Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MULT

 Rezultatele 1061 - 1070 din aproximativ 1534 pentru DIN CE IN CE MAI MULT.

Ion Luca Caragiale - Parlamentare

... proorocul 1294; de la constituție o jumătate de an. Gianahet-Edin: Bravo! știe bine istoria. Zăuc - ag Ă : Vream să zic... Gianabet-Edin: Cănu știi ce să zici! (Râsete.) Zăuc-ag Ă : Rog Adunarea să nu mă mai zgândărească... Prezidentul simte festa ce-i joacă secretarul cu paiul... și-i trage două palme strașnice. Secretarul își formulează pe dată demisia către Adunare, pe motivul că a fost ... de puternic. Zăuc - ag Ă  (urmând): Am statornicit prin urmare datele istorice. Să trecem acum, domnilor, la partea constituțională a faptului. Mă explic. Ce sunt eu? O voce: Un zevzec ! Prezidentul trage clopotul și cheamă la ordine. Zăuc-ag Ă : Nu sunt mai mult decât un deputat, și ca atare nu pot lăsa suveranitatea națională să fie câtuși de puțin atinsă. Am citit și am răscitit și am văzut ... — Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în judecată pre fostul mare-vizir Midat, ca să fie dat prin târg cu nasul tăiat, ca unul ce a făcut falsuri și ingerințe în Bulgaria cu ocazia alegerilor din urmă." Ministrul-președinte, Zavrac-pas Ă , vrea să ia cuvântul ca să răspunză la interpelare. Toată Adunarea îl oprește dându-i cu huideo! (Zgomot grozav ...

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul

... amic        Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic        Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin        Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin,        Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist amor        Am îngropat în ... Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat,        Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu        Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău        Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați        Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați        Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs,        Cu acea blândă față, Să faci ... din viața mea un vis,        Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești        De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești        Din nopți o mie una. Era un vis misterios        Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos        De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut        Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut        Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu        În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu        Precum uitarăm

 

Ștefan Octavian Iosif - Adio (Iosif)

... Ştefan Octavian Iosif - Adio (Iosif) Adio de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Da, mult mai bine ar fi fost Să fi rămas în sat la noi, De-ai fi avut și tu vreun rost, De-am fi avut pămînt și ... nevoieși de tot, Și ai frați mici, și sînteți mulți... Muncesc din greu, fac tot ce pot Și tot flămînzi, și tot desculți ! Tu ești mai mare, mai deștept — Cînd oi muri, pe tine-i las, Și multe de la tine-aștept : Nădejdea-n tine mi-a rămas. Noroc măcar ... putea, Că doar tu știi să scrii frumos ! Și-acuma — ochii să-i sărut : Mergi sănătos și fii voinic ! Dar stai, o vorb-aș mai fi vrut, O vorbă numai să-ți mai

 

Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)

... II Prin sat aleargă paparude Și se-nvîrtesc în danț vioaie : Își scutur' pletele lor ude, Cîntînd descîntece de ploaie. Un uliu sus, deasupra noastră, Din aripi bate ostenit, Pierdut în liniștea albastră A cerului nemărginit. Nori albi din zare se ridică — Par minunate jucării ; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi bătrîni ... n mînă cu flăcăii ; Și mi-e drag să merg cu dînșii, Să-i privesc și să-i ascult : Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult ! La ovrei, în colț, e cîntec : Joacă un băiat c-o fată, Țupăind, bătînd din palme, Căci a lor e lumea toată !... V Coboară seara pe cîmpie... Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet, departe ... dus Peste mîndrele hotare... Dus el cată spre Ardeal, Unde-o turlă-n fund străluce ; Murgul urcă greu la deal, Pe voinic de-abia-l mai duce... Neguri de brădet se-ntind... Turla-n văi de ...

