Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��N��
Rezultatele 1061 - 1070 din aproximativ 2099 pentru L��N��.
Mihai Eminescu - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
... eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare ... s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Tînără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi ...
George Topîrceanu - Rândunelul
... toată-i răscolită... Ce tristă e grădina mea! Pe-o creangă tremură de frică Un pui plăpând de rândunică. E singur, în bătaia ploaiei, Și-n ciripitu-i rugător Îmi spune să-i deschid fereastra: Și eu deschid, el intră-n zbor. Și iată-mi-l rotind prin casă Și parcă nu mai e pustiu În casa mea înveselită De ciripitul lui zglobiu. Dar iată... soarele s-arată... Pe frunze picurii ... Și rândunelele, pe-afară, În zboruri vesele vorbesc. La glasul lor, grăbit, mă lasă, Plăpândul pui de rândunea... Mai vino, ploaie, înc-o dată Să-l
Gheorghe Asachi - Cânt secular
... ce prin el v-ați luminat, Umeliți de cunoștință, sunați lauda-i păn la stele, Unde evlavia cea sântă ș-a lui fapte l-au-nălțat. Demni de-a lui faceri de bine, arătați-i mulțămire, Pășind preste acea cale care el au petrecut; În voi Patria ... a tale sorți te cheamă: de a fi și tu iar Stat, Nu uita că a ta Mumă au trăit atâta-n
George Topîrceanu - Sfârșit de vară
... străveziu, Legănând deasupra creștetelor noastre Licuricii înălțimilor albastre... Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, Să trăim în clipe lungi același vis. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descânte un bondar Și cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, Soare galben printre ramuri nemișcate ... de domniță bizantină. Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni Și prin funduri de livadă cu aluni, Printre garduri fumurii și solitare Ce se uită-n urma noastră cu mirare... Și din treacăt, ici și colo, să culegi Sânziene cu tulpinele întregi, Margarete, scânteioare și aglice, Un buchet de flori orfane ... și cu țărână. La plecare să-l ții falnic într-o mână, Dar cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu Și la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu... O șopârlă pe cărare, lângă noi, Speriată să foșnească dintre foi Și să stea, să vă uitați o dată bine, De departe ...
Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...
... un sculptor când le pipăi Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i, Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte; Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte; Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față, Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață, Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult, Inima-ți, a cărei tremur ... și când râzi ca visul clar Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar, Gândul meu să se-ncrețească pe-ncrețirea hainei tale, Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n tipar Și să împle cu icoane cartea vieții-mi de amar. Mult am mai gândit odată și nimic nu mai gândesc, Nu gândesc decât la ... al vederii, al auzului meu nerv, Și venin e a ta lipsă, să m-omor de ea mă serv; De-mi urăsc suflarea-n mine, de doresc ca tot să piară, De doresc să mor un secol atunci fug de tine-o oară. Ah! ce e în tine, care ... ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... trimise ca să-l schinjuiască. Deci cu curaj du-te la a ta Dochie, Du-te peste codru către miez de ziuă Și-n șes de nisipuri, pe a mării țărmuri, Vei găsi cetatea de doi zmei păzită. Iată, îți dau ție un încântat fluier, El poate ... zmeii simțiră că sosi eroul Și zbieră cu țipăt bătând cu aripa; Ei bafta își cască și zboară asupra-i, Cu limbi întreite vor să-l venineze, Zbârnâiesc cu solzii, colătăcesc coada, Și cu a lor gheară vor să-l spârcuiască. Iar Dragoș țipară cu fluierul zânii... Și iată că zmeii cad jos ca butucii! Nu mai pot să zboare, nu mai pot să zbiere ... de simțire, ca două movile. Deci învingând Dragoș, la temniță merge Cu dor ca să strângă pe Dochia-n brațe; Dar strașnica poartă se deschide-n pripă Și iese fantoma lui Vronța păgânul. A lui cătătură, ca cometul noaptea, Platoșa pe dânsul, paloșul și coiful Erau învăscute de mucegai ... se-nfioară... Iată urieșul cu brâncele-ncepe Să fărâme zaua sumețului dușman, Dragoș îi apucă un picior în brațe, Gros chiar cât o bârnă, și-n ...
