Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE DUMNEATA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 193 pentru PE DUMNEATA.

Ion Luca Caragiale - Calul dracului (Ion Luca Caragiale)

... n-am somn, vai de păcatele mele! Drumețul se așază jos lângă babă, în bătaia lunii, și răsuflă adânc de oboseală... - Da de unde vii dumneata, măiculiță, de-ai întârziat așa pe drum? - Hei! de unde viu eu... viu de departe... - De departe, ai?... Și... un' te duci? - Hei! unde mă duc eu... mă duc departe... - Departe ... Aoleo! la bună gazdă avusei noroc să pic!… În loc să mă-ntrebi: "Ai mâncat tu ceva, mă băiete, astăzi?... ți-o fi foame?" dumneata îmi ei tacrirul pe nemâncate. - Păi ce stric eu?... tu de ce ești găgăuță și taci?... N-ai aflat tu că, până nu plânge copilul, nu capătă țâță?... - Ba ... e somn, fătu-meu!... eu știu ca mi s-a speriat de tot somnul; pot sta de vorbă pân' la ziuă, dacă poftești... - Dumneata ăi fi putând, că n-ai umblat toată ziulica, două poștii ca mine, pe jos... Da eu tare aș vrea să mă odihnesc, drept să-ți spui. Și iar a căscat. - Atuncea - zice baba - culcă-te tu ... asculți? - Ascult. - ... A fost odata ca niciodată, că de n-ar fi... - ... nu s-ar povesti... a mormăit băiatul. - Bag sama ...

 

Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică

... precisă despre ceva, cu altă întrebare precisă despre altceva. Așa face acum și China, cum are diplomația chineză de mult obiceiul să facă. De aceea, pe semne, noi, Românii, despre șiretul care face pe prostul, vrând să scape prin tangentă, zicem că Ťface pe chinezulÅ¥. Și acum să revenim la ce spuneam mai sus despre snoave și zicători. Cine ar crede că întîmplarea așa de gravă dintre două nemăsurate ... iese țiganului în față... - Bine, mă fine, mă ocolești, ai ? - Cum să te ocolesc, nașule ? - Păi, cum mă văzuși, lăsași drumul drept și o apucași pe devale. - Cum să n'apuc pe devale, dacă mi se pare mie, că-i mai aproape p'acolo ? - Da unde te duceai, finule ? - La dumneata acasă, nașule. - Bine, măi, casa mea e'ncolo la deal, nu încoace la vale. Nu știi tu unde e casa mea ? - Ba, aia o cam ... deci primejdioasă pentru o mare cauză publică. Noi credem că ar trebui odată limpezită situația dumitale, șI, astfel, ești rugat să ne spuiu lămurit: iei dumneata răspunderea acelei acțiuni ? - Mai întâiu, ar trebui, răspunde omul matur, să mi se probeze că răspunderea cade numai asupra mea, și apoi, chiar după aceea ...

 

Ion Creangă - Capra cu trei iezi

... ș-apoi mai are când vede ?... căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț ! pe ied de gât, îi răteză capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu atâta poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea nu are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr, zicând : - Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai ... fost ? Ia vină-ncoace la nănășelul, să te pupe el ! Apoi ridică cherșinul binișor, înșfăcă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe-acela de-i merg petecele !... Vorba ceea : "Că toată paserea pe limba ei piere". Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn ... întinată și niște frunzări peste dânsa : peste frunzări toarnă țărână și peste țărână așterne o rogojină. Apoi face un scăuieș de ceară anume pentru lup. Pe urmă lasă bucatele la foc să fearbă și se duce prin pădure să caute pe cumătru-său și să-l poftească la praznic. Merge ea cât merge prin codru, până ce dă

 

Ion Luca Caragiale - Căldură mare

... bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârșit, un fecior vine să deschidă. În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin ... strada Sapienții, d. Costică Popescu. F.: Așa? D.: Așa. F.: Atunci, nu e aici. D.: Foarte bine. Domnul pleacă și merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oiște. Domnul: Haide, birjar! Birjarul: Nu slobod... este muștiriu, mo roc... D.: Care muștiriu? B.: Nu știi la mine, mo roc ... este, mo roc. Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. D.: Ascultă-mă; știi dumneata unde e strada Pacienții? B.: Ala nu știi, mo roc. O babă trece. Domnul oprește birja. Domnul: Mă rog, jupâneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții? Baba: Asta e, măiculiță. D.: Ei, aș!... Teribil de ramolită!... Mână-nainte, birjar ! Birja pornește. Domnul face semn să oprească la

