Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru C����I

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 1184 pentru C����I.

Mihai Eminescu - Când privești oglinda mării

... Țărmuri verzi și cerul sărei,        Nor și stea. Unda-n plesnetul ei geme        Și Eol Sună-n papura ce freme        Barcarol. Un minut dacă te-i pierde,        Tu, măcar, Sub noianul mării verde        Și amar, Colo-n umeda-i pustie,        Ca-n sicriu, Te-ai simți pe vecinicie        Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită        Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită        Dulce ... Și al luncei vânt de vară        Călduros Cântă-n lira mea amară        Lănguros. De-ai pătrunde c-o privire        Al meu sân, Să vezi marea-i

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a X

... cum vinea, pe-apucate, Necăutând alta numa să zică Și el ceva, sau bine sau rău, Spunea de-împrotivă sfatul său. Unul zicea că nu-i trebuință De-a face vreo rânduială-în țară Căci, după direapta socotință, Toată rânduiala-i o povară Și nu s-ar cădea să să supună Ei nimene de voie bună. ,,Rânduiala-i bună păntru hăi mari (Zicea) ce-în frâu țin pă hăi mai mici, Păcum păntru vozi, vornici, spătari, Logofeți, visternici și păharnici, Care prin rânduială ... cetățan s-armează. Rogu-vă, norodul ce-înțălege Pentru cârmuirea vreunui stat? El purure pe-acela ș-alege, Au dictator sau consul în sănat, Care-i dă, l-măgulește,-i să-îmbie. Măcar să n-aibă-altă vrednicie. [13] Așa la dregătorii primare [14] Vin întriganți ș-amegèi neharnici, TrĂ¹fași bogătari cu punga mare Și minte mică, pentru că-s darnici; Iar' a celor buni și cu vărtute Vrednicii rămân ... nici unul pre monarhul țâne În cevaș' asemene cu sine, Ci caută la dâns întru nălție, Ca la un Dumnezieu pământesc, Nici poftește-asemene să-i ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

... Bolintineanu   Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut; În care sub cununa-i se-nalță palmierul Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul Așa ca o columnă de marmur minunat Ce sprijină un templu cu aur înstelat? În care dulcea Ibis de zefiri legănată, În silvele ... de strălucirea ta; Dar popolul acela ce fruntea prosterna La templul tău cel splendid, de mult timp a pierit, Să plângă pe mormântu-i destinul ne-mblânzit! Alți popoli, vai! urmară acelor mari popoare De uriași! Șiroaie de barbari trecătoare, Ce pier pe toată ziua și nu produc nimic ... trăiești tu încă. Dar să pătrundem umbra, tăcerea cea adâncă! Acolo un pilone gigantic întâlnești Pe două mari masife, prin care-apoi zărești O poartă c-o cornișă, ce artele amintă; Tablouri hieroglifici pe Ramses îl prezintă. Mulțime de tablouri fațada-mpodobesc. Înuntru pe o sută columne strălucesc Mulțime de legende ... de a spune. Ai fi crezut atuncea că-n lume sunt doi sori Că frumusețea dulce e două dulci surori! Că dulcea fericire, c-un spirit și ...

 

Mihai Eminescu - Ea-și urma cărarea-n codru

... uită-n altă parte Și răspuns de loc nu are. Dar mereu de ea m-apropiu Și vorbesc și îi dau sfaturi; Ea se apără c-o mână Și se uită tot în laturi. Când pe talie-i pun brațul, Ea se frânge, va să scape, Dar o trag mereu spre mine, Mai aproape, mai aproape. Mai nu vrea și mai se lasă ... Pun pe ochii-nchiși, pe gură, Sărutări fără de număr. Și la piept o strâng mai tare. Răsuflarea-mi se sfărșește; O întreb de ce-i mâhnită, O întreb de mă iubește. Iar ea ochii și-i

