Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘIR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 112 pentru ȘIR.

SCARĂ

... la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ) , servind pentru comunicarea între etaje , între o clădire și exteriorul ei etc . ; ( la pl . ) trepte . 3 ... Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii , în care călărețul își sprijină piciorul . II. 1. Succesiune , șir , serie ordonată de elemente ( mărimi , cifre etc . ) așezate în ordine crescândă , descrescândă sau cronologică , servind la stabilirea valorii a ceva . 2. Serie de ...

 

STRIGĂT

... STRÍGĂT , strigăte , s . n . 1. Cuvânt , șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată ; țipăt , strigare . 2. Anunțare , semnalizare ( cu voce puternică ) ; comandă . 3. Sunet , șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu ...

 

VARIANȚĂ

... chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice . 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir

 

ÎNȘIRAT

... ÎNȘIRÁT , - Ă , înșirați , - te , adj . Așezat în șir

 

ÎNȘIRUI

... ÎNȘIRUÍ , înșírui , vb . IV . Tranz . 1. A înșira mărgele . 2. Fig . A expune pe rând , a enumera . - În + șir

 

ÎNȘIRUIRE

... ÎNȘIRUÍRE , înșiruiri , s . f . Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei ; șir

 

ÎNDRUGA

... în grabă . 2. ( Fam . ) A pronunța nedeslușit cuvintele , a îngăima ; a exprima prost ceva ; a fi fără șir

 

ÎNTINS

... neted . 4. ( Despre mers , zbor etc . ; adesea adverbial ) Care duce direct la țintă ; p . ext . încordat , grăbit , zorit ^2 . 5. ( Despre elemente care formează un șir

 

ȘIRAG

... ȘIRÁG , șiraguri , s . n . 1. Șir

 

ANFILADĂ

... ANFILÁDĂ , anfilade , s . f . Șir

 

AUDIA

... AUDIÁ , audiez , vb . I . Tranz . 1. ( Jur . ) A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces . 2. A asculta un șir

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>