 

Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea

... parte și de alta a scenii câte un pat de culcare. În mijlocul odăii o masă împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie. Pe masă, o lampă cu gaz; pe globul lămpii un abat-jour cusut pe canava. În planul întâi, la stânga, o sobă cu ușa deschisă și cu câțiva tăciuni pâlpâind. — Leonida e în halat, în papuci și cu ... jumătate! ( cu mândrie și siguranță ) Ei! giantă latină, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a băgat el în răcori, gândești, pe toți împărații și pe Papa de la Roma? EFIMIȚA ( mirată ): Și pe Papa de la Roma? Auzi, soro? LEONIDA: Ba încă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui ... ne culcăm? EFIMIȚA ( se scoală și se uită la ceas ): Douăspce trecute, bobocule. LEONIDA ( sculându-se și el și mergând spre patul din stânga ): Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba... EFIMIȚA ( dregându-și patul ): Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. LEONIDA ( la pat și intrând sub plapumă ): Mițo, ai zis matale fetii să vie mâine mai de dimineață ca să facă ...

 

Ion Luca Caragiale - La Moși

... La Moşi La Moși de Ion Luca Caragiale 1900 Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului de Afară, valuri peste valuri de omenire. Precum este greu să se mai întâlnească două picături de apă o ... sete, pe câtă vreme dumneaei sufere pe lângă astea și de foame. Când se oprește vagonul la Sf. Gheorghe, se face roșie, apoi galbenă și pe urmă simte o sudoare rece, și iar fierbințeală și iar răcește, și răsuflă greu, ștergându-se pe sub bărbia grasă, și zice: - Uff ! dacă stiam, mai bine luam birze! (că vorbește cam peltic). Teribelă căldură! mor! Vagonul pornește de la Sf. Gheorghe ... zice: - Pardon, doamnă! Nu vedeți că nu mai avem loc? - Eu văz că este! răspunde cocoana Lucsița. - Da; da' dumneavoastră sunteți corpolentă! - Bine că esti dumneata subțirel!... Pe mine asa m-a făcut Dumnezeu, voluptoasă!... Cui i plațe!... cui nu... - Taxa, mă rog! strigă conductorul. Coana Lucsița scoate din portofel biletul ...

 

Ion Creangă - Moș Ion Roată

... toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai și frații noștri munteni. Țări megieșe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuașul Milcov, ce trece pe la Focșani, le desparte. "Să-l secăm dar dintr-o sorbire" și să facem sfânta Unire, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creștinească și frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înțeles-ați, vă rog, oameni buni, pentru ce ... Ion Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate. — Ia du-te și dumneata, moș Vasile, și dumneata, bade Ilie, și dumneata, bade Pandelachi. În sfârșit, se duc ei vro 34 țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umeri și-l aduc lângă boier. — Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus moș Ion și n-a putut face ... socoteală... Iar de la bolovanul dumneavoastră am înțeles așa: că până acum noi, țăranii, am dus fiecare câte-o piatră mai mare sau mai mică pe umeri; însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă ...

 

Ion Luca Caragiale - Art. 214

... ăl nou, și fiu-meu, Lae Popescu. Avocatul: Poftiți, luați loc. Cocoana: Mersi! Tânărul: Mersi! (Șed.) Cocoana (scoate o tabachere, din aceasta o țigaretă militară, pe care o pune în gură. Avocatul îi oferă chibrituri; ea aprinde țigareta; trage de două-trei ori, și, dând fumul pe nas): Uite la ce-am venitără noi la dumneata, care ne-a recomandat o prietină a noastră, finc-a avut și dumneei o chestie (face cu ochiul râzând ... zice: du-te negreșit la dumnealui, că-ți face dumnealui treaba. Avocatul: Care cocoană, mă rog? Cocoana: Mița... Avocatul: Care Mița...? Cocoana (râzând, dând fum pe nas și făcând cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... Mița, de! care ai devorțat-o dumneata... Avocatul: ...? Cocoana: Care ai devorțat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnița. Avocatul (după o prefăcută sforțare a memoriei): A! madam Zaharidi... Cocoana: Ei, da! așa te-nvață ... ai? să-i înveți ce să spuie... Martori găsim noi. Tânărul: Mai întâi, domnule avocat, eu vreau să dau divorț fiincă n-o mai iubesc pe dumneei... Avocatul: Dar dacă dumneei te iubește pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Emulațiune

