Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTIUT
Rezultatele 1091 - 1100 din aproximativ 1963 pentru ȘTIUT.
Ștefan Octavian Iosif - Nu este-așa%3F
Ştefan Octavian Iosif - Nu este-aşa%3F Nu este-așa? de Paul Verlaine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie, Vom fi arare mîndri și buni în veci cu ei? Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată, Nepăsători de cine ne vede ori ne știe? Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată, A noastre două inimi cînta-vor în iubire, Cum cîntă noaptea două privighetori deodată. Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndîrjire, Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfîșie, Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire. Legați de cea mai scumpă și trainică frăție, Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină, Iar teamă de nimica atunci n-o să ne
Ștefan Octavian Iosif - Odă bachică
Ştefan Octavian Iosif - Odă bachică Odă bachică de Ștefan Octavian Iosif Poate ai vreun dor să-ți vindeci, Ori te paște vreun blestem? Dragul meu prieten, vin', deci, Toarnă în pahare vin, deci, Și să bem! Că beția-i rost de glume, E uitare de necaz... Crezi că Dumnezeu anume Când creă această lume Era treaz? În beția lui divină Lumea el când o născu, "Fiat lux!" cu gura plină Zise, și pe loc lumină Se făcu... Și de-aceea are vinul Darul de la Dumnezeu Să coboare-n ochi seninul Și s-adoarmă-n inimi chinul Cel mai greu! Știe-apoi și din Scriptură Cel din urmă bun creștin Să se ia de Paști, în gură, Sfânta cuminecătură Tot cu vin! Și-orice-ar zice fariseii, N-a schimbat c-un gest divin Însuși regele Iudeii, Christ, la Canna Galileii Apa-n vin?! Chiar poetul când se-mbată Nu-i mai inspirat la scris? În lumină-adevărată Toate-atunci lui i s-arată, Ca un vis... Până când, deci, urcă-n vie Vreji de viță pe haraci, Sus paharele, frăție!... Și pe urmă... pot să vie Mii de
Ștefan Octavian Iosif - Pîinea noastră cea de toate zilele
Ştefan Octavian Iosif - Pîinea noastră cea de toate zilele Pîinea noastră cea de toate zilele de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 23 martie 1908 După un vechi cîntec german — Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne? Mi-e foame, și să știi că am să mor ! — Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne, Că mîne iese plugul în ogor. — Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne? De-amar de vreme tot m-ai amînat... — Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne, Că mîne vom ieși la semănat... — Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne? N-ți este teamă, oare, c-oi muri? — Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne, Că grîul pînă mîni va răsări... — Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne? Vezi, inima mea bate tot mai rar... — Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne, Că grîul nostru este la morar. — Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne? Ah, tare mi-e teamă c-o să mor... — Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne, Că mîne scoatem pînea din cuptor... Dar cînd crescu mirosul pînii copate, Odorul mamii, galben ca un spic, Își închinase fruntea peste noapte, ...
Ștefan Octavian Iosif - Primăverii
... unde line Izvorului, ce daruri tu-mi îmbii? Ce vis cerca-va de isnov s-alinte Un suflet amăgit de-atâtea ori? O, dac-aș ști
Ștefan Octavian Iosif - Reînviere
Ştefan Octavian Iosif - Reînviere Reînviere de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara ! Văzduhul scînteiază sub povara Mărgăritarelor din cer picate... Fugiți departe, griji întunecate ! Vreau să trăiesc din zori și pînă seara, Și vreau să cînt ! Vreau să mă-mbăt de para Eternă a iubirii nesecate. Ca ciocîrlia ce-n văzduh s-avîntă, Și-acolo-n cer se leagănă și cîntă Pîn' ce-amețește iar, căzînd pe lanuri ; Așa,-n pornirea sfintelor elanuri Se-nalță sufletu-mi spre tine, Soare ! Și cade iar din slăvi amețitoare... II Iubesc, și-mi pare că-i întîia oară ! Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie Atunci cînd eu credeam că vrea să moară. Uimit, dezgrop din suflet o comoară Ce-ar fi pierit cu mine-n veșnicie ; Natura-ntreagă astăzi reînvie, Mai falnică decît odinioară... Veghează în noi porniri de viață nouă Și nici nu știm cum izbucnesc deodată Din depărtate-ascunse-adînci izvoare... De-acum pot chiar să mor... Nu-mi fuse oare Cea mai înaltă fericire dată ?... Puteri dumnezeiești, osana
Ștefan Octavian Iosif - Revedere (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Revedere (Iosif) Revedere de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De la fereastră, din vagon, Văd satul alb sclipind în zare... Un șuier lung... Tresar mișcat... Simt inima bătîndu-mi tare. Văd poarta țărnii... Turnul vechi... O casă... două... toate ninse ! Și gara... lume... Uite-ai mei ! M-așteaptă toți cu brațe-ntinse... E mult de cînd nu ne-am văzut, E-atîta haz și bucurie ! Doar numai frățiorul mic Se uită lung : nu mai mă știe... În ochii lui naivi și mari Citesc un gînd, o dulce teamă... Și parc-ar vrea să-ntrebe-ncet : „Cine-i urîtul ăsta, mamă ?...
