Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNFĂȚIȘARE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 93 pentru ÎNFĂȚIȘARE.

CATIFELAT

CATIFELÁT , - Ă , catifelați , - te , adj . Care are înfățișarea și finețea plăcută la pipăit a

 

CONCRETIZARE

... CONCRETIZÁRE , concretizări , s . f . Acțiunea de a ( se ) concretiza și rezultatul ei ; înfățișare

 

CONFIGURAȚIE

... CONFIGURÁȚIE , configurații , s . f . Formă exterioară a unui lucru ; înfățișare

 

CRISTALOID

CRISTALOÍD , - Ă , cristaloizi , - de , adj . , s . m . 1. Adj . Care are înfățișarea unui cristal ( 2 ) , care seamănă cu un cristal . 2. S . m . Substanță care cristalizează ușor și care , în stare de soluție , poate trece prin membrane vegetale sau animale ; substanță cristalizată . [ Pl . și : ( 2 , n . )

 

CURĂȚENIE

CURĂȚÉNIE , curățenii , s . f . 1. Calitatea de a fi curat ; starea , înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat . 2. Dereticare . 3. Purgativ , laxativ . - Curat + suf . -

 

DEDUBLAT

DEDUBLÁT , - Ă , dedublați , - te , adj . Dublu ; ( despre persoane și manifestările lor ) cu două aspecte , cu două înfățișări diferite . - V.

 

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

DESCOMPUS

DESCOMPÚS , - Ă , descompuși , - se , adj . 1. Desfăcut în părțile componente . 2. ( Despre materii organice ) Alterat , stricat , putrezit . 3. Fig . Care are înfățișarea morală sau fizică deformată ; ( despre fața omului ) crispat ,

 

DESFIGURA

DESFIGURÁ , desfigurez , vb . I . Tranz . A strica fața , forma , înfățișarea firească a cuiva , urâțind - o ; a poci , a sluți . - După fr .

 

DISIMULAT

... DISIMULÁT , - Ă , disimulați , - te , adj . Care ascunde ( sub un aspect înșelător ) adevărata înfățișare

 

DISTINCȚIE

... DISTÍNCȚIE , distincții , s . f . 1. Deosebire , diferență . A face distincție . Fără distincție . 2. Finețe , eleganță în înfățișare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>