Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNFIPT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru ÎNFIPT.

ÎNFIGE

ÎNFÍGE , înfíg , vb . III . 1. Tranz . A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc În ceva ; a împlânta , a vârî . 2. Refl . Fig . ( Fam . ) A se apuca de ceva ( fără dreptul sau priceperea necesară ) , a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie . [ Prez . s . înfipsei , part .

 

ÎNFIGERE

... ÎNFÍGERE , înfigeri , s . f . Acțiunea de a ( se ) înfige ; împlântare . - V. înfige

 

POP

POP ^2 , s . n . invar . , adj . invar . 1. S . n . invar . Bucată de muzică ușoară cu temă și linie melodică inspirată din muzica folclorică . 2. Adj . invar . ( În sintagma ) Muzică pop = muzică ușoară sau rock , cu largă audiență la public . - Cuv . engl . POP ^1 , popi , s . m . 1. Stâlp , bârnă , par , prăjină etc . având diverse întrebuințări , mai ales ca element de susținere sau de sprijin : a ) bucată lungă de lemn , prăjină sau par , folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard , crengile unui pom etc . ; proptea , sprijin ; b ) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susține provizoriu sau se consolidează un zid , un planșeu , un acoperiș ; c ) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care , având unul dintre capete înfipt în talpa prispei , susțin cu celălalt capăt streașina acoperișului ; d ) ( reg . ) fiecare dintre stâlpii care , având unul dintre capete înfipt în pământ , susțin un gard sau o poartă . 2. ( Reg . ) Nume dat mai multor piese , obiecte sau părți ale acestora , asemănătoare ca formă sau ca întrebuințare cu un pop ^1 ( 1 ) ori executate dintr - un pop ^1 . 3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante , ...

 

ÎMPLÂNTA

... ÎMPLÂNTÁ , împl ? nt , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) înfige

 

ÎMPONCIȘA

... A veni în conflict cu cineva sau cu ceva , a fi în dezacord ; a se contrazice . 2. Tranz . A înfige

 

ÎNCOLȚI

... Despre plante ; la pers . 3 ) A da colț , a răsări din pământ ; a germina . II. Tranz . A înfige

 

ÎNFIGĂREȚ

... ÎNFIGĂRÉȚ , - EÁȚĂ , înfigăreți , - e , adj . ( Fam . ; despre oameni ) Care se vâră sau se amestecă în toate ; băgăcios , băgăreț . - Înfige

 

ÎNJUNGHIETURĂ

ÎNJUNGHIETÚRĂ , înjunghieturi , s . f . 1. Senzație dureroasă vie ( ca de înjunghiere ) ; junghi . 2. Rană produsă prin înjunghiere ; locul unde a fost înfiptă lama cu care s - a înjunghiat . [ Pr . : - ghi - e - ] - Înjunghia + suf . -

 

ȚĂRUȘ

... ȚĂRÚȘ , țăruși , s . m . Par scurt , ascuțit la un capăt , care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un ...

 

ȚIGLĂ

... ȚÍGLĂ^2 , țigle , s . f . ( Reg . ) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt , în care se înfige carnea pentru a o frige ; frigare . ȚÍGLĂ^1 , țigle , s . f . Piesă de argilă arsă , de sticlă , de mortar , de ciment , în formă ...

 

   Următoarele >>>