Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SĂ
Rezultatele 1031 - 1040 din aproximativ 4001 pentru SĂ.
... predilecțiune pentru vechituri), am dat peste un volum mai nou: Novele cu șase gravuri. Deschid și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de explicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre-a-l compara ... — O! nu trebuie oameni mulți pentru asta... Spiritul public este fapta puținor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omenești o singură volbură gigantică, care să se-nalțe din fundul abisului mării până sus în nourii gânditori din cerul luceafărului ce se numește geniu... Arătați-le iasma viitorului și se vor ... unde-ar ajunge de-ar urma tot astfel și se vor întoarce... Dar în fine — adaose el c-un surâs sceptic — de ce să cercăm noi a ridica generațiunea cu umărul? Tot ce se-ntâmplă pe lume rezultă. De-o fi ca ei să
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voi ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg  Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. De-aceea înainte de-a morții-mi ... a lumei căi. Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsa-i să se schimbe... și el, întors din văi, Silit ca să înceapă din începutu-i iară, Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, Acela acel munte pe jos trebui să-l suie. Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile ... duce, pe calul pag călare, M-oi duce pân- la poala a muntelui Pion Ș-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am să sui, Ca gândurilor mele aripe să le pui. Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieții-mi toate ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg— Să vadă 'n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. « De-aceea înainte de-a morți ... a lumei căi, Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară În lipsa-i să se schimbe... și el, întors din văi, Silit ca să înceapă din începutu-i iar Să nu poată s'oprească gândirea celor răi. Și cine - enigma vieții voește s'o descue Acela acel munte pe jos trebui să-l sue». Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite ! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal ! Cu ochii mari ce-și primblă privirile ... duce, pe calul pag călare, M'oiu duce pân' la poala a muntelui Pion Ș'apoi pe jos de-acolo eu muntele - am să sui Ca gândurilor mele aripe să le pui. « Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieți-mi toate ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... grăia —Iacă, maică, nora ta, Păstreaz-o ca viața mea, La-ntoarcere s-o găsesc Așa cum ți-o dăruiesc. Tu, Voichițo, soața mea, Să-ți păstrezi tot mintea ta Și cinstea măicuță-mea, Că mă duc la Țarigrad, La-nălțatul de-mpărat, Ca la el să jeluiesc Că n-am hal să mai trăiesc. Tudorel le cuvânta, Mâna mă-si-i săruta, Pe Voichița-mbrățișa, Drumulețu-și apuca Și la Poartă se ducea. Acolo, de-mi ajungea ... Pe subt pământ Ș-alte nouă Mori de vânt? —Împărate, Le-am avut, Dar pe toate Le-am vândut, Și haraciul Mi-am plătit, Să mă văz cortorosit, Cu măicuța odihnit. Am plătit cât am putut, Dar de bir n-am mai avut, Ș-am venit să jeluiesc, Să mă lași să sângeclesc, Că n-am hal să mai trăiesc! Împăratul, d-auzea, Nici mai mult că-l ispitea, Ci din gură-l întreba —De-ai venit să jeluiești, Unde vrei să sângeclești? Ori în Țara Românească, Ori în a Moldovenească, Ori aici, în a Turcească? —Ba aici, în a Turcească ... ...
