Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Alexandru Macedonski - Noaptea neagră
... Alexandru Macedonski - Noaptea neagră Noaptea neagră de Alexandru Macedonski Cu norii ce afar' s-adună Acoperind și cer și lună, De la fereastra mea, sub coaste, Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iasme Ce sunt a iadurilor ... Și parc-ar râde câteodată... Căci spăimântoasele lor rânduri Sunt ghiana ce o port în gânduri, Sunt mintea mea întunecată. Cocoșul ce-nspre ziuă cântă Cu ... spăimântă... Hip! Hip! — curg iezmele întruna, Și dacă las perdeaua iute, Atunci, odaia, pe-ntrecute, Mi-o umplu, una câte una. Ha! Ha! — Și grabnic mă-nconjoară Râzând de-un râs ce mă doboară, Iar în mijlocul lor, îndată, Pe când mai mare e vârtejul, Uscându-mi gura și ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos
... și dosădiț ce sunt întru închisoare de atâția ani. Să le spuiu bucurie amărâților, să le spuiu cum că te-am văzut cu ochii miei și cum că te-am apipăit cu mâinile mĂ©le și cum că te-am ținut în brațe și cum că ai înplinit toate ale legii și vei să pătimești și vei să te omori pentru mântuirea tuturor și vei să te pogori și în iad, ca să ne scoț pre toț de la muncă și să ne sui, împreună cu tine, la ceriu, să ne faci una cu tatăl. Așa te rog, stăpâne, mângăiarea și slava norodului tău, lui Israil, lumina cea descoperită a limbilor celor dintru întunĂ©rec, slobozĂ©ște-mă cu pace, ca să măresc numele tău cel preaslăvit. Acesta iaste praznicul bĂ©sericii noastre de astăzi, iubiților miei. Acesta iaste sfârșitul tainelor celor vechi și ... Domnului în deșărt, iară noi îl purtăm prin gurile noastre, ca o nimica. A treia poruncă zice să sfințim sâmbăta, adecă să cinstim și să ținem praznicile, iară noi atunce facem lucrurile cĂ©le mai multe și lucrurile cĂ©le mai necuvioase. A patra poruncă zice să cinstim pre părinții noștri, iară noi îi ocărâm și-i
Constantin Stamati-Ciurea - În vis și aievea
... se depun la urmă la picioarele femeii, pentru că sub cârmuirea ei imÂpunătoare se pleacă de-a valma sărmanul și bogatul, regentul și plugarul, geniul și sălbaticul înfiorător. Marc Aureliu, acest profund cunoscător al inimii omenești, până într-atâta adora pe iubita sa Faustina, încât decora și gratiÂfica pe amanții ei, și până la moarte el nu a contenit să-i poarte cel mai adânc respect, mulțumind zeilor că l-au înzestrat cu așa soție credincioasă. Senatorii, în supunerea lor sclavică și spre a se linguși pe lângă Cezarul, au declarat pe Faustina în rândul zeițelor cu atributele Iunonei și Cererei, iară junimea la cununii aducea ofrande pe altarul acestei zeițe neprihănite și protectoare a căsătoriilor. Privind la acea strălucită adunare a atâtor frumoase, ce rivaÂlizau una cu alta în podoabe, gândeam câtă stăruință întreÂbuințează femeia ca să placă la bărbați. Câtă iscusință îi trebuie să așeze în simetrie zuluful de pe ... ridicăm și iarăși cădem, până ajungem la mormânt, de unde nu ne mai sculăm. Și această mișcare este lupta pentru existență, lupta penÂtru pasiuni și agonisirea de glorii, de renume,
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
... Dimitrie Bolintineanu - Copilaşii Copilașii de Dimitrie Bolintineanu ,,Seara primaverii caldă Cu dulci lacrime ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora ... gânduri crude — ,,Împărate, zise ea, Dacă mâine n-ăi tăia Cei doi brazi ce fruntea-nclină Pe fereastra din grădină, Casa ta voi părăsi Și-n deșerturi voi fugi." Doamna zice și pe loc Brădiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nflorită Și de rouă poleită, P-un tapet de ghiocei, Iată c-au sărit scântei, Și scânteile rouate Și de soare sărutate Se schimbară-n doi feciori Drăgălași ca două flori. — ,,Noi suntem cei doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir'te mărgărite!" Mărgărelul, cât vorbea, Singur iute se-nșirea. Iară când a fost numit Cu măicuța ce-au vorbit, Cele mărgăritărele S-au schimbat în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au pierdut, P-a lor ...
