Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPLINIRE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 65 pentru ÎNDEPLINIRE.

CONCUBINAJ

CONCUBINÁJ , concubinaje , s . n . Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie ; căsătorie

 

CONDIȚIE

... a unei convenții , a unor negocieri etc . Condițiile tratatului de pace . 4. ( Jur . ) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații . 5. Situație socială a cuiva . 6. ( Sport ; în sintagma ) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct ...

 

CULPĂ

CÚLPĂ , culpe , s . f . ( Jur . ) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei ; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de

 

DESANT

DESÁNT , desanturi , s . n . 1. Trupe parașutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă . 2. Trupe de infanterie transportate , în timpul luptei , pe

 

ESCHIVA

ESCHIVÁ , eschivez , vb . I . Refl . A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații ; a se da în lături , a se

 

EVLAVIE

... EVLÁVIE , evlavii , s . f . Sentiment religios manifestat printr - o scrupuloasă îndeplinire

 

EXECUTARE

... EXECUTÁRE , executări , s . f . Acțiunea de a ( se ) executa și rezultatul ei ; îndeplinire

 

EXERCIȚIU

EXERCÍȚIU , exerciții , s . n . 1. Acțiune fizică sau intelectuală , făcută sistematic și repetat , în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări . 2. ( Despre un funcționar , o persoană oficială ; în sintagma ) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu . 3. ( Ec . ; în sintagma ) Exercițiu bugetar = perioadă de timp , de obicei de un an , pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat . [ Pr . : eg -

 

EXIGENT

EXIGÉNT , - Ă , exigenți , - te , adj . Care pretinde multă grijă , strictețe , corectitudine de la alții ( și de la sine însuși ) în privința îndeplinirii unei datorii ;

 

FĂCUT

... FĂCÚT^1 s . n . 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei ; săvârșire , îndeplinire ; pregătire , preparare ; confecționare ; fabricare . 2. ( Pop . ; în superstiții ) Farmec , vrajă ( făcută cuiva ) . 3. ( Pop . ) Destin , soartă . - FĂCÚT^2 , - Ă , făcuți , - te , adj . 1. ( Despre băuturi ...

 

FACE

... a da naștere la . . . , a cauza , a pricinui . A făcut o încurcătură 3. A aduce la îndeplinire ; a realiza , a îndeplini , a împlini . Și - a făcut datoria . 4. A exercita , a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>