Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MULT
Rezultatele 1051 - 1060 din aproximativ 1776 pentru MAI MULT.
... înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe ... amor, Cînd, căzindu-i în genunche, i-ar vorbi tînguitor, Fericirea înecindu-l, el ar sta să-nnebunească, Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe care ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cerînd să te-nțeleagă ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... nu să părăsĂ©ște de păcate, socotind că-l va erta, dintru carele să naște netĂ©merea de Dumnezeu și toată necurățiia; al șaptelea, cel mai de pre urmă și mai mare și mai rău decât toate iaste oceaania, adecă deznădăjduirea de mila lui Dumnezeu, socotind că nu-l va erta nici cu un mijloc, dintru carele să naște ... mijlocul șarpelui. A patra pricină pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească iaste căci că îngerul era mai de cinste decât omul; pentru acĂ©ia era datoriu și mai tare să se ferească de păcat. Că cine iaste mai de cinste i să cade să fie mai cu omenie; că îngerii sunt stĂ©le, iar omul iaste putrejune. Că așa zice în cartea lui Iov în 25 de capete: StĂ©lele sunt ... dară cu cât mai vârtos omul, fiind putrejune și feciorul lui viiarme. (Drept acĂ©ia să cade omului celui sufletesc, adecă celui besericesc) să fie mai cu omenie decât mireanul, pentru ca să ia pildă și învățătură fieștecine de la el, văzând faptele lui cĂ©le bune. Pentru acĂ©ia și ... ...
George Gordon Byron - Arpa lui David
... lui David Arpa lui David de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă ... Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai forte Și decât tronu-i. Poetul trecuse Sus, mai presus decât rege la nalte: Spiritul Domnului sta peste dânsul. Ea celebra a Domnului mărire, Spunea ale lui Israel mari fapte, Ea răspândea ... cedrii. Aspirat-au și s-au suit la ceruri P-aripe d-angeli ale ei acorduri, Si ca tămâia rămaseră-acolo. D-atunci nu se mai aude-a ei voce, Ci numai amorul și pietatea Ne răpesc sufletul prin niște sonuri Ce ies din porțile cerului sacre, Și-l ...
Ion Heliade Rădulescu - Arpa lui David
... lui David Arpa lui David de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă ... Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai forte Și decât tronu-i. Poetul trecuse Sus, mai presus decât rege la nalte: Spiritul Domnului sta peste dânsul. Ea celebra a Domnului mărire, Spunea ale lui Israel mari fapte, Ea răspândea ... cedrii. Aspirat-au și s-au suit la ceruri P-aripe d-angeli ale ei acorduri, Si ca tămâia rămaseră-acolo. D-atunci nu se mai aude-a ei voce, Ci numai amorul și pietatea Ne răpesc sufletul prin niște sonuri Ce ies din porțile cerului sacre, Și-l ...
George Coșbuc - În miezul verii
... vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc ... o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă-n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie ... sus el cată Către soare. Mai e mult! Și ca să-i fie Scurtă vremea, până pleacă, El se uită pe câmpie, Fluieră și nu mai
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... și-a-nșelat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispășind păcatul. Dar eu cred că nu-i nici una Cu păcate ! Cea mai castă Treacă-ntâi! Și-apoi să treacă Rând pe rând câte-o nevastă." Și-a tăcut. Erau în șiruri Zeci de mii de ... să pui la probă Inima nevestei tale !" Și-a rămas pe loc regina, Regele-a privit sinistru Spre Nipunica, nevastă Celui mai frumos ministru. „Iară, rege, zise dânsa, Nu pot suferi privirea Multor ochi! Sunt sfiicioasă; Eu aș trece, însă firea..." Principesele-nroșite Bucuros voiau să ... virtutea n-o arată, Nci păcatul, dar azi, rege, Dintr-o punte mincinoasă Trei minuni tu poți alege. Multe bunuri are omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mândru Cu virtuțile ce are ; Deci nu-i o minune dacă Dintr-atâte mii de sute De femei, nici ...
... George Creţeanu - Orfanii Orfanii de George Crețeanu Informații despre această ediție Vedeau că ceva straniu se petrecea în casă: Femei, bărbați în negru, cari mai toți plângeau; Măicuța lor iubită întinsă pe o masă, De facle înconjurată, și preoții citeau. Deodată copilașii în brațe se luară, Și fără a ... suspinau amar; Mult timp șezură astfel; iar când se deșteptară, Zăriră p'a lor mamă, trecând p'un negru car... Și tot ce mai țin minte, e o grădină, în care Stau șir chipuri de piatră, coloane, lespezi, cruci; Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare, Pe când ... chemară.... ea, vai! nu s'arăta.... Trecuse miezul nopții, domnea tăcere-adâncă, Ei nu puteau s'adoarmă, se svîrcoleau prin pat: „Frate, zise cel mai mare, ochii n'am închis încă, Me tot gândesc la mamă, de ce ne-o fi lăsat?â€� — „Poate, răspunse micul, pe noi ... dor fără de margini simțeau în al lor piept. Trecură zile multe, copiii 'n așteptare, La fie-care sgomot spre ușă alergau; Văzând că nu mai vine, vărsau lacrămi amare, Pe câți intrau în casă, de dînsa întrebau! Și toți ziceau: „E'n ceruri de îngeri ocolită, Petrece fericită, făr ...