Ion Luca Caragiale - 1907 din primăvară până'n toamnă
... a existat (precum era îndreptățit să nu mai crează) atîta energie în acele mase - cum de n'a isbucnit acest enorm scandal public cu mult mai nainte. În adevăr, poate că nici într'un Stat, din Europa cel puțin, nu există atîta extravagantă deosebire între realitate și aparență, între ființă și mască. ... Țara romînească este o țară aproape absolut agricolă; cîteva începuturi de industrie, protejate într'un mod scandalos de către Stat, și chiar începuturile de exploatare a petroleului, stau, ca producție de avuție națională, într'o proporție infimă, aproape neglijabilă față cu producția agricolă. Pămîntul țării este stăpînit: de propietarii mari; între aceștia, cel mai mare e Statul; apoi Coroana, cu domeniile de apanaj; fundațiile de binefacere, ca Eforia Spitalelor; cele culturale, ca Academia, etc.; și marii propietari particulari; de propietarii mijlocii, și de propietarii mici, masa enormă a țăranilor, împropietăriți dela 64 și dela 88. Toți țăranii sînt plugari; ei cultivă micile lor propietăți și propietățile mari și mijlocii. Acestor propietari mici (aproape 5 milioane suflete la o populație de vreo 6 milioane), nu le poate ajunge producția propietăților lor; căci, pe de ... 2. Prosperitatea fenomenală a clasei arendașilor mari ...
Miron Costin - De neamul moldovenilor
... cincilea - Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în ară la noi 7 Capul al șaselea - De numerile neamului acestor țări și de port și de limba graiului, de unde au luat, așijderea și de tunsura, carei să află și acmu la prostime pe supt munte, lăcuitorii ce suntu și de lĂ©ge creștinească, de unde au luat 8 Cap al șeptilea și cel de pre urmă - vini rândul a arăta cât au trăit aceste locuri cu oameni după descălicarea lui Traian cu românii de la Italiia Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ Către cititoriu Începutul țărâlor acestora și neamului moldovenescÅ și muntenescÅ și câți sunt și în Țările Ungurești cu acest nume, români și până astăzi, de unde suntÅ și de ce seminție, de când și cum au dăscălecat, acĂ©ste părți de pământÅ, a scrie, multă vrĂ©me la cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala aceasta ... ști poveștile adevărate, de atâtea vacuri? RăspunzÅ: Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea, dintru care, daca va nevoi omul, cĂ©le trecute cu multe vremi le va putea ști și oblici.
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... ocol: Pentru dânșii, cum se vede, cată vâjul numa-n gol! Moșule, mai spune-mi una! Văd bine că ești slab tare Însă niște oi cu lapte, să le mulgi ai fi în stare? Zise craiul, și cu zâmbet către sfetnici lung privi, Și-apoi vâjului, cu stângul, una pe ascuns ochi. Vâjul pricepu-ntrebarea, deci, ochind și el o dată, Zice: Doamne, ce mai vorbă! Pare că-i din drum luată! Fost-am eu voinic pe lume, când eram în vremea mea ... sciții, persii și-ar fi muls cândva berbecii? Și-au sfărmat capul, sărmanii, au cercat în mii de părți, Au citit prin lexicoane, prin gramatici și-alte cărți, Au ținut consiliu mare; sfătuiescu-se, s-adună. Însă vai, Frustra conatur cui Deus non... pace bună! Bolboresc și schimbă fețe, zor de spaimă mi-i apucă! Ultima speranță numai este că ei să se ducă La moșneag și să-l întrebe, că ce naiba-a povestit Cu măria-sa, cu craiul. Bravo! Iacă-au nimerit! Dar era mare rușine, că ei, domni cu-nvățătură, Capul să și ...