 

Dimitrie Anghel - Floarea de aloes

... moarte mă înfiorară cu răceala lor. Bătrîna dete podelele la o parte și cîteva molii, cu zborul lunatec, întinseră aripele lor ofilite ca niște scîntei ce stau să se stingă. O rază de soare pătrunse și învechi parcă și mai tare lucrurile. Mirosul ciudat ce-l au sertarele închise se răspîndi deodată, și nu știu pentru ce mirosul acela mi se păru mie că este însuși graiul lucrurilor, sufletul vieții deșteptate din somn. Vremea își aducea aminte și acuma vorbea. Și ticăitul în minutul acela parcă își puse încetinel mînele amîndouă pe umerii mei ca și cum ... luciră o clipă cum lucesc geamurile aburite de ceață cînd aprinde cineva îndărătul lor un chibrit, dar tata nu luă în seamă acestea, și după ce mai făcu o dată ocolul odăii, frecîndu-și mînele cu mulțumire, deschise o altă ușă. Scoarțe și chilimuri vechi în fel de fel de ape, flori ... scria umbra lanțurilor cu greutăți pe pereți. Tata dete la o parte un jeț, stricînd simetria ospățului la care doar numai umbrele veneau să se mai așeze, deschise zgomotos bufetul, prețui parcă ce ...

 

Ion Luca Caragiale - Concertele simfonice Peters

... tiincios, capabil È™i pasionat de arta lui. El începe modest È™i fără multă reclamă, È™i nu mă îndoiesc că va găsi ceea ce caută — aprobarea amatorilor inteligenÈ›i. Iată, avem, prin urmare, la BucureÈ™ti, două orchestre pentru concerte simfonice: Una Peters È™i alta Wachmann. Asta ... compuse de aceleaÈ™i elemente, cele două orchestre se vor deosebi, în producÈ›iile lor, prin gustul de alegere a repertoriului È™i mai ales prin modul de interpretare. Fără îndoială, concertele d-lui Wachmann au lăsat întotdeauna mult, foarte mult de dorit, dacă vrem să judecăm strict, Orchestra, compusă din elemente de strînsură, fără unitate È™i tradiÈ›ie de interpretare, fără spirit artistic, cu repetiÈ›ii îngălate, nu ne-a dat pînă ... se poate numi producÈ›ie mediocră, pacotilă [1] , marfă ieftină de artă. Nu e însă mai puÈ›in adevărat că datorim noi, amatorii, mult, foarte mult, neobositului Wachmann, care, cu sacrificii mari la început È™i cu puÈ›ine foloase mai tîrziu, a dat publicului bucureÈ™tean măreÈ›ele lucrări ale maeÈ™trilor clasici. Și Wachmann are drept să fie mîndru de aceasta. Peters ...

 

Vasile Alecsandri - Corbac

... Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ,,Alelei! Corbac zicea, Căci n-am durdă, pui de corb, Sângele să mi ți-l sorb! Ce tot zbori și croncănești? Ori pe mine mă jelești, Ori de mine tu-ți bați joc? Rămânere-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile ... Din codrul Neferului." Corbul iute-n zbor sărea Cât pe cer el se zărea Mai întâi ca un porumb, Apoi numai cât un plumb, Pân' ce-n zare ajungea Și din zare se ștergea. Două zile nu trecea, Corbușorul se-ntorcea Și cu pliscul aducea Cinci fuioare de mătasă Cea mai bună și aleasă, Ș-încă iarba fierului Din codrul Neferului. ,,Alei! corbușorul meu! De-a vrea sfântul Dumnezeu În cea lume să scap eu, Jur să mi te înfrățesc Și să ... furci!" ↑ Această baladă are multă asemănare cu acea a lui Novac și Corbul și, pe cât presupun, ea este numai o parte din ...

