Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE��TE
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1968 pentru PE��TE.
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... altă lume, și când maica mă întreba ce-am văzut la școală, în uimirea mea nu știam să-i spun altceva decât c-am văzut pe Huțu lui Budulea plimbându-se cu bățul în mână și că acum nu-l mai cheamă Huțu, ci Mihail Budulea, ca pe taică-său cel cu cimpoile. Și fiindcă eram nerăbdător și doream să văd iar pe Huțu cu bățul, m-am dus și după prânz la școală. Simt și acum adânca dezamăgire ce mă cuprinsese când văzui pe un alt băiat cu vergeaua, căci în zadar, atât de strașnic ca el nu mai era nici unul. Dar peste puțin iar a venit ... îmi părea mai puțin strașnic. Nu-i vorbă, și acum zicea Tatăl nostru , cânta chiar în strană și citea Apostolul în biserică, și acum purta pe Mili, ba chiar și pe Linică cea mică în brațe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot țineam la el, fiindcă ... foarte mult la el. Încă de demult nea Budulea era nedumerit. Îl vedea pe Huțu citind din carte ori scriind fel de fel de lucruri ...
Dumitru Stăncescu - Țiganul și popa
... popa Dumitru Stăncescu , Snoave șau glume populare, București, 1892, pp. 51—55 Un popă venea cu un țigan, de la oraș spre casă. Se întîlniseră pe drum. Tot vorbind ei de una, de alta, la marginea unui sat prin care trecuseră, iacă un purcel rătăcit. — Haoliu, hațin-te, părinte, să-l prindem, că nu ne vede nimeni ! — Fugi d-acolo, mă țigane, că e păcat... — Lasă pacatu, parinte, și ajuta sa ... ce să spuie că a visat, și găsind ce-i trebuia se lăsă somnului. Țiganul nu lipi pleoapă de pleoapă, și cînd auzi pe popă sforăind — că sforăia de tuna —, se sculă binișor, se duse la vatră, alături cu odaia unde se culcaseră, puse mîna pe purcel și mi ți-l îmbucă tot. Apoi se duse de se culcă și el. Cînd se deșteptă popa, hop, jos din pat. — Scoal ... mă, că se deschisese cerul, începu popa, și se vedeau numai îngeri și sfinți, și se auzeau, mă, cîntînd heruvimii de-ți mergea la inimă. Pe cînd mă uitam în sus cu gura căscată la așa frumuseți, numai iacă se coboară din cer, singură, pînă la mine o scară lungă, și ...
Alexandru Macedonski - Cântec (Macedonski)
... Alexandru Macedonski - Cântec (Macedonski) Cântec de Alexandru Macedonski Și pentru ce n-ar fi permis Al vieții mele tainic vis Să-l împlinești, Iubindu-te, să mă iubești? Să mă iubești! Făgăduind, — ziceai că ții, Prin cuget dacă-mi aparții De ce, — de ce N-ai vrea să ... orice? Peste orice! De mă iubești, — să te supui, O sărutare să depui Pe fruntea ta, Și morții-n gropi vor tresălta! Vor tresălta! Pe buza ta, pe-obrazul tău, Oh! lasă-mă să fiu călău, Călău de flori, Și vor cânta privighetori! Privighetori! Pe ochii tăi și pe-al tău sân, Trecând amorul meu păgân, Amorul meu, Tu poți să-l faci un semizeu, Un semizeu! Natura este-n haină nouă... Privește! flori ...
Ion Luca Caragiale - Primăvara (Caragiale)
... Primăvara (Caragiale) Primăvara de Ion Luca Caragiale Pastel optimist Când plouă lin în primăvară, Toți zic: “Să dea Domnul, să dea!â€� Și de te culci pe prisp-afară, Mai vezi pe cer și câte-o stea... E cald, și ploaia răcoroasă Ozon în aerul curat În urmă-i lasă; drăgăstoasă Natura toată-i un pupat. Se ... ploi, se decorează Cu mii de mii de muguri ve'zi... În țarini grâul încolțește, În dealuri via o dezgrop; De ploaie tot se-nveselește, Pe orice frunză e un strop. Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și pasări ca să-l vază Se-nalță, zboară către zori. Pastel pesimist Tot plouă! A! ce primăvară ...
