Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MULT
Rezultatele 1081 - 1090 din aproximativ 1534 pentru DIN CE IN CE MAI MULT.
Costache Bălăcescu - Iarăși la Meidan coconu Drăgan
... l știu ca p-un bou bălan. Drăgan Ploscă, Sin Stan Cloșcă, Brat Micilă, Zet Mircilă, Vnuc Voicilă-ot Tătărăi, Biv ceauș za armășăi, Este din copilărie-i Un om foarte însemnat, Și din fire, din pruncie-i Cu mari daruri înzestrat. Nici să știe Să mai fie Altu-n lume Cu-așa nume, Cu-așa slavă Ș-așa glavă. Cu ipolips și de neam, De agighios și adam ; Milocestiv, blagorodnic, Tașaclîu ... ftori post, Vel iuzbașa de harem, Mereu pe urdin a fost, Ca cînd era un blestem. Diimărituri, Oierituri, Cotărituri, Cornărituri, Unu nu scăpa din ele, Chiopoul, fiu de lele, Un așa, deci, ipochimen Cum să nu se plihtisească Cînd vede-acum pe un nimen Din canoane să-i vorbească. D-alde ale Haimanale După drumuri, Plini de fumuri Că știu toate, Cînd el poate E cu cinci coți, Decît toți ... cu-ciota Eu cu iota ; Tu varia, Eu oxia ; Tu cu multă pricopseală, Eu cu bani de cheltuială ; Spune-mi dacă ești cuminte, Cine e mai folosit ? Tu ce scoți nouă cuvinte Ș-umbli cu cotu cîrpit ? Tot temeiul, Nu-i condeiul, Nici cioplirea, Fericirea ; Ci să știi să-ntorci dulapuri, Să rabzi multe
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... trece-n farmec dimineața P-un câmp frumos și plin de flori. Și i-au dat zeii-ndurători Un copilaș, ca el să fie Cea mai înaltă bucurie În traiul ei de rău scutit. Dar într-o zi s-a-mbolnăvit Cel dezmierdat din mână-n mână, Și s-a zbătut o săptămână Și-a opta zi el a murit. Din lut era; s-a-ntors în lutul Creării noastre-a tuturor! Și mama-și blestema trecutul Și se-ngrozea de viitor ... drept. Cuprinde gleznele mărețe A zeului cu patru fețe Și-n hohot tânguios de plâns, Obrazul și-l lipește strâns De piatra cea din veac cioplită. Tu, patimă nebiruită A dragostei, ce-o ai de noi, Părinte! de ne dai un bine De ce-l ceri iarăși înapoi? O, lasă-mi viu copilul, Doamne! De ce m-alungi tu cu dureri Din ziua caldei primăveri În noaptea pustiitei toamne? Și-atunci prin templul luminat Un sunet vâjâind scoboară, Ca mulți vulturi ce
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgăşani Mormintele. La Drăgășani de Grigore Alexandrescu Când vizitam odată locașurile sfinte, Mărețe suvenire din vremi ce-au încetat, Eu mă oprii pe valea bogată în morminte, Unde atâți războinici ai Greciei slăvite Strigarea libertății întâi au înălțat. Ziua de mult trecuse: natura obosită... Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai ușor vânt; Nimic viu: eram singur în lumea adormită, Și stelele deasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse pe-un mormânt. Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Și ochii-mi s-ațintiră pe semnul mântuinței Ce singur se înalță în locul de suspin, Protector al durerii, nădejde-a suferinței, Labarum vechi al luptei, simbol al biruinței, Prin care-a ... ce umbra-i învelește, La Grecia modernă ce ei au sprijinit; Căci jertfa pentru nații la cer se priimește, Căci sângele de martiri e plantă ce rodește Curând, târziu, odată, dar însă nelipsit. Precum cei dintâi preoți ...
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... arătase, un vis, un lac cu panta lină; Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint, Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină, Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint. Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune, Regret adânc ce se ridică în toată seara către cer; Din glasul lui puteai cunoaște că toate sunt deșertăciune, Că tot ce-n om e mai puternic e dorul vecinic de mister. II “Brahma, Indra, o Kamadeva, Krișna, Agin, o zei puternici, “Puternici zei ce ne conduceți în lupta noastră pe pământ, “Deschideți porțile eterne; sunt drept, sunt sfânt printre cucernici, “Dar arde sufletul în mine de pacea ... aruncă, își pleacă fruntea de cucernic Și-n clarul lacului se vede și jos și sus același cer. Krișna răspunde: “Pentru tine am fost mai bun ca un părinte; “Ar zice lumea că din raze în astă lume te-am adus, “Vărsai în sufletul tău roze ce-am smuls din harurile sfinte, “Și-am zis gândirii tale: zboară mai ...
Ioan Slavici - Jidanii militanți
... Iuda aÅ cu tĂ³te aceste multă știință de carte și sunt destul de deștepțÄ, ca să-șÄ pĂ³tă da sĂ©mă, că relele ce se nasc din reaua lor faptuire se rÄ•varsă în cele din urmă numaÄ asupra acelora, pe care pretind a-Ä apăra. Nu e între dânșiÄ nicÄ unul, care nu e în stare să înțeleagă ... pentru EvreÄ numaÄ Ă³meni rÄ•Å strâmtorați pot să pună. E învederat lucrul acesta, și trebue neapărat să-l scie și eÄ. AtuncÄ de ce mint? De ce calomniază? De ce nu-și stăpânesc pornirea pătimasă? Pentru-că nu Äubirea către nĂ©mul lor, ci mânia Ă³rbă îÄ mână înainte. MÄ•sura ÄubiriÄ ... gândesce numaÄ la sine și numaÄ a sa mulțumire o caută. S’a supÄ•rat Jidanul, face spume la gură, înjură din resputerÄ, alĂ©rgă ca smintit și puțin îi pasă, ce-o să Äasă din tĂ³te aceste pentru frațiÄ luÄ. OrÄ nu cum-va el crede, că scriind minciunÄ, alergând, ca să asmuțe, amăgind pe ceÄ proștÄ, ademenind pe ... ...