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... mi le forma; Dar o schimbare neașteptată Goni nălucul ce mă-nșela. VIII În sfântul meu nesațiu, delirul meu cel mare, Pe dragile ființe ardeam să le privesc, Și s-aprindea în mine o naltă înfocare De ele să m-apropii și dorul să-mi vădesc. Ele fugeau de mine și-n veci mi-erau de față, În veci eu după ele eram neobosit; În goan-ostenitoare ele mi ... mă vedeam străin: Tot nu ținea de mine, și însăși a mea viață. Rece, fierbinte-n toate, totul mi-era un chin. Voiam să-mi vin în sine-mi din lunga-mi rătăcire; Cerui să-mi văz copiii; dar nu erau mai mult. Un dor fără de moarte izbi a mea simțire Și numele de tată eu îngânat ... simțeam în mine o slabă bucurie, Dar cugetu-mi pierduse tânăra-i curăție, Pacea cea veche-n sânu-mi mai mult nu locuia. XI Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute; Munca îmi era dragă, ca uriaș munceam; Roduri scotea-nsutite puterile-mi pierdute: Folosul l-aveau alții, eu lipsa dobândeam. Petreccri înțelepte ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... șerpii și broaștele... Moș Fanta scutură din cap și amuți gluma tovarășilor săi. — Ei! cimpoiul meu de cincizeci de ani a uitat să râdă, ca de-l umflu să îndruge Tarantella din Neapole , el plânge întruna, tovarăș trist al inimii mele. Burduful cimpoiului se umflă, ca o lighioaie ce înviază, și țiuitul lui, lung ... lui moș Fanta luminară în negura orbitelor. Fermecat de amintiri, începu să spuie: "Când lumea nu era pustie și soarele răsărea de două ori, fără să apuie vreodată, Fanta-Cella alerga zglobie pe creștetul golfului, mânând caprele din iarba răscoaptă a muchilor în pajiștile grase de la umbra albăstruie ... n-ai simțit focul inimii aprinzându-ți obrajii? Și n-ai întins brațele goale după închipuirile minții? — Cine m-a întristat, ca să fiu mângâiată? Cine m-a mângâiat, ca să-l pot dori? Și de ce să mă mângâie? Și de ce să doresc? Mi-e destul ce văd, ce aud, ce înțeleg, ce mă-mpresoară. Iasomia bălsămează aerul cu miros de faguri albi; soarele, în zori, șerpuiește ... coama aurie, fața i se risipea ca un fum ușurel. De două ori mânia m-a ridicat în picioare. Am întins brațele, ca ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... nu ești ca dânsul! Să-l fi văzut pe el, mai ales la joc, înaintea osteriei, cum juca de frumos, de venea lumea din împrejurime să se uite la el! Beți, signori, vin, ce vă uitați la mine?! Ce-am rămas eu acum? Un moșneag fără sprijin la bătrânețe! Giovannina, adă ... ceva! Să vedeți, signori, cum cântă de frumos Giovannina!… Fata aduse mandolina, se puse pe un scaun și stârni câteva acorduri, neștiind cu ce să-nceapă. - Cântă-ne ceva din gură, și acompaniază-te de mandolină! Ea plecă puțin capul pe umăr, se uită așa, în deșert, ca și cum ... am deșertat dintr-o dată, căci inimile erau îndurerate. Căpitanul Pavel se sculă în picioare și ținu următorul toast: - Camarazi! Simt, parcă, că n-am să mă întorc acasă, dar voi să-mi salutați iubita din parte-mi, știți voi care… Și… și… așa-i viața: non son roze senza spine… Să vă trăiască iubitele, puilor! Tuturor li se umeziră ochii, numai căpitanul Pavel se uita în deșert și părea că nu gândește la nimic. Signor Vacano ... ne pofti să cântăm și noi ceva, doar ne-ar trece supărarea. Ca prin minune se îndreptară privirile tuturor spre căpitanul Pavel. - Ce vreți, puilor,
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii
... singură varietate grămezile de gunoi, ce cotiugele boierești aruncă în toată ziua. Cititorii mei binevoiască a-mi ierta această digresis: trebuie însă ca să păstrez viitorimii descrierea primblării iașenilor în anul 1849, pentru că aud că părintele Treierarhitul are de gând să schimbe Copoul într-un oraș, menit de a da tifla Iașilor vechi. Prin urmare Copoul cum este acum în curând nu va mai ... iarba roasă de vite și ciolanele cailor morți ai poștei; alții preferă a petrece vremea în trăsură, picior peste picior, lăsând alte dobitoace să facă mișcare pentru dânșii. Aceasta este vremea să facem observațiile noastre. Domnul A. se uită la doamna V.; viteazul ofițer S., gloria miliției și groaza civililor, aleargă în droșca lui Ivanușca ... începând de la strămoșul Adam, purure a voit a ști ce nu știe și, deși eu nu sunt în stare ca să vă fac să gustați din pomul științei, care nu se află decât în grădina raiului, unde nici d-voastră, nici eu nu cred că vom întra prea lesne ... moral și, mai multe dăți nemoral, politică, când nu-i stare de asedie, literatură, anecdote; jurnalele mai ales fac materia conversației (cât pe ce eram ...
