Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGROPA

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru ÎNGROPA.

FUGASĂ

FUGÁSĂ , fugase , s . f . 1. Încărcătură mare de exploziv îngropată sub pământ sau instalată sub apă , în scopul nimicirii forței vii și a tehnicii de luptă a inamicului . 2. Recipient încărcat cu substanțe toxice de luptă , cu amestec incendiar etc . , folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin

 

GEOFON

GEOFÓN , geofoane , s . n . 1. Aparat electroacustic folosit în prospectarea geofizică ( seismică ) . 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate . [ Pr . : ge -

 

HORN

HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine , care se formează în urma intersectării pereților circurilor

 

PLANTA

... teren cu puieți , răsaduri etc . ; a sădi . 2. A fixa în pământ un stâlp , un par etc . 3. A îngropa

 

PROHODI

... PROHODÍ , prohodesc , vb . IV . Tranz . A oficia slujba prohodului ; p . gener . a duce un mort la groapă ; a îngropa

 

PROHODIT

PROHODÍT^2 , - Ă , prohodiți , - te , adj . Căruia i s - a oficiat prohodul ; îngropat . - V. prohodi . PROHODÍT^1 , prohodituri , s . n . Prohodire , prohod . - V.

 

SEMICOLOANĂ

SEMICOLOÁNĂ , semicoloane , s . f . ( Arh . ) Coloană care are jumătate din diametru îngropat în zid . - Semi - + coloană ( după fr . demi -

 

VARNIȚĂ

VÁRNIȚĂ . varnițe , s . f . Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ , folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un

 

ZĂCEA

ZĂCEÁ , zac , vb . II . Intranz . 1. A sta întins , culcat sau tolănit pe pat , pe pământ etc . din lipsă de ocupație , din cauza oboselii etc . 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele ; a boli . 3. A fi mort , culcat , îngropat ( în mormânt ) . 4. ( despre sentimente , calități , defecte etc . ) A sta ascuns , a fi în stare latentă . 5. A sta , a fi , a se afla ( într - o stare oarecare ) de multă vreme , a fi lăsat în părăsire . Plicurile nedesfăcute zăceau

 

<<< Anterioarele