Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.
... o roabă. Împăratul nu mai putea de bucurie de această întâmplare. Condurul sta d-a pururea pe masă în cămara împăratului. Oricine voia să-l încerce avea toată voia. Într-una din zile când împăratul ținea sfat cu boierii cei mari pentru trebile împărăției, iacă și fie-sa că vine și se ... d-voastră, cinstiți boieri, parcă fusese d-acolo. Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. Ea luase condurul fără să știe al cui este și pentru ce stă pe masă. Când văzură boierii una ca aceasta, rămaseră înmărmuriți de uimire. Ce să facă ei? Hotărârea împărătesei era lămurită. Să nu văduvească împăratul după pristăvirea ei, ci să ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Să lase pe împăratul să văduvească pentru că nu s-a potrivit condurul la nici o muiere, călca jurământul împărătesei de la ceasul morții sale; să silească pe împăratul să ia de soție pe fie-sa, se temea de Dumnezeu. Ce să facă dar? După multe chibzuiri, Sfatul împărăției găsi cu cale că împăratul n-ar păcătui de ar lua de soție pe fie-sa, fiindcă așa ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi
... nu ajung toate cuvintele astea obosite) câmpia (ne dăm cu părerea) poate ar trebui câteva milenii lăsată pârloagă (pentru regenerare n-ajung toate excrementele lumii) să disecăm să nivelăm să implantăm firicele de aer în plămânii de gumă ai planetei băiete încă un rând că tare ne mai plictisim pe-ntunericul ăsta TOARNĂ să se facă lumină prin toate crăpăturile pielii scârțâie căruța obosită din toate încheieturile ei de lemn minunate poheții văd și aud poheții suferă și se ... de serviciu a zilei următoare mă simt străin în propria-mi piele (temniță și temnicer după ce-am înghițit cheia) și-mi vine să înjur să blestem (dar unde să pun oare blestemul) clipa în care am dat buzna în cancelaria domnișoarei universale mai la stânga (c. a. p-ul și biserica satului ... în loc uși întredeschise prin care ne privesc obiecte și cifre lungi rafturi și sertare lucioase cu dinții măcinați ce de chestii domnule (iți vine să râzi te bucuri și s-o iei de la capăt să-ți amanetez viața să-ți arvunezi parastasul ) ace brice cuie și (o de ce așa departe) viețile noastre fișate adnotate trase la indigo (alb negru gri sau maro) clacule ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie
... lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios... Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios? Pică plâns al tinereții pe un sân ce nu palpită, Ai avut cu ce să-l cumperi, e al tău până în zori... Veștejește-te-a mea buză pe o buză veștejită, Și tu, suflete, visează că aduni ... Prin fereastră mă fixează luna rece și spectrală Ca un doctor ce se uită la un chip de ofticos. A! desigur, masca blondă avea altfel de privire Când pe țărmurile de-aur ale lacului Leman Surâdea printre frunzișuri la întâia mea iubire, Vis mai lung decât un secol în ... caldul căpătâi. Poezie! Poezie! Ai dreptate totdeauna, Dar fiindcă simt și astăzi că rămas-am tot al tău, Dă, te rog, în jos perdeaua, ca să nu mă vadă luna, Roag-o calea să-și urmeze, voi să scap de ochiul său. Zi-i să meargă pe oriunde e suavă fericire, Să-și încarce a ei rază cu al florilor arom, Să zâmbească voluptății ce se naște din iubire, Dar
Ion Luca Caragiale - Odă (Caragiale)
... lume ca un orb, la ochi legat, Și de câtă vreme-acuma pe la mine n-ai mai dat! Prăpădești tu de pomană prețioasele săgeți, Să te-alegi cu hulă numa de l-atâți ingrați poeți... Te-am vorbit rău eu vreodată? vinovat cu ce ți-am fost, De mă horopsești ... cu pieptul gata desvelit te-aștept; Nu cu una, dă cu două! săgetează drept în piept! Și pe maică-ta zeița, jur că n-am să te hulesc: Mai omoară-mă o dată, să
... a pătruns Și prin suflet spaimă-i dete Că pierirea l-a ajuns. Dumnezeule-al puterii, Vezi-mă-n ce stare sânt! Fă, să scap de-acest mormânt, Depărtându-mi ianicerii, Și mă leg cu jurământ Că scurgând această baltă, Chiar pe locul unde zac Mănăstire am să fac, Mândră, veselă și naltă, Și cu aur am s-o-mbrac. Turcii însă-l căutară Și-altă zi, și nencetat, Iar Matei în stuf ... a stat Sfânt locaș a ridicat Pe colin-acum înaltă, După cum s-a și jurat. Și-apucat-a să clădească Alte nouă, rând pe rând, Și i-a dat Dumnezeu gând Într-o zi să le sfințească, Toate-același hram având. Iar în urmă ridicat-a Un altar după altar, Domnului cel sfânt ca dar Cel din urmă ...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...
