Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IA������I
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 823 pentru IA������I.
... mea... copiii mei... - Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așază la biuroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână ... furios, cu plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul - că nu pot zice altfel - n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să mai citesc o dată călduroasa scrisoare a bunului meu amic. O scot frumușel din plicul soios... Undelemnul și grăsimea borșului au pătruns ... măgar!... Mi-a citit amicul meu adineaori scrisoarea: n-am auzit așa vorbe... Și-apoi, ce noimă? cum s-ar putea potrivi?... Ce-i asta? Aiurit, dezdoiesc scrisoarea, și cu ochii mei citesc: "Stimate amice, Moftangiul, care-ți aduce această scrisoare, mă roagă cu insistență să ți-l recomand ... de aceea m-am și grăbit a-ți scrie, nu cumva să alerge la altă intervenție pe lângă tine și să te-ncurce. Ia seama, nu-i ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului de brânză
... au mărturisit, zicând: Greșit-am Domnului, i-ar n-au folosit nimic, căci nu gândiia a să părăsi de răutăț și pentru acĂ©ia au și perit. Nici să fie ispovedania noastră cu deznădăjduire, ca a Iudei, că și el, măcar că s-au mărturisit înaintea arhiereilor ... turburare, petrecanie cu bună întocmire, viață ce veselĂ©ște pre Dumnezeu și întristează pre vrăjmașul; că precum sunt păzitori celor ce postesc sfinții îngerii și-i feresc de toate primejdiile, așa sunt și celor ce nu postesc păzitori dracii și-i îndeamnă la multe păcate. Drept acĂ©ia trebuie să ne ostenim ca să nu avem părtășe cu diavolul, că nu s-au făcut nimeni ucenic bunătăților din cei ce s-au îndestulat ... voi milostenie din mamonul nedreptății. În ce chip? Cu lacrămi, cu inimă înfrântă și cu gând ca acela ca să nu mai faci după acĂ©ia strâmbătate nimănui, nici să jăfuiți și apoi, atunce va fi acea milostenie priimită; care lucru să poate încredința și de pe Zacheu, că au zis ... noi ce fac jafuri și fac câte sunt mai rĂ©le pre pământ, apoi să duce cu gând ca acela ce dă vreunui popă să-i ...
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... copiii mei... — Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așează la biroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână ... plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul — că nu pot zice altfel — n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să mai citesc o dată călduroasa scrisoare a bunului meu amic. O scot frumușel din plicul soios... Undelemnul și grăsimea borșului au pătruns ... măgar!... Mi-a citit amicul meu adineaori scrisoarea: n-am auzit așa vorbe... Și-apoi, ce noimă? cum s-ar putea potrivi?... Ce-i asta? Aiurit, dezdoiesc scrisoarea, și cu ochii mei citesc: „Stimate amice, Moftangiul, care-ți aduce această scrisoare, mă roagă cu insistență să ți-l ... de aceea m-am și grăbit a-ți scrie, nu cumva să alerge la altă intervenție pe lângă tine și să te-ncurce. Ia seama, nu-i ...
