Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 1091 - 1100 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)
... Dimitrie Anghel - Florile (Anghel) Florile de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 16 februarie 1903 De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. O fantazie uriașă le ... să-mbrace mai frumoase rochii. Pe crin l-a miruit în frunte, lăsîndu-i hlamida regească Să poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe, Cicorilor le-a dat seninul strîns din privirea omenească, Iar rîsul fărîmat prin lume l-a nins pe foi de ... cu trandafirii. La fiecare pas te-așteaptă cîte-o minune, — ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă... Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie, Și a știut să țese nalbei un cuib din tort de promoroacă ! Slavă ! căci trist-ar fi fost viața, și-ntunecat pe veci pâmîntul, De n-ar fi fost macar o floare, ce-am fi sădit noi pe morminte ? Ce-ar fi cernut, în primăvară, cînd trece prin grădină vîntul, Și eu ce dar ți-aș da azi ție ca să-ți aduci de
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian Despre teatrul italian de Nicolae Filimon Direcțiunea Teatrului de operă italiană fiind în ajunul de a se pune în concurență și a se da prin contract, nu ni se pare de prisos, în calitatea noastră de public, de amator de teatru și chiar de dilitant, de a emite aci și opiniunea noastră cu un chip gratuit, permițîndu-ne a face oarecari băgări de seamă asupra acestui sujet ce interesează foarte mult pe publicul nostru. Teatrul de operă sau teatrul muzical, la toți popolii cultivați și civilizați iar mai cu seamă la noi, își are necontestat o misiune, își are ținta lui ... perfecțiune, teoria instrumentului său și esecutarea, ca un adevărat artist. Afară de aceasta, violoncelul primo, flautul, clarinetul, oboe, tromba și cornul primo, aceste instrumente primarii, ce au mai adeseori soluri, să fie jucate de artiști de distincțiune și de talent, ca să poată esecuta, frumos și cu toată preciziunea cerută de gust și de artă, solurile scrise pentru fiecare dintr-însele; 4. costumele și scenariul cată să fie fidele epocii și locului ...
Mihai Eminescu - Cu mâine zilele-ți adaogi...
... Mihai Eminescu - Cu mâine zilele-ţi adaogi... Cu mâne zilele-ți adaogi... de Mihai Eminescu Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum ... i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. Naintea nopții noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvârte universu-ntreg. De-aceea zboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-a purure ziua cea de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce
Mihai Eminescu - Cu mâne zilele-ți adaogi...
... Mihai Eminescu - Cu mâne zilele-ţi adaogi... Cu mâne zilele-ți adaogi... de Mihai Eminescu Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum ... i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. Naintea nopții noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvârte universu-ntreg. De-aceea zboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-a purure ziua cea de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce
Vasile Alecsandri - Nevasta tâlharului
... Vasile Alecsandri - Nevasta tâlharului Fost-am eu la părinți una Precum e în ceruri luna, De părinții mei iubită Și de dânșii potrivită Cu luna, cu stelele, Salba cu mărgelele, Grădina cu florile Și ziua cu zorile. Ei pământul au umblat Să-mi găsească un bărbat ... ce mi-au dat Era tânăr și bogat, Avea bani, avea inele De-mi umplea mâna cu ele, Dar vezi, frate, ce păcat! Erau toate de furat. Nu trecu chiar săptămâna Și pe el puseră mâna Și la ocnă-l înfundară Și cu lacrimi mă lăsară. Decât m-aș fi măritat ... Mai bine-n foc m-aș fi dat, C-am rămas cu rod în sân Și nu-i rod de bun român Ci e rod de om mișel, Sărăcuț, amar de el! De-ar fi fost el un viteaz, Nu mi-ar fi așa necaz, Dar a fost un biet tâlhar Și de
Gheorghe Asachi - Evlavia casnică
... Gheorghe Asachi - Evlavia casnică Evlavia casnică de Gheorghe Asachi Doamne-Zeule, fântână de viață și lumină, Căruia toată ființa, milioane lumi se-nchină, De pe tronul fără margini, ce-n luceferi scânteiază, Dintre legioane d-îngeri ce-n armonie t-adorează, Te deștinde,-o, îndurate, la bordeiul umelit, Unde, în a mea evlavie, templu ție am sânțit. De ființa ta,-o, Doamne, strălucească a mea casă, De altar sacrificărei fie inima-mi aleasă, În ea-amorul semănat-ai pentru patrie, omenire, Dă-i putere să lucreze prin cuvânt și făptuire, Ca urmând ...
