Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 1041 - 1050 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... întâi, după Ferrero, nu numai că nu e penibilă, dar chiar e plăcută și trebuitoare organismului omenesc. ,,Fiecare organ care împlinește o funcție — zice cu drept cuvânt Ferrero — are nevoie de exerciții. Neactivitatea prelungită se face dureroasă și sfârșește prin a determina boala și chiar degenerarea organului." De aceea copiii lăsați în voia lor aleargă și se ostenesc, un om ce nu muncește se simte rău și se lecuiește prin plimbare și gimnastică: are nevoie organismul de exercițiu muscular. Creierul e și el un organ al organismului și centrurile cerebrale cer și ele să funcționeze, cer un exercițiu al cărui rezultat e munca intelectuală. Dovadă că această muncă e de nevoie e faptul plăcerii ce simțim prin ... și un mare talent, dar și o încordare mistuitoare a facultăților psihice, încordare care a contribuit desigur la tragicul lui sfârșit? Și câți dintre acei care se prefac că o înțeleg, nu o fac decât de modă, de rușine; în realitate însă se uită cu dispreț la volumul subțire, pentru copierea căruia ar ajunge cu ...
Ion Luca Caragiale - Deslușire
... a fost cumva vrednic de alta mai bună;... nu pentru mizerabilul câștig de 2, 3, 5 ori mai multe sute de lei pe lună, el și-a luat spinoasa carieră;... nu pentru ca gazeta lui să facă dever seara la cafenele, el scrie noutăți câte 'n lună și 'n soare;... nu pentru trebșoarele lui, nu pentru simțiminte egoistice, el luptă spre luminarea poporului și spre revendicarea suveranității lui, uzurpată de Stan ori de Bran, ori de cine știe care tiran;... nu pentru meschinul interes personal, el s'a ... ambiții nedemne de un suflet desinteresat, el își dă porecla de sentinelă neadormită a principiilor eterne înscrise solemn în pactul fundamental;... în sfârșit și mai presus de toate, nu în necunoștință de cauză el se pronunță, categoric, sus și tare de nenumărate ori pe zi în gazeta lui. Nu ! nu ! Doamne ferește ! El a luat nobila misiune, spinoasa carieră de brutar al ... Patriei, al Poporului, al Omenirii, șcl. l-a împins pe arena publicității. Afară de asta el știe toate fără să fie 'nvățat nimic, și are ferma convingere, că pentru România, pe câtă vreme va fi rău nu va fi bine. ...
Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești
... număr pe degetele mele Câți sfinți avem pe lună și câte versuri rele Alexandrescu își face, cum vedeți, bucuros ocazie de a lovi și mediocritatea literară a timpului său. Siliți suntem a nota că el însuși, cu toate că, în teorie, pleda cu cea mai sinceră convingere pentru o tehnică literară severă, în practică dă drumul multor versuri necorecte. La dânsul, ca la toți înaintașii, contemporanii și mulți din urmașii săi în poezie, până târziu, se întâlnește mai mult decât trebuie incorectitudinea ritmică, cu obișnuitele eliziuni, contracțiuni și sinereze arbitrare. Și la dânsul, arhitectura bucăților e adesea defectuoasă; și el nu știe sau neglijează a grada impresiile, și lui îi scapă franțuzismul urât. Insuficiența lui lirică face că imaginea e obișnuit palidă, dacă este; iar spiritul său didactic îl duce adeseori prea departe ... ziua și noaptea, seara și dimineața; Ca un rănit de moarte simt în piept un fier greu; Voi să-l trag, fierul iese, dar însă cu viața, Și cu sufletul meu. Dar însă și fierul greu (de ce greu? decât pentru rimă, epitet ales la întâmplare și nepotrivit) ...
Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni
... vorbește să putem înțelege și noi, poate că vorbiți bine pe la d-voastră; scrie să pricepem și noi bunătățile și frumusețile ce gândiți..." Jurnaliștii și criticii au zis: "Vă rătăciți, și rătăciți inimile și mințile românilor cu cimilituri fără noimă; ne faceți din nou Trisotinii și Vadiușii veacului al XIX--lea". Și d-voastră răspundeți cu o chestie păcătoasă de persoane și de dăscălași, o chestie de negoț. D-voastră ați dat drumul pe calea pedantismului cailor neînvățați, ce își zic literatori, de calcă fără frâu peste ... Pentru fiii lui Israil mărturisim că este o faptă înțeleaptă a nu se apăsa; suntem de aceia care chemăm pentru dânșii îngrijirea, dreptatea și dreptățile toate... ori sub ce chip și pretext se arată apăsarea în lume, tot strâmbătate se cheamă; acei care ridică la sarcinile țării trebuie să aibă locul lor la bunuri și la folosuri - precum românii se despart în români ortodocși și români catolici, vor fi și români israeliți; și patria va câștiga fii mai mulți. Exclusia nu are simpatiile noastre, și am văzut, cu părere de rău, că în organizarea unei societăți, pentru îndemnarea și
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... 5 ani, și familia câtă stătea în acea casă. S-a întâmplat să mă nasc într-o familie de mică burghezie, cu tradiții, cu ,,viață de familie", compusă din sentimentul datoriei, din iubire și din solidaritate. Ce voi fi având bun în caracterul meu vine de acolo. Dar această viață a ținut puțină vreme, și la o vârstă aproape inconștientă. După aceea, am trăit fără familie, așa că m-am dezvoltat anarhic, ca un produs al multor și variate împrejurări ale societății. Cu alte cuvinte, am rămas aproape fără creștere -- afară de exemplul lui tatăl meu (când am început să stau cu el), care era un om de treabă și, el însuși, un produs al vechii vieți de familie. Neavând ,,creștere", a trebuit s[...]nlocuiesc, mai târziu, cu mintea: să judec ce trebuie și ce nu trebuie să fac. Dar mintea e o călăuză nesigură și nu întotdeauna la slujba ei. Creșterea îți dă deprinderea , așa că te porți cum trebuie în chipul cel mai natural, fără sforțare, și în fiecare moment. Mintea însă, uneori te părăsește: nu poți fi atent la infinit. Apoi sforțarea conștientă te obosește. O comparație: un om care umblă ...
Johann Wolfgang von Goethe - Cântec de nuntă (Goethe)
... Johann Wolfgang von Goethe - Cântec de nuntă (Goethe) Cântec de nuntă de Johann Wolfgang von Goethe Traducere de Mihai Eminescu Hochzeitlied de Goethe Povestim și cântăm de-acel conte cu drag Ce-odat locuit-a castelul, Azi când un nepot al fericelui moșneag Îl face pe însurățelul. Fusese acela în sfântul război, C ... orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus, Gândeam să petrecem încale, Și dacă dai voie și nu te înfrici Petrece-or în gură-îndemână, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n visu-i răspunde Serviți-vă numai orunde. Și ies trei călări ce se mișcă ușor, Ei stătuse sub pat pân-aice, Le-urmează un cor cântător-sunător De chipuri posace și mice. Și car după car ce-s cu toate de rând De-ți trece vederea ș-auzul văzând, Cum este-n castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvârtit și la valț
Mihai Eminescu - Cântec de nuntă (Goethe)
... Mihai Eminescu - Cântec de nuntă (Goethe) Cântec de nuntă de Johann Wolfgang von Goethe Traducere de Mihai Eminescu Hochzeitlied de Goethe Povestim și cântăm de-acel conte cu drag Ce-odat locuit-a castelul, Azi când un nepot al fericelui moșneag Îl face pe însurățelul. Fusese acela în sfântul război, C ... orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus, Gândeam să petrecem încale, Și dacă dai voie și nu te înfrici Petrece-or în gură-îndemână, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n visu-i răspunde Serviți-vă numai orunde. Și ies trei călări ce se mișcă ușor, Ei stătuse sub pat pân-aice, Le-urmează un cor cântător-sunător De chipuri posace și mice. Și car după car ce-s cu toate de rând De-ți trece vederea ș-auzul văzând, Cum este-n castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvârtit și la valț