... serbări, pe înaltul scărilor de marmoră nu mai stă cel ce ținea în mîna lui ridicată șoimul pe care magnați și seniori se întreceau să-l ieie, ca un semn că-și iau asupră-și toate cheltuielile serbărilor. Viața noastră e mizeră și cenușie, izvoarele de inspirație nu le putem lua ... ochii noștri nu se pot înveseli de fastul serbărilor, în care se răsfățau splendorile aurului și al mătăsurilor. Sufletul trist, în orele lui de melancolie, n-are ce să-și aducă aminte. Veacul nostru practic i-a îmbrăcat pe toți laolaltă cu aceleași haine fără strălucire, serbărilor de gală ... ca a păsărilor ce se feresc de lumină. Lipsită de splendoare era haina lui, și în mulțimea anonimă în care se amesteca, nimeni n-ar fi bănuit agonia unui luceafăr. Trist și singur ca un Ahasver modern rătăcea, și fără să-l urmărești puteai să fii sigur încotro se îndrumă pașii lui. La Calissaya, în fața rîului tulbur ce trecea necurmat, făcîndu-se una ca scaunul, cel ... el își urma visul său, rigid și absent, ca din piatră făcut. Și cînd se ridica, tîrziu, cu înalta sa statură, ca să plece, ce- ...
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
... răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar d-ta? - Uite, sosii și eu acum și venii să te văd. Îmi ziceam, desigur, e cineva pe care l-am cunoscut de mult. Poate vreun camarad al fraților mei, mă mira însă mult interesul neînțeles pe care-l punea în cercetarea dosarelor. - Ei, cum o duci p-aci? - Admirabil! Brăila e un oraș încântător, dar nu te supăra dacă sunt silit să întrerup ... și a unei candori sufletești ce mă fermeca. Mai cu seamă felul lui de a se îmbrăca era nostim. Vestele lui n-am să le uit niciodată. Deschise până la pântec, ca cele de frac, aveau în forma lor ceva din șicul nemțesc de acum 50 ani ... scânteia în pahare, aprindea ochii, da drumul limbilor și idilele se înjghebau fericite, discuțiunile se aprindeau și flirtul era în splendoare. În casa aceea parcă n-ar fi fost niciodată la poartă zăbranicul negru. Așa credeam noi, musafirii. Fabriciu, însă, veghea. Și pe când un prieten distins și bun vorbitor termina ... mai mult, dumnealui tace întotdeauna. I-am răspuns la moment prin această epigramă: Fiindcă tăceam, deși cu rost, Fabriciu mă crezuse prost, Tot astfel eu ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare să țină piept oboselilor, cît n-ar fi cel mai puternic atlet. Flacăra sfioasă, ce ți s-a părut totdeauna că pîlpîie în ea, poate să ardă mai viu ... despletit talaz; flacără vie, pîlpîitoarea și sfioasa scînteie. Neadormiți au stat străjuitorii ochi săptămîna întreagă, peste culcușul unde se prelungea o agonie. Clipă de somn n-a biruit punctele negre, lumina întuneric se prefăcea după geamuri și întunericul iarăși lumină ; pleoapele ei ca de din piatră însă au rămas ... Lacrimi nu mai avea să plîngă, căci arșița durerilor seacă alinătoarele ape. Totuși, marea putere a deznădejdei o ținea, instinctul acela ascuns ce-l au și fiarele cînd li-s puii în primejdie, sfînta și covîrșitoarea putere a iubirii. Moartea însă și-a zugrăvit florile ... ochii deschiși au urmat să privească ochii închiși, lumina să se plece peste întuneric... În mută și rigidă așteptare a rămas, un cuvînt n-a rostit, căci moartea nu răspunde. Cu masca tragică a durerii pe față, așa a împietrit și numai cînd ...
Dimitrie Bolintineanu - Daniel Sihastru
... să se-nchine?" Daniel Sihastru domnului a zis — ,,Ma înșeală-auzul ori eu am un vis? Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viața și robia nu pot sta-mpreună, Nu e totd-odată pace și furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba ...
... hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri. Iar pe tâmplele-amândouă Porți, strălucitori de rouă, Trandafiri. Ochii-i ții la soare țintă, Și cu ochii tu-l desmierzi: E flăcău și-acum îl pierzi, Și ți-e drag, și stai ca frântă ... El s-a dus, și jalnic cântă Codrii ... a-nvins iubirea! Albe lacrimi cad pe flori Și pe frunze, când scobori Plânsă către văi privirea. Și-o să plângă toată firea Până-n zori. Te-a cuprins necaz deodată Și din ochi cu ciudă strângi, Parc-ai vrea să rupi, să frângi Să-ți răzbuni, frumoaso ... Scuturi fruntea-ntunecată Și-atunci pletele-ți, deodată Se desprind. Peste brațele rotunde, Peste pieptul tău frumos, Ca un râu întunecos Părul ți se varsă-n unde Și din creștet el te-ascunde Până jos. Cu mișcări nespus de line Tu te nalți apoi spre cer; Văi și lunci și toate ...