Paul Zarifopol - Creație și analiză
... exces, și cărul nimeni, cred, nu i-a rezistat atât de bine ca dânsul. Odihna aceasta e salutară; ea dă ocazie spiritului științific să tempereze subiectivismul literar. Nu-i vorba să reabilităm de mult trecuta critică științifică cu rigiditățile el naive, ci numai de obligația neînlăturabilă de a ne clarifica impresiile, și a ... zice d-sa; cei doi termeni nu se opun radical unul altuia. Pe mine, cuvântul creație mă mulțumește cu deosebire, fiindcă obișnuit analiștii nu izbutesc să justifice pretenția lor de a imagina figuri în stare să concureze registrele stării civile. Dl Ibrăileanu însuși spune categoric acest adevăr capital pentru interpretarea și clasarea operelor literare: creația e superioară analizei. Artă literară fără ... a îtrebuințat dl Ibrăileanu: el arată în ce direcție trebuie căutată una din deosebirile fundamentale dintre artist și diletantul literar. E de folos, cred, să amintim că psihologizarea are și o cotă socială interesantă: se consideră semn de distincție și de modernitate să analizezi stări sufletești și, mai cu seamă, să te analizezi. De aceea, în judecata vulgară, psihologia e socotită ca o superioritate literară absolută. Din exemplele și discuțiile dlui Ibrăileanu reiese o critică solidă ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... am sărăcit, [8] Bugeacul pe jumătate Și Crâmul a treia parte. Iar Nistrul când l-am trecut, Pod pe dânsul am făcut Ca să duc, să car la noi Averile de la voi; Să duc care mocănești Cu copile mârzăcești Și cu roabe tătărești. Alei! Doamne han bătrân, Lasă cel hamger la sân Și-mi dă moarte de român ... stejarul mortului. Ghirai han cât îl vedea, Ofta greu și mi-i zicea: ,,Alei! Grue, viteaz mare! De la mine ai iertare, De vrei numai să te prinzi Negrul meu să nu mi-l vinzi, Să nu-l vinzi la ungurean, Nici la turc țarigrădean. Să nu-l vinzi nici la litean, Că liteanu-i om viclean. [14] Ci să-l vinzi la un român, Că-i om drept și bun stăpân Și de mână mai dănos Și de suflet mai duios. [15] El pe ... român? De-s român, sunt frate bun [17] Cu-orice cal viteaz nebun! Iar de ai bahmeți fugari Și de ai voinici tătari, Bahmeți iuți să mă gonească, Tătari crunți să îndrăznească. Dă-le voie, dă-le știre După mine să ...
... gazeta zilei, ar fi măsurând 500 de mile pătrate. De ce oare? Ca moldovan ce mă aflu și pentru amorul meu propriu, n-aș vrea să fiu și eu cuprins în dezlegarea problemei puse... S-ar putea oare să fie cineva așa de nedrept și să spuie ori să creadă că Moldova ar fi un ținut de stepă, în care soarele se trudește în zări fără sfârșit, în care verdeața slabă și pălită te ... dar și de una și de alta, amestecate cu curiozitatea și cu râvna fantastică de a merge înainte și în același timp dorind să știu și ce fac prietenii mei cei buni; adică mai curând dorind să fiu de față nevăzut la viața aceea de liniștită tulburare, să bag de seamă la toate mișcările acelei vieți de mici nimicuri, de prefăcătorii mărunte, de mici cancanuri și vorbe rele, de taine mărunte, care se ... o stană pe calul lui; numai brațele i le vedeam mișcându-se, iar țipătu-i sălbatic nu semăna deloc cu glasurile eleganților noștri. Vă rog să mă iertați deocamdată de toate cugetările, observațiile și tablourile, căci și-așa mi-i destul de greu să ...