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... să iei frâul, să-l scuturi, și îndată va veni un cal și te va învăța ce să faci. După cum zisese bătrânul așa se și întâmplă. A treia zi pustnicul, luându-și rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă și adormi somnul cel lung. Apoi îndată veni un leu groaznic, nevoie mare! și veni răcnind, cum văzu pe bătrân mort, îi săpă groapa cu ghiarele, iară fiul îl îngropă și rămase acolo trei zile și trei nopți plângând la mormânt. Apoi foamea îi dete în știre că el viază încă; se sculă de pre mormânt cu inima zdrobită de durere și de întristare, se duse la viță, și cu mare mâhnire văzu că se uscase; atunci își aduse aminte de vorbele bătrânului și se sui în pod, unde găsi frâul; îl scutură și iată că veni un șoimulean aripat și, stând înainte-i, zise: - Ce poruncești, stăpâne? Copilul spuse calului din cuvânt în cuvânt toată șiritenia cu moartea bătrânului și adăogă: - Iată-mă aicea singur. Dumnezeu mi-a luat pe tatăl ce-mi dedese, rămâi tu cu mine, dară să mergem într-altă parte, unde să ne facem o colibă: aici, lângă
... ce dorm în fiecare din sufletele noastre prind contur și toate amintirile încep să-ți vorbească, făcîndu-te să înțelegi și mai bine ce singur și părăsit de toți ești în lumea asta largă. Din balcon, răsuflarea tihnită și ritmată a străjerului urca neîntreruptă, și-acum, stînd așa cu fața în sus între perne, mi-l rechemam înaintea ochilor cum îl văzusem înainte de a mă culca. Cu pușca lîngă dînsul, pe a cărei oțele albul lunii scria o dungă înghețată, cel ce mă păzea, cu fața întoarsă către mortul astru ce călătorea ca un balon pierdut în înălțimi, adormise demult, cu un braț adus subt cap, iar cu celălalt întins spre arma așezată lîngă el. Să fi fost o părere numai, un joc capricios de umbre și de lumini, o închipuire pricinuită de spaima ce ți-o dă marile tăceri — dar fața celui ce dormea în minutul acela, cînd mă aplecasem ... prin horn, ca un rîset strident, pînă la mine. Filele romanului început, ce albeau pe măsuță, fluturară, flacăra candelii de lîngă iconostasul de argint flutură și ea și cîteva umbre livide își mutară locul.
Alecu Donici - Frunzele și rădăcina
... Alecu Donici - Frunzele şi rădăcina Frunzele și rădăcina de Alecu Donici Într-o zi de vară, lină, călduroasă, Răspândind în vale umbră răcoroasă, Frunzele pe arbor vesel dănțuiau Și cu zefirașii astfel se șopteau: — Dulce e viața frunzelor, când ele, De rouă lucinde, mândre, tinerele, Lumea înverzesc Și o răcoresc. Călătorul pacinic, obosit de cale, Oricând se arată în a noastră vale, Sub arbor el stă Repaos de-și dă. Mândre fetișoare locul vin să prindă, Vrând la umbra noastră hora să întindă; Și cel păstoraș Le cântă de jale-n al său fluieraș. Iar de primăvară, chiar privighetoarea, Cântăreața văii, cea fermecătoare, În desimea noastră mult s-a ... răsfățat Și ne-a tot cântat. Apoi când românul doina hăulește, El pe frunză verde întâi o numește; Înșiși zefirașii, voi ne legănați Și ne dezmierdați. — Dar spre neuitare, Nu se cade oare — Frunzelor le zise un glas din pământ -- Despre rădăcină vreun bun cuvânt? — Cine ... de cutează Cu noi să se certe, când nici se-nsemnează? Frunzele pe arbor zise vâjâind, De ciudă plesnind. — Rădăcina face arborul să crească ...
Ion Luca Caragiale - Grația domniței
... Ion Luca Caragiale - Graţia domniţei Grația domniței de Ion Luca Caragiale Tânăra Domniță a încălecat: Pentru prima oară merge la vânat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. Tinerime-aleasă toți voinici băieți, Intrarmați cu paloș, suliți și săgeți, Îi urmează veseli. Zgomotul e mare; Cornul suflă-ntr-una la patru hotare. Se începe goana. Tânăra copilă Tremură de spaimă, tremură de milă ... delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat! Pe când lăcrimează, iată că de-odată, Din desiș, în față-i un cerb se arată, Cu bogate coarne, cu pasul ușor, Asudat de goană, cu ochi rugător, Vine și-ngenuchie l-ale ei picioare Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește, Ca un vultur aprig, cu sulița-i lungă, Pe cerb, drept în coaste, vrea ca să-l străpungă. „Nu! strigă Domnița! Nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul ... de mine poate fi salvat! Mie în genuche a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!â€� ...