Alexei Mateevici - Vorbă lungă
... o știe... n-o pot găsi nicidecum... Iat-o! îi scrisă pentru odihnă. — Pe Evdochia pentru odihnă? se miră bătrâna. Nici un an nu-i de când s-a măritat, dar tu de-acu-i chemi moartea! Însuți, dragă, te-ncurci ș-apoi te mai mânii pe mine. Tu scrie cu rugăciune, dar dacă-i avea-n inimă răutate, asta-i bucuria dracului. Asta dracul te tot joacă și-ncâlcește. — Stai, n-amesteca... Dascălul se posomorăște și, gândindu-se puțin, încet o șterge pe Evdochia ... și scarpină ceafa. — Pe Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de-i da-o-ncoace - pentru odihnă. M-a încurcat de tot baba! Și ostașul ista Zaharia s-a mai băgat aici... Naiba ... cea nouă. — Eu îi scriu pe toți delaolaltă, zice el, dar tu s-o duci asta la părintele diaconul. Las' diaconul să priceapă, care-i viu aici și care-i
... o știe... n-o pot găsi nicidecum... Iat-o! îi scrisă pentru odihnă. — Pe Evdochia pentru odihnă? se miră bătrâna. Nici un an nu-i de când s-a măritat, dar tu de-acu-i chemi moartea! Însuți, dragă, te-ncurci ș-apoi te mai mânii pe mine. Tu scrie cu rugăciune, dar dacă-i avea-n inimă răutate, asta-i bucuria dracului. Asta dracul te tot joacă și-ncâlcește. — Stai, n-amesteca... Dascălul se posomorăște și, gândindu-se puțin, încet o șterge pe Evdochia ... și scarpină ceafa. — Pe Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de-i da-o-ncoace - pentru odihnă. M-a încurcat de tot baba! Și ostașul ista Zaharia s-a mai băgat aici... Naiba ... cea nouă. — Eu îi scriu pe toți delaolaltă, zice el, dar tu s-o duci asta la părintele diaconul. Las' diaconul să priceapă, care-i viu aici și care-i
Ion Luca Caragiale - Cum devine cineva revoluționar și om politic...%3F
... amiaz', gemând din când în când. Tocmai pe la cinci seara s-a dezmeticit bine și mi-a povestit tot ce i se întâmplase. Iată: Plecase, după cum spusei, pe la zece dimineața, și ajunsese fără accident la depozit pe la unsprezece. Umblase repede pe jos și ... Atunci s-a oprit la o cârciumă, să bea o țuică fiartă cu candel — a băut două, și văzând că-i face bine, a mai băut încă una. Simțindu-se destul de încălzit, s-a suit peste saci în căruță, că era ... o grozavă învălmășeală: în față-l năvălea poporul, în spate-l pridideau jandarmii călări. A simțit un fel de amețeală; au început să-i vâjâie urechile și să i se turbure vederea... S-a ridicat drept în picioare peste saci; căruța sta locului — calul se desprinsese din ulube și nu se ... pumnii încleștați. Turburarea era în toiul ei — țipete, huiduituri, blesteme... În toată învălmășeala, un jandarm călare se repede spre Niță cu sabia ridicată să-i despintice capul. Niță s-apleacă în căruță, ...
... Cezar Bolliac - Carnavalul Carnavalul de Cezar Bolliac Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Începe carnavalul! și-n salele bogate Se cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate, În nouă veselii! O! ce de griji acuma la ... rochița, Pandlica care-o prinde, - săracă copilița! Viața-i e romanț! O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie Și păr și rochi, pandlice, buchet de iasomie La sol în contra-danț! Mulțime de machine prin case de neveste! Fămei și croitorii abia ... vă râde soarta! gândiți că-n aste zile Stau sub pământuri, ocne, prin temniți și exile Atâți nevinovați, Pe care pizma, ura și neagra calomnie I-au părăsit cruzimei, și oarba tiranie Îi ia necercetați! II Când armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă, Alerg și scapăr iute p-o gheață-alunecoasă, Ca fulger, ca năluc; Și lângă drumul vostru ... suc; S-oprește, -și ia căciula, spre voi mâna întinde, Și trista lui cătare în rugă se aprinde Văzând că nu-l vedeți; Și tremurându-i barba, spre ceruri mormăiește; Când sania din urmă de ziduri îl strivește; Voi treceți și râdeți! Nebunilor ce sunteți! Vă pare că e o glumă
Antim Ivireanul - Începătură și învățătură pentru ispovedanie
... an, mai jos de măsura anilor de priceștenie. Iar de va nevoi el să dea milostenie, pre cât îi va fi putĂ©rea, iar să-i lași lui, și alt an. Iar de va posti el miercurea și vinerea, precum poruncĂ©ște sfânta pravilă, lasă-i lui și alt an; de va ținea lunea, de dulce să nu mănânce, lasă-i lui și alt an. Iar de va fi omul de treizeci de ani, sau și mai jos și alt an să-i laș lui. Iar de va fi de douăzeci de ani, sau și mai jos mai puțin să să canonească. Iar de nu va suferi acĂ ... Postnicul și mai mult acei 15 ani ai preacurviei și ai sodomiei și ai dobitoacelor îi pogoară până la trei ani, însă cu adevărat de-i va posti acești trei ani necurmat, adecă desăvârșit, cu post în zi odată să mănânce și metanii să facă, cum i să va porunci de la duhovnic afară osebi de sâmbătă și de duminecă. Iar alți părinți de acĂ©stea n-au poruncit, numai de sfânta ... aceasta iaste obicinuită creștinilor. Iar după cădĂ©re în păcat, de va vrea acela să se călugărească, doao părți să ție și o parte să- ...
