Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��AI
Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 2052 pentru ��AI.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... măguli cu vorbe, și pe a limbii vârf Purtând prietenie, s-aveți venin în suflet. Deci lasă-mă, dă-mi pace. PERIERG: Nu ai nici o dreptate Acest fel să mă judeci, căci încă nu mă știi. Când mă-i cunoaște bine, când gându-mi vei afla, Atunci nu ... PERIERG: Deprinderea te face a-ți fi de codri dor. SATIR: Ba nu; ci traiul vostru mă scoase din răbdare. PERIERG: Apoi putut-ai oare în vreme așa scurtă Să împlinești porunca ciudatului stăpân? Științi de-ajuns cules-ai să-i spui, să-l veselești? Căci mie mi se pare că sute de ani trebui Să poți pre om cunoaște; atâte sunt de multe ... cu un glas molatic! — Ce stai pe gând, îmi zice, Aice fără treabă? După îmbrăcăminte Și după-nfățișare îmi pari de muncă bun? De ai cumva plecare la mine să slujești, Nu vei avea mult lucru; căci eu am trebuință De-o slugă credincioasă și cu purtări cinstite. Mă crede ...
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... IV, 1176, 28 martie 1912, p. 1 ...Am fost liber altă dată și stăpîn pe viața mea. Am umblat încotro m-au împins capricioșii pași ai fantaziei și cum am trecut multe praguri am trecut și pe acelea ale multor muzee din străine țări. M-am oprit îndelung în fața ramelor ... trecut de mult, și omul stăpîn pe viața lui s-a schimbat într-un rob, cel ce umbla încotro îl duceau capricioșii pași ai fantaziei lui are obezi azi la mîni și poartă povara unui condei pe care trebuie să-l urnească vrînd-nevrînd, cel ce iubea albul cu ... valuri obosite și scăzute nu vor să mai descindă izvorul spre zăgaz, ochi anonimi și goi din care nimeni nu mai privește se întîlnesc cu ai mei, rotunde rame din care portretele ce au stat multă vreme sunt absente, stau enigmatice în fața ramelor din care sunt absenți ochii mei, și ...
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... opri la mama, care plecase în târg. Dar mama? întrebai îngrijat. Bâtrâna mă trase mai lângă dânsa și-mi răspunse: O să vie, conașule, n-ai mata teamă. Nu știu cât vom fi stat în această așteptare încordată. Mama nu mai venea, nici tata, care pornise pe urmă. Deodată răsunară niște ... acoperi ca de un văl negru, ce se întindea cu încetul și pe jos: îi izvora sângele din cap. Toate acestea s-au petrecut cât ai clipi. Nici n-am avut vreme să mă înspăimânt. Aproape în aceeași vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al ... ce mi se păruse că ieșise de sub pământ. Mi-am dat seama că acum îl duceau undeva, departe, că-l luau de lângă toți ai lui, săracul! Și-am avut acea presimțire nedeslușită a despărțirii ce cândva nu se poate înlătura, presimțire care se naște odată cu noi ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... și cânt!... Nepăsător cultiv A sufletului gratuită zestre, — Căci eu sunt tânăr și-mi bat joc, maestre, De prognosticul tău definitiv. Tu ai ajuns de mult fatalul termen Și te-a orbit sterila ta splendoare; Eu port în suflet durerosul germen Al operelor mele viitoare. Bustului ... în stradă, Cu ochii plini de mută resemnare, Își face planuri extraordinare Și-n mintea lui rostește o tiradă. ,,Poftim la geam, sublimă arătare! De-ai auzi tăcuta serenadă, Te-ai apleca ușor pe balustradă Ca să trimiți în vînt o sărutare." El speră încă... Poate, cine știe, De la distanță, prin telepatie, Va-nfiripa cu ...
... s-a prescris vina mea contra monarhiei, am curajul s-o spun cu mândrie. Da, am fost unul dintre cei mai aprigi susținători ai ordinii în Republica Ploeștilor. Ceasuri glorioase, n-am să vă uit! Șeful meu, polițaiul, era simpaticul și bravul Stan Popescu, unul dintre cei 1.000 ... Bucovului, pe când Reacțiunea intrase pe granița de apus, bariera Rudului. În trei ceasuri de goană, vânătorii arestară mai bine de șease sute de copii ai poporulul. Pușcăria și patru hanuri, prefăcute în pușcării, gemeau de republicani. Cuminte mama! Dumnezeu s-o odihnească! Era o femeie fără multă învățătură, dar ce ...
