>