Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDREPTĂȚIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru ÎNDREPTĂȚIT.

JUSTIFICA

... justífic , vb . I . 1. Tranz . A arăta că ceva este just ( 1 ) , legitim , a demonstra justețea unui lucru ; a îndreptăți ; a motiva . 2. Refl . A da explicații cu privire la o atitudine , o acțiune etc ; a se dezvinovăți . 3 ...

 

JUSTIFICAT

JUSTIFICÁT , - Ă , justificați , - te , adj . Dovedit ca just ( 1 ) , îndreptățit , legitim . - V.

 

LEGITIM

LEGÍTIM , - Ă , legitimi , - e , adj . 1. Care este întemeiat pe lege , care se justifică prin lege . 2. Care este justificat , îndreptățit ; just , echitabil . [ Acc . și :

 

LEGITIMA

... 2. Tranz . A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim . 3. Tranz . A justifica , a îndreptăți

 

LEGITIMAT

LEGITIMÁT , - Ă , legitimați , - te , adj . 1. Căruia i s - a cerut să se legitimeze cu un document legal . 2. ( Despre copii născuți în afara căsătoriei ) Care a fost recunoscut ca legitim . 3. Care a fost considerat just , echitabil ,

 

LEGITIMIST

LEGITIMÍST , - Ă , legitimiști , - ste , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care susține o dinastie sau un suveran , considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe

 

NECHEMAT

NECHEMÁT , - Ă , nechemați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Care nu a fost chemat , poftit , invitat ( undeva ) ; care nu este dorit ( undeva ) . 2. Adj . , s . m . și f . ( Cel ) care nu este indicat , îndreptățit ( să spună sau să facă ceva ) ; nepriceput , incompetent , ignorant . - Ne - +

 

PARTAJ

PARTÁJ , partaje , s . n . Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească : ( concr . ) act în care se consemnează o astfel de

 

PROMITE

... A - și lua obligația de a face ceva ; a face promisiuni , a făgădui . 2. Fig . A îndreptăți

 

PUTEA

PUTEÁ , pot , vb . II . Tranz . 1. A fi în stare , a avea puterea , a se simți capabil de a înfăptui un lucru . 2. A avea posibilitatea , mijloacele , condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui , de a face ceva , a - i fi ceva cu putință . 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea , a fi posibil , a fi cu putință ca un lucru să se întâmple . 4. A avea voia , dreptul de a face ceva . 5. A avea motive , a avea justificare , a fi îndreptățit să facă , să spună , să creadă ceva . 6. A fi indicat , nimerit , potrivit , a fi bine să . . . , a fi cazul să , . . ; a se cuveni , a se cădea . [ Prez . ind . și : ( pop . )

 

SEZINĂ

SEZÍNĂ , sezine , s . f . Posesiune de drept a bunurilor succesorale , în temeiul căreia anumiți moștenitori sunt îndreptățiți să perceapă uzufruct și să exercite dreptul la acțiune privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>