Vasile Alecsandri - Poruncitu-mi-a mândra
... Alecsandri - Poruncitu-mi-a mândra Poruncitu-mi-a mândra Să mă duc pân' la dânsa. Duce-m-oi ca un nebun Pe-o frunziță de alun. Trec în vale, mor de sete, Mă-ntâlnesc cu două fete, Amândouă-n berte nouă, Săruta-le-aș pe-amândouă, Iar pe una totdeauna Că-i frumoasă ca și luna. Copiliță de boier! Cată colo-n fund, pe cer, Vezi cel nour, vezi cel deal? Vin' cu badea la Ardeal. Fata-mi zice: ,,Ești nebun, Mergi pe-o frunză de alun, Că te
Alphonse de Lamartine - Seara (Lamartine)
... Alphonse de Lamartine - Seara (Lamartine) Seara de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Seara aduce lina tăcere; Pe pustii stânce eu așezat Iau după urmă al nopții car Ce-n aburosul senin pășește. Venus se nalță pe orizon, Și la picioare-mi steaua-amoroasă Cu-a sa lumină misterioasă Argintuiește verdele șes. Prin deasa frunză acestor arburi Auz zefirul încet ... flăcări! Rază mult dragă! ce mă voiești? Vii oare-n sânu-mi cel obosit S-aduci lumina într-al meu suflet? Sfințita taină acestor lumi Te cobori oare ca să-mi descoperi, Taină ascunsă l-această sferă În care ziua te-așteaptă mult? O-nțelepciune neînțeleasă Te îndreptează la ticăloși? Ce! vii tu noaptea a-i lumina Ca dulcea rază unei nădejde? Vremea ce vine ai ca să spui Inimii ... În sân, în pieptu-mi ce-abia răsuflă, Ca roua nopții care se lasă Și domolește al zilei foc. Veniți!... Dar aburi, o ceață groasă Pe
Ion Heliade Rădulescu - Seara (Lamartine)
... Ion Heliade Rădulescu - Seara (Lamartine) Seara de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Seara aduce lina tăcere; Pe pustii stânce eu așezat Iau după urmă al nopții car Ce-n aburosul senin pășește. Venus se nalță pe orizon, Și la picioare-mi steaua-amoroasă Cu-a sa lumină misterioasă Argintuiește verdele șes. Prin deasa frunză acestor arburi Auz zefirul încet ... flăcări! Rază mult dragă! ce mă voiești? Vii oare-n sânu-mi cel obosit S-aduci lumina într-al meu suflet? Sfințita taină acestor lumi Te cobori oare ca să-mi descoperi, Taină ascunsă l-această sferă În care ziua te-așteaptă mult? O-nțelepciune neînțeleasă Te îndreptează la ticăloși? Ce! vii tu noaptea a-i lumina Ca dulcea rază unei nădejde? Vremea ce vine ai ca să spui Inimii ... În sân, în pieptu-mi ce-abia răsuflă, Ca roua nopții care se lasă Și domolește al zilei foc. Veniți!... Dar aburi, o ceață groasă Pe
Ștefan Octavian Iosif - Consilii
... Ştefan Octavian Iosif - Consilii Consilii de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 octombrie 1895 Ibovnica dacă te-a amăgit, Tu caută alta să-ți placă; - Ori lasă mai bine orașul iubit, Ia-ți traista în spate și pleacă. Un lac ... triste. Acolo-ți vei plînge îngustul tău dor, Durerile mici, egoiste. Ci dacă te urci la munți, cu păduri Durerea-ți va fi mai ușoară; Pe stîncile sure vezi numai vulturi Și țipătul lor te-nfioară. Acolo devii tu însuți vultur, Renaști din senin ș-o să-ți pară Că lumea-i a ta, cînd cauți în jur ...
... Heinrich Heine - Consilii Consilii de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 octombrie 1895 Ibovnica dacă te-a amăgit, Tu caută alta să-ți placă; - Ori lasă mai bine orașul iubit, Ia-ți traista în spate și pleacă. Un lac ... triste. Acolo-ți vei plînge îngustul tău dor, Durerile mici, egoiste. Ci dacă te urci la munți, cu păduri Durerea-ți va fi mai ușoară; Pe stîncile sure vezi numai vulturi Și țipătul lor te-nfioară. Acolo devii tu însuți vultur, Renaști din senin ș-o să-ți pară Că lumea-i a ta, cînd cauți în jur ...
Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu
... săvârșită Și a mea avere este isprăvită! Dragi ostași, ce ziceți, nu ar fi păcat Ca să înceteze lucrul minunat?" — ,,Biruri noi pe țară pot ca să se puie!" Au răspuns ostașii ca să îl mângâie. Zic și ei decide biruri pe români De la cei mai tineri pân' la cei bătrâni. Doamna intră-n sală. Grațiile sclave Împletesc cu roze zilele-i suave. Ochii uzi de ... să te blesteme. Astă monastire ce atât iubești, Printre fum de lacrimi poate s-o privești! Iată diamanturi! Vinde-le și-urmează Nobila lucrare ce te inimează. Căci aceste scule nu le pot purta Când femei pe față lacrimi vor păstra." Zice și arată un paner de aur Unde închisese gingașul tezaur. Ea îl dă. Și fața ca un frag cocând, Rumenă ...
Mateiu Caragiale - Sub pecetea tainei
... mici, cu mustăcioara cânepie, tunsă"... "Câțiva ani, cucoana Lina, așa o chiamă pe văduvă, a purtat o broșa cu fotografia lui, dar nu pe smalț; de hârtie, cu sticlă deasupra. Din ce în ce chipul a ieșit, până nu s-a mai deosebit de loc ... Sfinții-Apostoli, case gemene, sistem vagon, una în fața celeilalte, amândouă cu totul la fel, în afară de un singur lucru : curtea celei din stânga, pe care o locuiau proprietarii îmbuca fundul celei din dreapta, închiriată unui becher bătrân pe o mie-două-sute de lei. Poate ce-l făcuse pe Gogu Nicolau să se însoare cu Elena Zaharescu, fuseseră acele case, la cari cred că, în felul pisicesc, ținea mai mult decât la stăpâna lor ... în care s-au suit împreună ca să se întoarcă la București. La Câmpina, Gogu Nicolau a cumpărat două ciorchine de cireși legate pe bețișoare ca să le ducă acasă. Când au ajuns în gara de Nord, pe înnoptate, au ieșit prin gangul din stânga, ca să ia, în dosul gării, tramvaiul roșu, de Luther, 12, să-i lase la Casa de Depuneri ...