Ștefan Octavian Iosif - Romanța
Ştefan Octavian Iosif - Romanţa Romanța de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Trecea în cîrjă sprijinit Pe ulița pustie, Și-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie. Era un cîntec ce-l știam De-acasă, dintr-o sară... Cum l-ascultam pierdut la geam, Mi se părea că mă vedeam La noi, acasă, iară... Și-atîtea lucruri s-au ivit În mintea mea cu dînsul ! Dar cînd bătrînul gîrbovit Sfîrși romanța, m-a lovit Pe negîndite
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare (Iosif-Anghel)
... mă pun serios să adun bancnote, În pod îmi spânzur lancea și armura, Și, cum vă spun, am să vă fac figura, Chiar dac-aș ști că-s Anghel Bounarotte! Ce-atâta artă când în pruni rodește Aperitivul zilelor de mâne, Când am hameiul dospitor de pâne, Și mă-nveșmântă cânepa ...
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare lui Goga
Ştefan Octavian Iosif - Scrisoare lui Goga Scrisoare lui Goga de Ștefan Octavian Iosif De-acum te las pe tine și pe-ai tăi Și-Ardealul plin de cântec și de jocuri, De mândre fete și voinici flăcăi... Știu eu de mai revin pe-aceste locuri? Ce dor mi-era de ele — căci pe-aici Am petrecut, ca prunc odinioară! Te sperii când de pe trecut ridici Păienjenișul care-l înfășoară... De-aș fi rămas ca tine, în Ardeal, Statornic stâlp al datinii străbune, Într-o căsuță albă, sub un deal, Ferită de primejdii și furtune; Să fi rămas acolo, să muncesc Înconjurat de oameni cumsecade, În albele cămăși ce strălucesc Ca spuma de șuvoaie în cascade; Să fi rămas în casa de sub deal, De unde-n neguri vezi sclipind Carpații... Dar eu m-am dus, și te-am lăsat, Ardeal, Ca un fugar mi-am părăsit eu frații. Și ce frumos era să fi rămas Alăturea cu alții și cu tine. Să-nalț și eu pentru dreptate-un glas Și să v-ajut în lupta pentru bine. Să stau și eu de tine-alături azi, Și eu ca tine să-mi încheg cântarea Din vuietul eroicilor brazi ...
Ștefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase
Ştefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase Se-ntorc iar zilele noroase... de Ștefan Octavian Iosif Se-ntorc iar zilele noroase, Cu negurile somnoroase, Și-amurgurile timpurii — Vin diminețile urâte Și nopțile posomorâte Și lungi, și negre, și pustii... Copacii, despuiați și jilavi Și triști ca cerșetorii schilavi, Gem biciuiți de vânt și ploi — Podoaba lor de-odinioară O zdreanță putredă-i ce zboară Și-i tăvălită în noroi... Veni-vor zilele senine, Vor râde florile-n grădine Sub arcul cerului senin... Veni-vor toate iar, știu bine... Ci eu, cu toamna care vine, M-aș duce, ca să nu mai
Ștefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1)
Ştefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Singur de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ferestrele gem zguduite De vînt — e un viscol afară ! Cum urlă, cum șuieră-n hornuri — Ce singur mă simt astă-seară... Sînt singur — și-mi vine în minte Un biet îngeraș mititel, Biet înger cu-aripile frînte — Și nimeni nu știe de el. Își suflă în pumni, rătăcind Pe străzile necunoscute — Nu-i nimeni să-i poarte de grijă, Să-l mîngîie, nici să-l