Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGRĂDI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru ÎNGRĂDI.

ȚĂRCUI

... 1. A adăposti , a închide vitele , oile într - un țarc ( 1 ) . 2. P . gener . A împrejmui , a îngrădi

 

ȚĂRMURI

... ȚĂRMURÍ , țărmuresc , vb . IV . 1. Tranz . A mărgini , a limita , a pune hotar ; p . ext . a îngrădi

 

ȚARC

ȚARC , țarcuri , s . n . 1. Loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se adăpostesc sau se închid oile , vitele etc . ; ocol . 2. Îngrăditură , gard de nuiele , spini , de spini etc . în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite ; p . ext . suprafața împrejmuită de acest gard . 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii , în care sunt ținuți copii mici când încep să umble , pentru a li se limita spațiul de deplasare . 4. Numele unui joc de

 

CIMITIR

CIMITÍR , cimitire , s . n . Teren ( îngrădit ) unde se îngroapă morții ;

 

GĂRDUI

... GĂRDUÍ , gărduiesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A îngrădi

 

GRĂDINĂ

GRĂDÍNĂ , grădini , s . f . 1. Suprafață de teren arabil , de obicei îngrădită , pe care se cultivă legume , flori sau pomi fructiferi , în vederea obținerii unor produse ; grădinărie . 2. Suprafață de teren plantată ( și amenajată cu alei , bănci etc . ) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ . 3. ( În sintagmele ) Grădină de copii = grădiniță ( de copii ) . Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor

 

LIMITA

... refl . A ( se ) fixa între anumite limite sau granițe ; a ( se ) mărgini , a ( se ) restrânge , a ( se ) îngrădi

 

NEÎMPREJMUIT

NEÎMPREJMUÍT , - Ă , neîmprejmuiți , - te , adj . Care nu este delimitat de rest ; care nu este îngrădit . - Ne - + împrejmuit ^

 

NEÎNGRĂDIT

NEÎNGRĂDÍT , - Ă , neîngrădiți , - te , adj . Care nu este

 

OCOL

OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire

 

OCOLI

... împrejur , a înconjura . 2. Tranz . ( Înv . și pop . ) A pune gard împrejurul unui loc ; a împrejmui , a îngrădi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>