... ne curgea de multe ori pe față, și balsamul adormitor al versurilor ne adormea nostalgiile. Ceteam împreună poeții moderni și, fermecați de armonia lor, cercam să-i transpunem pe românește. Lucram amîndoi, și poate dacă vremurile nu ne-ar fi despărțit, colaborarea noastră să fi dat roade. Aveam unele afinități, și-mi aduc aminte că nu o dată lăcrămam amîndoi, citind versurile făcute din lacrămi și regrete, din spumă ... l-am tradus amîndoi, le dezmormîntez dintr-o revistă uitată. Iată-le : Aducerile-aminte, Aducerile-aminte-s odăi fără zăvoare — Odăi pustii prin care să intri nu-ndrăznești De cînd muriră-n ele străbunii... Și trăiești Trecînd pe lîngă ele tăcut prin coridoare... Le știi că sunt acolo, așa precum ... sub tristul adăpost, Și-așa nepăsătoare se scurge viața noastră. Adesea amintirei — spre mine cînd se-ndreaptă — Îi zic : Rămîi aice... Revin eu să te văd... Și-n urmă toată viața știu bine că m-așteaptă, Dar totuși uit adesea să vin s-o mai revăd... Și multe sunt asemeni în casa mea bătrînă Ce s-au deprins încetul cu-ncetul cu uitarea Și dac-ar ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)
... iute la harță, parc-ar fi fost necăjiți unul pe altul. — Ei, ce mai ai și astăzi? — Măria-ta ce ai? — Ce să am, ale pustii de bătrâneți. Nu mă mai țin genunchii ca să-mi joc copila. Ce n-aș da să-mi mai facă bau prin barbă! — Da' eu, măria-ta, trebuie să mă sui pe-un scaun ca să-i ajung cu pieptenele în creștet, ș-apoi să mă grămădesc broască la pământ ca să dau de cârlionții de la sfârcul pletelor. — Ia vezi, nu glumi, să nu-i rupi părul, că te-ai topiiiit! — Bătrânețile, măria-ta, câteodată... — Ce-ai zis? — Bătrânețile... uneori îmi rămâne câte un fir ... își încingea talia cu betelie de aur și pornea ușor ca o umbră, la toți ai curții li se făcea frică ca nu cumva vântul să-i ofilească lumina feței, ori că mijlocul să se frângă sau că piciorușele, în conduri de argint, să nu-i scapete în crăpăturile pământului. Și când împărăteasa o scălda, căci nu lăsa nici o altă mână s-o atingă, atât se rumenea fața ... ...