Mihai Eminescu - Din cerurile-albastre
... Mihai Eminescu - Din cerurile-albastre Din cerurile-albastre de Mihai Eminescu Din cerurile-albastre Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undele pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O, stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceri, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea florilor E câmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor ... Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O, stelelor, atelelor, Unde v-ați dus? Cum iedera se leagă De ramuri de stejar, Mi-a fost odată dragă Și dragă-mi este iar. De
George Coșbuc - Blestemul trădării
... George Coşbuc - Blestemul trădării Blestemul trădării de George Coșbuc Cu sfărâmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat, Iar în poartă surii vulturi Frântă-și au de mult aripa, Stând să cadă-n toată clipa Peste pragul fulgerat. Însă-n veci vor sta la poartă, Că-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste moartă, Și-i de coifuri valea plină Fă o cruce și te-nchină. Călătorule, când treci. Noaptea din ruini răsare Tot castelul, precum fu. Șanț și ziduri de-apărare, Turnuri albe cresc deodată, O cetate-nfricoșată Unde-Agripa cuib avu. Iar din văi un prinț se suie Alb de arme, spre castel; E tăcere-n cetățuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreagă oaste, Toți ai prințului cu el. Lupi ce cască largul gurii Au pe coif, și parc-au strâns Toate fiarele pădurii. Sunt de-acei ce-au stat în cale, Varro tu, oștirii tale Și-au făcut pe-August de-a plâns. Când ajunge la cetate Albul prinț al celor morți De trei ori cu pumnul bate Repede-n arama porții Scări aduc în grabă morții, Cu berbecii bat în porți. Și-auzind cum vin barbarii, Ușa ... ...
... prin vis de dimineață, Alte două s-au ivit, Chipuri mândre la privit. Iar aceste umbre nouă Nu erau ca cele două, Albe ca floarea de crin, Blânde ca cerul senin, Ci erau de vânt pișcate, Cu păr negru, sprânceni late Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. Ian vezi, soro, ce minune! (Zis-au fetele nebune) Dorul nostru-i împlinit... Mult e mândru la privit! Vezi tu cele umbre mute? Parcă vor să ne sărute. Vezi ... sfârșit bietele fete, Și pe frunte și pe plete Nu știu cine le-a furat Câte-un dulce sărutat! * Cele fete, la fântână, De-atunci nu mai spală lână; Căci în codri și la drum Își petrec zilele-acum. Acum știu ce fel s-aruncă În dușmani glonții din luncă, Ș-ades ele au văzut Ce-i fuga de arnăut, Că de când pe frunți, pe plete, Au simțit mândrele fete Câte-un dulce sărutat, Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprânceni late, Cu fețe ... românce întrebuințează deosebite mijloace de a cunoaște ursiții ce ...
... dame-n cale-i, Ce surpriză, ce noroc ! Iute-și scoate pălăria, Intră-n vorba lor pe loc; Și mustața răsucindu-și, Spune hazuri fele de fel, Rîd cocoanele în hohot, Cu ochi dulci cătînd la el. "M-am trezit din somn în friguri; Cine mi-a bătut în ... C-un bărbat așa urît... Dar din toată daravera S-a ales c-un semn la gît... Uite junele Borcescu, Cum se plimblă de-ncruntat — Bacaraua de ieri noapte Strașnic l-a descurajat !... Dar migrena dumneavoastră Ce mai face, v-a trecut ? O-ntîlnii adineaorea Și-mi fu frică s-o salut. Apropo, știți că Margulis Cu nemțoaica a ... a uitat, în grabă, birtul Și otelul neplătit... Ia priviți cum șade domnul, Ca un iepure-mpăiat..." "Ah, ce mucalit e Mișu, I-o grădină de băiat !..." A trecut o săptămînă, Mișu stă-n odaie trist, E frumoasă vremea-afară... Azi el însă-i pesimist. "Ce deșartă e viața ! Lumea-i plină de dureri, Ah, de ce n-am putut strînge Bănișorii mei de
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... În locul bogatului șal cașemir, ce încingea mijlocul cu atâta grație, a dat supușilor săi doi coți de șișitori ca să le slujască de bretele, și pentru vârful inovației i-a silit să-și radă barba, semnul cel mai caracteristic al bărbăției! O blană frumoasă de samur învelea antereul și șalul adevărat cașemir al acelui bătrân. Capul său era acoperit de un turban alb, împodobit cu un surguciu înalt legat în brilanturi. La picioarele lui pe covor era o narghile de cristal bătută cu pietre scumpe; și, când trăgea câteodată din ea, tot apartamentul se împlea de o atmosferă mirositoare. Acel batrân era Kara Higiorzadec Ahmed-beg, capigibașă și imbrohor al marelui și preaputernicului sultan Abdul Hamir, padișahul otomanilor. El venise într ... La 7 octombrie 1769 în zori de zi leitenantul-colonel Karozin, cu patru sute de ruși și întovărășit de mai mulți români povățuiți de arhimandritul de Argeș, care avea două pistoale la brâu și medalia Caterinei II la gât, și de ...