Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
... tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri să curme a mea suflare, Căci trăind nu pot să aflu nicăieri liniște, pace, Nu pot să uit pe acela ce am amat cu-nfocare; Ce viu să-mi aflu mormântul, viu să mă îngrop în tine, O, al mării împărate! spre pârgă mă primește, Iar voi, fecioare din Lesbos, nu mă mai bociți pe mine, Ci cântați ... l supune...â€� Plângeți dar cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată ... putea să s-afunde sub a noianului valuri Ș-a mea ticăloasă faimă, versurile ce-au rămas! Ah! de-ar putea să se uite de pe pământ că trăiesc, Și să ...
... tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri să curme a mea suflare, Căci trăind nu pot să aflu nicăieri liniște, pace, Nu pot să uit pe acela ce am amat cu-nfocare; Ce viu să-mi aflu mormântul, viu să mă îngrop în tine, O, al mării împărate! spre pârgă mă primește, Iar voi, fecioare din Lesbos, nu mă mai bociți pe mine, Ci cântați ... l supune...â€� Plângeți dar cu mine, din Lesbos fecioare! Plângeți și iar plângeți, căci sunt rușinată. Căiți pe aceea ce pentru el moare Decât să trăiască de el defăimată. O! liră mult mângâioasă, ce prin tine m-am slăvit O! liră ce pentru dânsul ai răsunat nu o dată, Acum, când te văd, îmi pare că nu ești de suferit, Căci tu îmi aduci aminte cu al tău acord îndată ... putea să s-afunde sub a noianului valuri Ș-a mea ticăloasă faimă, versurile ce-au rămas! Ah! de-ar putea să se uite de pe pământ că trăiesc, Și să ...
Veronica Micle - Șterge-ți lacrima...
... Micle - Şterge-ţi lacrima... Șterge-ți lacrima... de Veronica Micle Lui X Șterge-ți lacrima din gene, lasă-ți ochii tăi senini Și nici urmă să nu fie c-ai fi plâns sau că suspini. Zâmbetul de ironie pe-a ta față să se vadă, Preț să nu pui pe nimica ea și lumea să te creadă. Nu cată prin duioșie, nimicindu-te pe tine, Să`mblânzești oameni și soarta și s-ajungi la vre un bine; Geniul ce domnește-n lume este geniul cel rău Și decât să fii victimă mai bine să
Grigore Alexandrescu - Zugravul și portretul
... și portretul de Grigore Alexandrescu La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare, Portretul meu îi comandai; întîi însă-ntrebare Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă Așa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă; Căci am un mare interese, voi ca-n streinătate, Ș-anume-n Franța mai ales, la ochi să poci eu bate, Fiind acum de măritat o fată foarte rară, Ș-ai ei epitropi căutînd un bărbat în astă țară. „Prea lesne — îmi răspunse el — nu e întîiași dată Cînd pe urîți făcînd frumoși ... ar figura, nici un creștin pe lume N-ar putea crede că sînt eu, atît sînt de schimbate Trăsurele-mi, ochi, gură, nas, și înfrumușețate. Ai noștri rîd cîți mă cunosc, dar prea puțin îmi pasă, De voi putea să dobîndesc pe nobila mireasă, Și daca vreun venetic, ieșit din țări streine, Sau vrun romîn mai îndrăzneț n-o izbuti mai bine. Redactori care lăudați ... destul de mincinos, Dar care cel puțin spunea Acelor care nu-l credea Că adevăru-adevărat Este prea lesne de aflat; Că n-au decît să
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... Astfel cum un arbor lângă casă crește Și, crescând, lumina soarelui oprește, Astfel astă-dată, pe al nostru sân, Crește și va crește popolul român. Să surpăm stejarul într-a lui junie Și să spargem cuibul cel de bărbăție. Să-njugăm la carul cel triumfător Căpitanii ageri și pe domnul lor! Să stingem, prin lanțuri și prin împilare, Focul său de viață, de neatârnare, Până să roșească d-a se mai gândi Fericit și liber pe pământ a fi!..." Astfel zice Carol, iar maghiarii-aprinși Jură să ... răsfață ca visări plăcute De copilărie, de mulți ani pierdute, Pe atunci când viața luce fără nor, Ochiul fără lacrimi, gândul fără dor! Zici că să ne batem, să pierim cu fală? Oh! Vedeți ce dulce sufletul se-nșală! Celor slabi în lume dat-a Dumnezeu Mintea să se lupte cu tiranul rău. Oastea ne lipsește și ne vor supune... Să batem tiranii prin înțelepciune! Să le dam ce cere, dar p-al lor cuvânt C-or ieși îndată din acest pământ... Mai târziu, cu timpul, oști mai mari vom strânge ... ...
Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin
... se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat, nu poate să aibă legături, decât cu un adânc dezgust... 15. Un bărbat urât poate fi iubit tocmai pentru că nu are calitățile ca să fie iubit... O femeie poate iubi pe un bărbat ca să-i aline suferințele că nu poate fi iubit... Și, oare, această jertfă de sine nu poate fi și ea cauza marii pasiuni a femeii ... moralmente, la urma urmei, pe cine supui, dar nu-ți poate fi indiferent cui te supui de bună voie. 20. Bărbatul, când e gelos, preferă să se schilodească, femeia iubită, să moară chiar, să moară în torturi, dacă nu se poate altfel, decât să iubească pe altul sau, chiar, decât să devină indiferentă sau, și mai puțin, decât să-i scadă patima. 21. Situația femeii [...] nu o poate simți și nu o poate vedea bine decât numai o femeie. Bărbatul, prin definiție, e neatent ... lucru foarte plăcut bărbatului și pentru că, în momentele când ,,omne animal" etc., e mai bine să ...
... muma, obosită de mult ce alergase Gătire pentru nuntă de trei zile făcînd, Gustînd acum odihna spre Niță se întoarse Ș-aceste vorbe-i zise, ai lui ochi sărutînd : O, Niță, dragul mamii, mai e o săptămînă Și nuntă o să facem, Florica e a ta ; Apoi grijile casii mai mult cu pușca-n mînă N-o să te lase, mumă, vînat a mai căta : Că gustul vînătoarei pe cine stăpînește Să nu gîndești c-acela cîndva s-o procopsi ; Mai bine ascultă, mamă, și pușca părăsește De casă te gătește și vite a-ți ... sfîșiat de fiare de viață s-au lipsit. A doua zi seara „Florico, vițelușul a supt el bine oare ? Și să-l fi închis la mă-sa să nu-l scoață la cîmp, Că mîini iar o să-l cauți mereu ca azi pîn soare, Gonind flămîndă cîmpii p-un astfel de cald timp. Dar ce ? Iar plîngi Florico, iar lacrămi, iar suspinuri ... ce codri, prin ce munți? Ori tu gîrlă, apă dulce Ce vezi multe-n jos curgînd, Prin ce căi, pe ce colnice Spune-m l-ai
Ion Luca Caragiale - Teatrul nostru
... în genere, atât material, cât și moral, este în această privință un semn caracteristic. Dacă față-n față ar sta două teatre, dintre cari unul să doarmă dus pe subvenția statului și altul să stea și să fie deștept, desigur acesta, cel chemat să trăiască, ar crește și ar prospera în paguba celuilalt — nevolnicul ar trebui să-și închiză baraca, oricât ar vrea să-și legitimeze existența și dreptul la pomana oficială, împărțind biletele gratis cu pachete întregi. Unul ar rămânea cu cerșetorii și chilipirgiii de loji și de ... plătește bucuros pentru asta. Un director particular de teatru, care și-ar pune nu numai obrazul, ci și capitalul în joc, care ar avea sorți să-și vază inteligența și munca lui proprie răsplătite și capitalul rentând mai bine ca în o altă întreprindere, nu și-ar permite să țină porțile teatrului închise șase luni de zile, iar în celelalte șase luni să joace de trei, ba câteodată chiar numai de douâ ori pe săptămână. Un director nu și-ar permite să plătească un regiment de inutili, nu și-ar permite să dea la o parte talentele și să ...