Ion Luca Caragiale - Arendașul român
... — Vezi că și eu am greutăți, mă Ioane. — Da, cocoane, însă eu zic că fiecare să-și crească copiii. — Apăi eu ți-i dau ție să-i crești, mă Ioane? — Nu, cocoane, dar cu prașila, drept și drept. — Stăi să-ți dau eu drept, mă Ioane. Se apropie de țăran ... ceas se ivește primarul cu căciula în mână la poarta boierului. — Dar ce-a făcut blestematul ăla de Ion, cocoane? — Nu-i treaba ta, primarule; ia vezi să am mâne oameni la muncă, și nu uita de datoria aia, știi, c-apoi... — Bine, cocoane, sărut mâna. A doua ... la primărie la braț cu arendașul și cheamă pe țăranul cu hârtia la cercetare. Îndată ce țăranul se ivește, arendașul, roșu de furie, începe să-i strige: — Opincarule, mămăligarule, țopârlanule, să mă dai tu pe mine în vileag?!... Se apropie încet de el și începe să-i care la pumni în cap. Subprefectul zice cu blândețe: — Cocoane Arghir, cocoane Arghir... Însă arendașul e prea mânios ca să-l audă. Dă înainte ... ...
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... ce ți le-a dat să îngroape, sub umbra lor stufoasă, sufletele tuturor proștilor ce s-ar uita în ochii d-tale?... — Ia, te rog, lasă-mă... Și, cu o mișcare aproape nesimțită, voia să-și scoată mâna-i mică de sub, brațul vânjos al lui Andrei. — Mă rog... mă rog... încă n-am sfârșit cu cusururile, zicea el strângându-i mai tare mâna sub braț; vezi că te superi?... și ai atâtea cusururi!... Mai multe chiar de câți curnuți are o blană de oaie, care ... tem să nu faci vreouna de-ale tale; caută și-ți vâră mințile-n cap, că cu coana Marieta o-mplinești numaidecât. — Eu? — Ia sama să nu fii mojic... — Da curte am voie să-i fac, mititica mea mătușică? — Numai să nu fii mojic. — Da, de ți-a plăcea cum m-oi purta, ce-mi dai ... la cafenea vesel că fusese biruitor —se vede—în vro luptă de concină sau de santase... — Sevastiță! strigă el de la poartă, Sevastiță! ia vezi să puie masa-n grădină, și mai repede, că mi- ...
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în voiaj
... vameșii de la hotar încep a controbăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor, și dau peste o cutie cu țâri zvântați ce-i luasem la drum. — Fui taifel! Ce-i asta? strigă... căprariu. — Ce să fie, domnule? Ia, țâri... Eu postesc miercurea și vinerea și metahirisesc sărături de când pătimesc de rast. — Vas rast? Asta-i pudoare mare la d-ta; trebuie plătești vama. Și îndată s-au adunat vro trei șoacățe ca să hotărască dacă se cuvenea să-mi ieie ... de-o parte și cu un andenken din dos... Cum vă pare așa bazaconie? te mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-i nimica, pe lângă ce mi s-a întâmplat în urmă. Plodu cel de Guliță se cobora Ia toate stațiile... Copil nu-i, mă rog?... îl trimiteam cu Ioana țiganca pentru ca să nu se prăpădească; când aproape de Viena aștept să se întoarcă în vagon... nu vine ... cum e țara noastră, de pildă, sunt ciunte și oloage, sărmanele! GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Chiriță! CHIRIȚA (către capelmaistru): Ba nu, zău, adică nu-i