... pe culmi Cu groful la vânat. Sărmani iobagi! Un sat întreg Cu sila-n codru dus, Pe placul unui domn nebun! Și sus și tot mai sus Treceau, purtând în ochi grăbiți Un cerb pe goană pus. Și șir de șir gonaci stăteau În umbră de copaci, Și contele pe-un ... o știți De râs obștesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din pământ, Din foc ea l-ar fi scos! Erau săraci. Bărbatul ei, De mult bolnăvicios, Zăcea și el, puteai de slab Să-i numeri os de os. Pe laiț fecior, părinte-n pat, Pe răni al cârpei nod, Și ... foc. Rusanda e, copila ei! În ușa tinzii-n prag, O dezmierda ea nopți întregi Ca un odor pribeag, Ea singură i-a mai rămas Din tot ce-avuse drag. Privindu-și fata, îi părea Și traiul mai domol. Frumoasă, ca un sfânt potir P-al schitului pristol, Și harnică, din ceas în ceas Umplând al casei gol. Dar într-o zi, la ... ușa? Ce vrei tu? Turbatule ce ești! Și capul ea și l-a zdrobit De drugii din ferești. A fost prea mult ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... lunii È™i umbra lui se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca un chip scris cu cărbune pe un linÈ›oliu alb. În fruntea grădinii cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu È™iruri de coloane sure, cu bolÈ›i urieÈ™eÈ™ti... Erau atât de mari acele zidiri ... deveni încet-încet întâi galbenă ca un aur diafan, apoi roză ca cerul aurorei, apoi albastră È™i adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în pahar È™i părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colorilor lui... Într-adevăr i se păru că vede în aurul diafan, în fund ... subÈ›iri roiau de sub picioarele zeilor È™i se pierdeau în pământ... din când în când flacăra roÈ™ie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deÈ™ertele hale, prin arcadele sumbre È™i sure, prin columnele reci... È™i nimeni, nimeni în acest lăcaÈ ... priveÈ™ti în faÈ›a lui... al acestui singur muritor în halele mari È™i deÈ™erte a morÈ›ii... Dar mai era el viu...? PuÈ›in era È™i avea să-È™i rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcii eterne ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... Căutând câte-un fraz nobil, știe numai Dumnezeu! Nu gândi cu toate-acestea cum că mă gătesc să cânt Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai sânt, Sau să laud pe vitejii fii ai vechii libertăți, Care cu fierul în mână, pe zidul sfintei cetăți, Pentru a unei cruci ... Frați a căror neunire a avut sfârșit amar. Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultůr, Care nici nu mai visează de al Tibrului murmůr, Care sub o nouă formă și numire ce-a luat, Ca mulți, cântecul, purtarea și năravul și ... a ști. Poate vrei să-i afli-anume, însă alt nu pot să-ți spui, Decât că fieștecare e copil al mumei lui. Nu de mult, unul dintr-înșii părăsise-al său locaș, Cu cuvânt că-l locuiește al cerurilor vrăjmaș; Dar în zilele trecute, după cum am auzit, Cu tămâie ... prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului de brânză
... cuvinte ce am zis să poate înțelĂ©ge cum că, voiniciia mâncării ce au dat Dumnezeu lui Adam, să adevăra și lĂ©gea postului, iar mai vârtos să zic, să încredința porunca lui Dumnezeu, pentru ca să cunoască Adam că are mai mare peste dânsul și cum că nu iaste volnic a călca porunca, că în ce zi o va călca, cu moarte va muri ... vom fi și noi miluiț de Dumnezeu, după cum zice la cĂ©le zĂ©ce fericiri; iar de vom da milă din jafurile ce facem, mai multă osândă vom câștiga și de să va luneca cineva cu firea și va zice în mintea lui că nu știu ce grăesc, lăsându-se ... acesta: faceț, zice, și voi milostenie din mamonul nedreptății. În ce chip? Cu lacrămi, cu inimă înfrântă și cu gând ca acela ca să nu mai faci după acĂ©ia strâmbătate nimănui, nici să jăfuiți și apoi, atunce va fi acea milostenie priimită; care lucru să poate încredința și de pe ... gând și cu inimă ca a lui Avraam acea milostenie, iar nu ca unii dintre noi ce fac jafuri și fac câte sunt ...