... Cezar Bolliac - Sila Sila de Cezar Bolliac Informații despre această ediție Era o iarnă aspră ș-o noapte ce-ngrozește, Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește Un taur ce-a rănit. Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare, O rază îngînată de slabă luminare Subt un troian albit. Troianul era casă, cășcioară locuită, Ce-i astupa nemeții intrarea umilită — Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită De cîți o văd rîzînd. P ... zicînd : — „În orice goană A soartei te-am chemat !â€� — „Tata spunea odată c-aveam și noi moșie ; De ce-ați vîndut-o, mamă ? Că-e rău în obăcie ; Muncești pentru străin.â€� Ș-o lacrimă din pleoapa-i luci precum lucește Pe geana aurorei o rouă ce ...
Vasile Alecsandri - Mândra Lița
... Vasile Alecsandri - Mândra Liţa Frunză verde alunică, Am avut o mândră mică Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobândească. Dar de când o am lăsat, A crescut, s-a măritat, Vai de mine! ce ... Ci-mi tot zici că lumea-i mare Și că-n lume-s fete multe Care-ar vrea să mă asculte Și să facă tot ce vreu Ca s-aline dorul meu. Ah! mămucă, draga mea! Nu pricepi tu ce aș vrea! Ești bătrână și nu crezi. Lumea-i largă și nu vezi Că din sută și din mie Numai una-mi place mie. Ceru-i mare, stele-s multe, Și mai mari și mai
Alexandru Macedonski - Castelul
... Alexandru Macedonski - Castelul Castelul de Alexandru Macedonski Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale, Și stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza, Mâncată e de vânturi, de soare și de apă, Iar vremea ce tot curge o șterge și o crapă -- Din ea rămas-a numai un leu, — un coif, — ș-o za. Sub bolți încenușate păianjenul își țese Dantela lui subțire din ... lui pe rând. Să-și capete iertarea ușor afla puterea, Căci dușii de pe lume, mai toți, sunt buni ca mierea; Iar ei, sub policandrul din mijloc, s-așezau, Turnând năluci de vinuri în cupe vecinic goale, Pe când, băieți de casă le dau grăbiți ocoale Cu umbre de bucate din ... care nu gustau. Vătaful spune multe, și chiar, — băsmiri ciudate! -- Că-n nopți scânteietoare de crini îmbălsămate, Un tânăr, — zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint, -- Pustiu adesea lasă pervazul cadrei sale În timp ce alba zână din apa de pe vale Sub lună-și stoarce părul în râul de argint. Castelul are multe povești ce ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... marele psihiatru i-a prescris diferite leacuri: odihnă..., aer curat..., băi reci..., șpriț la gheață... Degeaba! Pacientul se întorcea de fiecare dată tot mai trist, mai sinistru, mai... incurabil decât oricând. În cele din urmă, doctorul i-a zis: — Am încercat cu d-ta toate leacurile, toate procedeele, toate mijloacele de înveselire. Nu mai rămâne să-ți recomand decât unul singur... — Care? — Am auzit că s-a stabilit în orașul nostru de câtăva vreme un ... și, totuși, să nu aibă darul de a-i face și pe semenii lui să râdă. Și cu cât el, cel dintâi, râde mai tare de propriile-i glume, cu atât cei din jurul lui se lasă mai greu contagiați, mai greu convinși să râdă și ei. Când e vorba de un scriitor, se cuvine să facem aici din treacăt o observație, să relevăm un curios fenomen de psihologie pe care istoria literaturii ne dă ocazia să-l constatăm adeseori, când confruntăm opera unui ... autor, e o chestie de temperament. Fiindcă totul e să prinzi raționamentele și icoanele sub un unghi particular, ca acei pictori care găsesc atitudinea cea mai potrivită ca să-și așeze modelul într-o lumină nouă.â€� <...Ați înțeles d-voastră acum,
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... c-ai chitit Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Că de mult ce ești avut, Bani de aur ai bătut [5] Făr-a-ți fi de mine teamă, Făr-a vrea ca să-mi ... pământ, Cată-acum de vezi ce sânt!" ,,Constantine Brâncovene! Nu-mi grăi vorbe viclene. De ți-e milă de copii Și de vrei ca să mai fii, Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească." ,,Facă Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe toți de ne-ți tăia, Nu mă las de legea mea!" Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. Doi gelați veneau curând, Săbiile fluturând, Și spre robi dacă mergeau, Din cuconi își alegeau Pe cel mare și frumos, Și-l puneau pe scaun jos, Și cât pala repezea, Capul iute-i reteza! Brâncovanul greu ofta ... tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți ...
Gheorghe Asachi - Convorbire nopturnă
... Când natura dormitează în tuneric cufundată, Când tac toate, numai grija priveghează-n a me minte. Deseori vorbesc cu Tine, ale lumilor părinte, Ce în ceri și-n al meu cuget ești de față totodată. Împetritul ce în sânu-mi văzu barbara săgeată A fugit, iar omul cel bun, de m-a plâns, păși-nainte. Numai tu, duioase ... mi cuvinte, Înțălegi secret suspinul ș-întinzi mâna îndurată. Deseori cred fiii lumei că-ntristările-mi profunde Numai de l-a mele patimi, din ambiție derează, Precum valuri întărtate se înform din line unde. Amar! Mult mai grea fortună împregiurul meu domnează, Ce