 

Vasile Alecsandri - Ghemiș

... bătea și tot striga: ,,Măi sărace, sărăcilă, De când umbli cerând milă, Văzut-ai în calea ta Vreun cal bun ca vânăta?" ,,Stăi, jupâne, nu mai da, Că ți-oi spune tot ce știu. Eu cunosc un bidiviu La cel pașă din Măcin [5] Care bea rachiu și vin!" [6] II Ghemiș iute purcedea, Luntre mică el prindea, Latul Dunării trecea, La Măcin de se ducea, Și ... le da. Turcii casa-nconjurau Și-n casă buluc intrau, [11] Iară sora lui Ghemiș Punea salbă și beniș Și-ntre turci se arăta Și din gură cuvânta: ,,Turcilor, spahiilor, Nu dați vânt săbiilor Pân-a nu mă plăti eu De Ghemiș, fratele meu, Cu o palmă ce mi-a dat Când bărbatul m-a luat." Bună palmă-atunci îi da Cât Ghemiș se deștepta Și pe turci cât ... Armăsarul necheza, La Ghemiș zburând venea Și-n genunchi el se punea. Ghemiș iute-ncăleca Și spre Dunăre pleca, Apa-n două despica Și sălta din val în val Pân' sosea la cela mal! ↑ În poveștile poporale există o ființă fantastică ce

 

Alecu Donici - Nada și chiticul

... ușor. Judecătorul care La-ntâia lunecare Vrea cugetul s-adoarmă cu pilda unor alți... Să știi că-n mârșăvie va-ntrece pe ceilalți. Un cămătar ce-odată luă pe an dobândă Cât capete e-n stare pe tatăl său să vândă. Un avocat ce crede să facă negrul alb După a mea părere are moral cam slab. Un june crescut bine, Dar prea-ncântat de sine, În ... șopotește Și e nepăsătoare către al său bărbat... Se află pe un luciu oricând de-alunecat. Acela care-i place tot intrigi să adune, Umblând din casă-n casă, le-nvață de minune, Dar mai târziu... Văd însă că sporul de vorbit M-ar da de gol la lume că am îmbătrânit, Căci vremea către toamnă se face mai ploioasă, Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă. Să las dar alte pilde și fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie ... unda-i acea lină, De caracudă plină, Cu undițe băieții și leneșii din sat Chitici de toată mâna undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ...

 

Ion Luca Caragiale - Decadență

... nu se bate cu pumnul în piept. Niciunul nu răstoarnă sfeșnicele, nu sparge tribuna, nu-și taie mâna în țăndările paharului spart. Niciunul nu-și mai scoate brațul din umăr printr'un suprem gest patriotic. Nimic din toate astea. Și ce e mai rău, e că școala asta decadentă prinde - poporul, publicul, are aerul că aprobă acest curent menit să ucidă cu desăvârșire avânturile mari, să stingă focul ... e sala Slătineanu? Sala Bossel? Circul dela Constantin-Vodă? S'au dus toate ca niște frumoase legende cari au încântat de atâtea ori tinerețile mele. Din tinerețe mă'nnebuneam după întrunirile publice, și aveam de ce. O jale mă cuprinde astăzi când mi-amintesc de frumoasele momente ale eroicei opoziții liberale, al cărei am fost unul dintre cei mai fervenți spectatori! În acele întruniri îmi făceam eu, împreună cu un popor întreg, educațiunea națională. Acolo am cules cele mai bune inspitațiuni pentru operele mele patriotice, aceste opere menite să ajungă peste puțin uitate cu desăvârșire, devenind neînțelese, grație părăsirii școalei clasice a liberalismului ... schingiuiți pe străzile Capitalei, cu felinarele stinse, sunt încă vii în mintea tutulor! Å¥ Iată ceeace smulgea din mii de suflete răcnete sguduitoare. Iată pentru

 

Alexandru Vlahuță - Triumful așteptării

... Alexandru Vlahuţă - Triumful aşteptării Triumful așteptării de Alexandru Vlahuță Nebiruit e omul ce luptă cu credință! El știe că pe lume nimic zădarnic nu-i; Că dincolo de truda și jertfa clipei lui, În taină, vremea țese la ... în beznă de minciuni! Copiii lui închidă-l în casa de nebuni! Lovească-l orice mână! hulească-l orice gură!... El simte cum îi crește din inimă o floare Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare. Te-ai întrebat vrodată din ce undire-nceată De lacrimi tăinuite se naște un izvor? De mii de ani în piatră lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă... Drum greu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>