Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘUȘOTIT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru ȘUȘOTIT.

ȘUȘOTEALĂ

... ȘUȘOTEÁLĂ , șușoteli , s . f . Faptul de a șușoti ; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește ; șușotit . [ Var . : șoșoteálă s . f . ] - Șușoti

 

ȘUȘOTIRE

... ȘUȘOTÍRE , șușotiri , s . f . Acțiunea de a șușoti și rezultatul ei . [ Var . : șoșotíre s . f . ] - V. șușoti

 

ȘOȘOTI

... ȘOȘOTÍ vb . IV . V . șușoti

 

ȘOȘOTIT

ȘOȘOTÍT s . n . v .

 

ȘOPĂI

... ȘOPĂÍ , șopăiesc , vb . IV . Intranz . ( Fam . ) A vorbi cu cineva în șoaptă ; a șopti , a șușoti

 

ȘUȘOTI

ȘUȘOTÍ , șușotesc , vb . IV . Intranz . 1. A vorbi încet , în șoaptă ; a șopti ( cuiva ) la ureche ; p . ext . a vorbi în taină . 2. ( Despre ape , frunze etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ușor și uniform ; a șopti . [ Var . : șoșotí vb . IV ] - Formație onomatopeică . Cf . fr . %