... bărbații. - Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, și-l trage puțin înapoi. - Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se. Și după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă și scoate ... Așa? zice mamița. Lasă!... și-și acopere ochii cu mâinile și se face că plânge. - Las' că știu eu că te prefaci! zice Goe. - Ți-ai găsit pe cine să-nșeli! zice mam' mare. Mamița începe să râză; scoate din săculeț ceva și zice: - Cine mă pupă... uite!... ciucalată! Mamița pupă ... trenului, se aud bubuituri în ușa compartimentului unde nu intră decât o persoană. - Goe! maică! acolo ești? - Da! - Aide! zice mam' mare, ieși odată! ne-ai speriat. - Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. - De ce?... te doare la inimă? - Nu! nu pot... - E încuiat! zice mam' mare, vrând să deschidă pe dinafară ...
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... părțile, și, de colea până colea, dau de culcușul doftoroaii... și din vorba-n vorbă, ajung să-nțeleagă pe cum că, de ochii lumii și ai bărbatului, s-a dus tânăra la țară, până să se mai potolească bârfelile dușmanilor; dar că și ei îi e dor de părintele ... leacului, având bătaie de inimă, a-nceput să tremure din toate-ncheieturile și atât a zis numa: «Ah! cum te-ai îndurat să mă lași, psihachi-mu!?»(vorbă dulce elinică; adică pe românește suflețelul meu) pe urmă i-a venit rău cu sughiț ... și, după el, doi arnăuți cu hangerele scoase din teacă și un fecior cu un șorț alb. — A! părințele; d-ăștia mi-ai fost? umbli noaptea tiptil pân casele oamenilor, să necinstești femei cinstite? Nu ți-e rușine! Să vezi acu ce operație am să-ți fac! Bolnavul ...
... lui aruncături de ochi: „Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rînduri de vieți; Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț Un chip de-a pururi adorat ... a lăuda: Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar scîrbi peste măsură." Sărmane omule! dac-ai învia, ai vedea că de ce te temi nici moartea nu te poate scăpa! Omul acesta a trăit, mai des mîhnit, mai rar vesel, într ...
Ion Luca Caragiale - Leac de criză
... la poziție principală în Podul Mogoșoaii; îl știam la marginea prăpastiei: faliment sigur în negoț și casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu vârf. — Ai auzit? război! îmi zice băcanul cu un ton cu totul altul decât al mâhnirii. — Atâta ne mai trebuia! nene Matache, îi răspunsei eu. Război ... zic? pardon, ca o boală, ca o bubă... coace, coace mereu; coace pe dedesubt și te prăpădește. Care va să zică, dacă o spargi, te-ai ușurat... Apoi, cu multă nerăbdare: — Ei! când începe? când începe? Pe urmă cu mult dor: — Aah! să-i mai văz o dată pe ... o, nu trebuie să vă mai spun. Bucureștii erau acum în culmea prosperității. M-am dus la nenea Matache. L-am găsit foarte vesel. — Ai avut dreptate, neică Matache... — Așa-i că s-a spart buba, drăguță? îi știam eu leacul ei. Zic: — Da, neică Matache ...
Ion Luca Caragiale - O conferință
... mi convine, fiindcă eu n-am fost în viața mea mândru, să țiu atâta la respectul prietenelor... Dar, în sfârșit! așa e lumea noastră, n-ai ce-i face! dacă nu se poate altceva decât respect, trebuie să ne mulțumim și cu atâta — cu respect! Tot e bine; încai nu ... ce are să zică amica mea madam Parigoridi când va citi în Universul tragica sinucidere a lui nen'su Iancu?! — Nu!... Să ai așa curaj va să zică să fii laș! și, pentru nimic în lume, nu vreau să zică madam Parigoridi că nen'su Iancu a ... și mai încet: — Merci de compliment, nepoțică!... decât... mâna mi-o întinzi? ce! eu sunt mănușar? La cizmar, altceva se-ntinde. — Tot obraznic ai
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... și mie, mămucă, că și eu am fost cuminte... Și mămuca îi zice: — Iacă nu ți-oi mai da și ție, că destul lapte ai supt cât erai mititel; să mai dăm și vițelușului, săracul! că el e de țâță... Dar tu ești flăcău mare... mâine-poimâine te ia la ...