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... oare cu dânsa, Ne-mplinind voința sfântă? Dumnezeu i-au dat poruncă Și i-au zis: ,,Iată, spun ție, Mama pruncilor de astăzi Între vii să nu mai fie!" Ș-a nesocotit cuvântul; I-a fost milă, i-a fost jale... Ce va zice Domnul ... atât amar și jale, Țipetele și durerea Bieților copii, săracii, Mi-au luat de tot puterea Ș-am lăsat pe biata mamă De copiii ei să cate, Cui să-i fi rămas în grije?" Și aude ea răspunsul: ,,O, voi, minți întunecate, Văd că nu-nțelegeți firea, Nici pricepeți voi cuvântul Care stăpânește lumea ... și pământul. Moarte, vina ți se iartă, Du-te fără-ntârziere Și pătrunde cu grăbire În adâncul de la mare, Și de jos din adâncime Să-mi aduci aceea piatră, Care vei afla-o-ndată, Când vei întinde mâna dreaptă. Înțelegi?" ,,Prea bine, Doamne". Și ca fulgerul de iute Moartea valurile ... au putut pricepe Învățații-o viață-ntreagă Dumnezeu, dacă voiește, Într-o clipă tot dezleagă, Tot așa au fost din veacuri, Tot așa au fost să
... gazeta zilei, ar fi măsurând 500 de mile pătrate. De ce oare? Ca moldovan ce mă aflu și pentru amorul meu propriu, n-aș vrea să fiu și eu cuprins în dezlegarea problemei puse... S-ar putea oare să fie cineva așa de nedrept și să spuie ori să creadă că Moldova ar fi un ținut de stepă, în care soarele se trudește în zări fără sfârșit, în care verdeața slabă și pălită te ... dar și de una și de alta, amestecate cu curiozitatea și cu râvna fantastică de a merge înainte și în același timp dorind să știu și ce fac prietenii mei cei buni; adică mai curând dorind să fiu de față nevăzut la viața aceea de liniștită tulburare, să bag de seamă la toate mișcările acelei vieți de mici nimicuri, de prefăcătorii mărunte, de mici cancanuri și vorbe rele, de taine mărunte, care se ... o stană pe calul lui; numai brațele i le vedeam mișcându-se, iar țipătu-i sălbatic nu semăna deloc cu glasurile eleganților noștri. Vă rog să mă iertați deocamdată de toate cugetările, observațiile și tablourile, căci și-așa mi-i destul de greu să ...
... cel frunzos În pădure-aruncat jos. Împrejuru-i adunați Ședeau turcii înarmați Și pe rând se întreba Ca ce moarte i-ar afla? Unii ziceau să-l omoare Cu laț de spânzurătoare, Alții să-l cufunde-n apă, Alții să-l înfigă-n țeapă, Alții să-l taie pe loc, Alții să-l arunce-n foc. Iar Pandele-i asculta Și la rându-i cuvânta: ,,La cea moară părăsită, De stăpânul meu clădită, Este-o piatră de ... m-ai vândut? Ori la mine n-ai avut De mâncat și de băut? Haine bune de-mbrăcat? Cal frumos de-ncălecat? Ai vroit tu să mor eu, Dar n-a vroit Dumnezeu, Că de moarte m-a scăpat, Să te curăț de păcat!" Cum zicea se și izbea, Capul grecului tăia, Apoi trupu-i târâia Fără popă, nici prohod Pân la capra unui pod ... ce Ornus Beglerberg de la Rumelia luă Ipsala și Malgara. După formarea acestei vestite miliții, un șeic, anume Hagi Bektaș o binecuvântă, zicând: ,,Numele vostru să fie ienghișehri (cuvânt compus din enghi , nou, și chehri , soldat); înfățișarea voastră sa fie vie și mândră; mâna voastră ...
... mergea Cu Fulga se întâlnea. Fulga cel cu barba neagră Și cu mintea neîntreagă, Necăjit și obosit, De trei zile flămânzit: ,,Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu: Mergi la stâna mea cu bine Să-ți iei un dar de la mine, [1] Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare." Fulga cel cu barba neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri ... Dolca mea, Dolcuță fa! Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci Și la furi drept să mă duci Pe urmele oilor Prin pajiștea florilor." Dolca vesel se scula, Câmpul de-a lung apuca, Botul prin iarbă vârând, Urmele tot ... Dar cu mintea neîntreagă, Când la drum te-am întâlnit Eu, mări, ți-am dăruit Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare, Și tu,-n loc de mulțumită, Ca o fiară flămânzită, Toată stâna mi-ai răpit Și pe Dolca mi-ai rănit ...