... aia n-am venit ieri la școală. Profesorul: N-ați vin't ieri la școală, ha?... Școlarul Otopeanu: Nu, domnule, că te-am văzut și pe dumneata că umblai după ei, și... Profesorul : No !... văz't-ați numa?... Școlarul Ionescu : Dumitale ți-era cald, domnule... Profesorul: Ha! Școlarul Otopeanu: Te ștergeai mereu ... rog, penetrățiune, când am văzut aceea mândretă de școleri ca o lejiune din acelea cari au vin't cu divul Traian și au trecut întâi pe la Viminacium — Ionescule! — și a doilea pe la Egreta-Drubetis — Ghiorghiescule! — pe podul lui Apolodor — Otopene!!! — ...aceea mândreță de școleri, cu peptu-naintre, cu capu-ndărăpt, cu pas amăsurat pe muzică! (Ridică linia ca o sabie, scoate pieptul, înalță fruntea.) Așa școleri să fi avut, ca să fac cu ei, m' rog, un defilir! (Pornește ... toți după mine la ecserțir, ca o lejiune traiană! (Merge la ușă, o deschide de perete; apoi se-ntoarce, ia rigla ca o sabie, așează pe copii în linie de companie, si pornește urmat de micii legionari, comandând:) Peptu-naintre! capu-ndărăpt! forverț! marș! Links ! rechts! linksl rechts! (Iese pe ușe. Copiii urmează foarte mândri ...

 

Ion Luca Caragiale - O reparațiune

... că a fost numai o greșală de mișcare, așa, din nebăgare de seamă, și-i cere cavalerește pardon, bătându-l amical cu palma cealaltă pe umăr. Frumos destul ! Prin gazeta dumitale, care inundă trei țări, se aruncă ocară infamantă asupra mii de oameni cinstiți; se denunță, cu sarcasme pline de ... pentru ocara aceasta făcută unui neam întreg fără știrea dumitale, om nevinovat; ba,chiar o regreți. Așa, scurt și cuprinzător... Foarte comod ! De sus, de pe o fereastră a casei dumitale, se aruncă zoale în capul publicului; iar dumneata stăpânul casei, zâmbind candid, declari, dela altă fereastră, că desaprobi această murdărie săvârșită fără voia dumitale, ba chiar îți pare... necuviincioasă. Ei ! apoi, să ne ... înzolită din cap până 'n călcâie, numai cu atâta din parte-ți - numai cu o platonică desaprobare și cu un regret mălăeț. În casa dumitale, dumneata ești stăpân, și, dacă ești om de omenie se cuvine, numaidecât, pe făptuitorul, care ți-a rușinat în primul rând casa și obrazul dumitale prin fapta lui nesocotită - oricine ar fi acela, slugă ticăloasă ori ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Infamie

... tale, că ai să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit să aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur, merită. Mulțumiri anticipate etc." Pe când eu nu știu cum să mai mulțumesc bunului meu amic pentru atâta bunăvoință, el pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa; apoi ... amicul meu, să-l rog a-mi da o a doua ediție, revăzută poate și considerabil augmentată. Maltratez încă o dată pe secătura de chelner și plec furios, cu plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul - că nu pot zice altfel - n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să mai citesc o dată călduroasa scrisoare ... bunului meu amic. O scot frumușel din plicul soios... Undelemnul și grăsimea borșului au pătruns până la hârtia dinăuntru, pe care au făcut-o transparentă; pe dos, într-o parte, se pot citi câteva vorbe de-a-ndăratele... Mă uit d-aproape, și văz bine literele... ragăm nu. Citite ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>