... ce era. I-a pus o pocladă, pe pocladă — șaua de lemn, și i-a strâns chinga bine, căci aveau să meargă la târg. Apoi a-nceput să-i grămădească pe spate: o sarică — a ciobanului; două lăvicere — ale stăpânului; patru tivgi cu lapte, câte două de fiecare parte ... cumpănească; opt sedile cu brânză — patru și patru; iar deasupra, moț, cei doi băieți ai stăpânului, veniți la stână din ajun, spate la spate, să nu-și scoată ochii. Dar pe când ciobanul, ștergându-și sudoarea cu dosul mâinii, de pe frunte, aducea poclada s-o puie pe sărmanul dobitoc ... purice sări de pe mâna ciobanului pe spinarea măgarului și-și făcu un locușor sub o încrețitură a poclăzii, tocmai cât îi trebuia să fie la largul lui. „O să stau la umbrăâ€�, gândea puricele, iar ciobanul încărca mereu. Cât era de mic puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care îndoia genunchii măgarului cum putea ... nici cât urechea lui, și nu mă plâng de cât am dus în spate, și el, fiindcă m-a purtat până aici, mai să ...
... mâhnire Te las, te-ntâmpin, mă duc când vii. Nici ale mele lacrimi trecute, Nici suvenire dulci și plăcute Nu pot a face să te doresc. Cât mi-ești de scumpă poți vedea bine: Fără de pizmă, acum de tine Chiar cu rivalu-mi pot să vorbesc. Fii cât de mândră, fii nempăcată, A ta mândrie e nensemnată Ca și blândețea ce ai avea. Nu-mi zic nimica vorbele tale, Și nici ochii-ți nu mai au cale Ca să patrunză-n inima mea. La al tău zâmbet, l-a ta mânie A mea mâhnire sau bucurie Nu pot nici crește ... nevoie, când omul are Curaj statornic, pentru scăpare Ce rău nu poate a suferi? Așa din cursa primejdioasă O păsărică simplă, fricoasă, Prilej să scape când a găsit, Pierzându-și pene, ia măsuri bune Și-nvățătură de-nțelepciune Să se ferească de ce-a pățit. Tu crezi că poate tot te slăvește Acela care încă vorbește De niște chinuri ce a ... care ani a zăcut. Îți arăt starea-mi fară sfială; Vorbele mele n-au îndoială, Că sunt zadarnici sa nu gândești; Și orice-
Dimitrie Anghel - Fata din dafin
... apele ploilor strînse luceau în nopțile de lună ca niște ochi misterioși. Spre el ne aținteam ochii la orice zgomot, așteptînd ca închisoarea de lemn să se deschidă și albaștrii ei ochi luminoși să lumineze întunericul. În haine albe de crin o îmbrăca fantazia noastră, un mac roș ca un potir plin de sînge trebuia să poarte la piept și un galben trandafir în mină. Dar dafinul rămînea neclintit, murmura cînd bătea vîntul și arar se înfiora de un suspin ca ... toată lumea de vis care îndulcește decorurile, cît de mult nu ne-au desfătat ! Căci numai noaptea știe, pe unde trece cu dulcea ei estompă, să șteargă marginea realului și să ne unească cu nemărginirea... Numai ea dezrobește flăcările comorilor și le face să joace și să tremure în aer, numai ea știe să ațîțe flăcările minței și să deie ochilor putere de a vedea mai departe, dincolo de zidul mărginirei. Și dacă n-am mai căutat pe frumoasa fată bălaie cu ... ca niște ochi misterioși, dacă n-am mai tresărit de suspinul acela adînc ieșit ca din afundul unui suflet din trunchiul străvechi, totuși ochii albaștri ai