... lei Pui de lei de Ioan Nenițescu Poezia a fost pusă pe muzica compozitorului Ionel G. Brătianu. Eroi au fost,eroi sunt încă Și-or fi în neamul românesc! Căci rupți sunt ca din tare stâncă Românii orișiunde cresc. E vița noastră făurită De doi bărbați cu brațe tari Și cu voința oțelită, Cu minți deștepte, inimi mari. Și unu-i Decebal cel harnic Iar celălalt Traian cel drept Ei, pentru vatra lor amarnic Au dat cu-atâția dușmani piept. Și din așa părinți de seamă În veci s-or naște luptători, Ce pentru patria lor mamă Vor sta ca vrednici următori, Au fost eroi, și ...
Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi
... Nicolae Filimon - Ciocoii vechi şi noi Ciocoii vechi și noi sau Ce se naște din pisică șoareci mănâncă de Nicolae Filimon Romanț original Cuprins Dedicație Prolog Dinu Păturică Postelnicul Andronache Tuzluc Românul și fanariotul Chera Duduca Educațiunea ciocoiului Ipocriții în luptă Până nu faci foc, fum nu iese Mijlocul de a face foc fără să iasă ... să te fac ispravnic? Ținte bine, arhon postelnice! Scene de viață socială Fă-te om de lume nouă să furi cloșca de pe ouă! Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea Ce n-aduce anul, aduce ceasul Avertismentele Teatrul în Țara Românească Femeia a scos pe om din rai ... Italiana în Algir Slugile boierești Cochii Vechi Marea hătmănie O scenă dramatică Blestemul părintesc Un suflet nobil Lagărul de la Cotroceni și trădarea Alesandru Ipsilant și Eteria grecească Cu rogojina aprinsă-n cap și cu
Duiliu Zamfirescu - Ca un mănunchi de ramuri
... nu se știe De ești femeie sau ești floare. La brâu te-a strâns ca pe-un mănunchi De ramuri tinere de crin Și nu știu ce ți-a pus în sân Și de la sân pân-la genunchi, Că parcă-i fi un vis croit După gândirea mea nebună, Cu sufletul ca alba lună, Cu trupul cald și liniștit. În trista mea singurătate Au răsărit colo și colo Vedenii cu cap de Apollo Și ochi plini de bunătate: Dar dacă tu ai ști anume Cât farmec e-n făptura ta, Ai face aripi și
Alecu Russo - Cântarea României
... Slobozenia e îndoită: cea dinlăuntru și cea dinafară... ele sunt surori, una fără alta nu pot trăi... slobozenia dinafară este neatârnarea moșiei, în care naștem și care ne hrănește, moșia de la care tragem numele nostru și dreptul de om, de sub biruirea oricărei alte țări și împărății. Pentru sângele ce ne dă, suntem datori cu sângele nostru. Pentru aceasta au fost bătăliile neamului nostru și a neamurilor, bătăliile cele vestite, scrise cu movile și mănăstiri pe șesuri și pe dealuri. Slobozenia dinlăuntru este legea, icoana dreptății dumnezeiești, legea așezată prin învoirea tuturor și la care toți deopotrivă se supun. Acolo unde nu e lege, nu e nici slobozenie, și acolo unde legea e numai pentru unii și ceilalți sunt scutiți de sub ascultarea ei, slobozenia a pierit... și fericirea e stinsă... căci atuncea asuprirea, nevoile, necazurile și sărăcia izvorăsc în lume: atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpâni și robi, flămânzi și îmbuibați... atuncea lumea stă în cumpănă de pieire... căci dreptatea dumnezeiască e vecinică; ea urăște și blestemă pe omul și pe neamul ce alunecă în calea nedreptății... Străbunii noștri au fost blestemați de Domnul pentru strâmbătățile lor, și blestemul a