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII

... uitând pe-acel june-îndată, O! câtă jele, câte suspine Și câte fierbinți lăcrămioare O așteaptă-în urmă să-o-împresoare! Că diavolul apoi nu-i dă pace, Ci-în cuget îi pune ună ș-altă. Atâte-arătări viclene-i face Pănă-în lațul său o vede-învoaltă, Atâta lucră și măiestrește Păn' sângur cu sângură tâlnește. Călugărul încă joară curăție, Iar deacă văzând el ... de foc. Căci Drăgan care, prin o ciudată Tâmplare, în zios căzând s-aninasă Între doao crenge,-atunci deodată Trezindu-să, gândeai că va să-i iasă Sufletul, așa sbiera de tare, Ca când toți turcii i-ar sta-în spinare. O, câte minuni face-o tâmplare! Iacă tocma-întracea-învăluială, Străjile s-aud strigând: ,,Stăi... care!... Care ești, măi!..." și gătând ... ascuns în tufa deasă. Așa socotind, o poftă-îi vine Să-și ivească capul puținel, Ca să poată-oblici de la cine Și de-unde-i larma, când și pe el Nimeri-întețit, ca ș-o săgeată, Un gligan din droaia spăimântată, Și nimerindu-i printre picioare L-ar fi dus doară-în spate cu sine, De nu-l scăpa părul tufos care Încâlcindu-să pregiur de spine Îl trasă ...

 

Alexandru Macedonski - Cântecul și poetul

... într-o țară mică, — cine e poet, Dacă simte-a lui făptură că e roasă de-un regret, E desigur de regretul c-a născut. — El cântă, scrie, Și abia în câte-un suflet, află câte-o simpatie. Încolo, cine-l citește, sau de pizmă ... Iată cântecul. — Poetul pentru ce-l vibrează însă? Pentru cine e parfumul sau durerea lui cea plânsă?... Tot ce știu e că natura strălucindu-i în priviri Ceru-n sufletu-i coboară cu supreme-ademeniri, Îngeri dulci pe buze-i

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI

... această noapte, de care Zic eu, după ce oar'câtă vreme Sătana căută cu desfătare Cum chinuita făptură geme, În gânduri căzu și socotele Ce-i pricinuiră-amară jele. Pentru că cugetând el în sine Cumplita sa din ceriu scăpătare, Apoi tot pierdut vecinicul bine Potrivind cu a sa ... cuget Boìerimea tartĂ¡rului toată Într-o clipită fusă-adunată. Ochii Sătana-își întoarsă roată Cercetând pe tot însul în față; Inima pare că-i să desfată Văzându-și boierimea sumeață. Apoi, după puțină tăcere, Acest chip grăi rozându-și ghierre: [5] ,,O, soți credincioși ursitei mele, Viteji protivnici naltei ... Tot iadul (grăi dâns) bine știe Cât îi face-a mea dregătorie!... Zieu! mai mult decât toate-îi ajută Și mai multă dobândă-i aduce. Chipul și cărarea mea bătută Care pre-om la strâmbătate duce, Este pofta de-averi desfrânată, Într-alt chip lăcomie chiemată. [11] Omul e ... și de-unde Vin acele cuvinte sprințare A lui? Drept ce-atâta să rădică Socotind pre-alalții întru nimică? [15] Nu voi să-i întunec vrednicia, Căci banii-au în lume căutare; Dar' ce-ajunge numa bogăția, De n-ar fi și-o vărtute mai mare Cui ș-însă ...

 

Vasile Alecsandri - Dor de călătorie

... Vasile Alecsandri - Dor de călătorie Dor de călătorie de Vasile Alecsandri Primăvara cea verzie Cu cosița-i aurie Mi-au sosit voios în țară, Drăgulița primăvară ! Ș-au adus un dulce soare, Ș-un sîn plin de lăcrimioare. Ș-au adus o ... lumină. Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. Izvorașul curge-n vale Și-mi aduce dor de cale. Dați-mi, dați-mi aripioare, C-aud glasuri de cucoare. Dați-mi aripi sprintenele, C-aud glas de rîndunele. Să mă duc în depărtare Peste munți și peste mare. Să mă duc în lumea-ntreagă Ca o pasere pribeagă. Duce ...

 

Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu

... e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu ... însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie. Cu toată dragostea, Ionică Ieși, 1877, decembre Scrisoare Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viață burlăcească pe acolo, dar nu se ... de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin. Te sărut pe frunte, Scrisoare Bădie Mihai, Slavă Domnului c-am primit vești de la tine! Eu te credeam mort si mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul meu, tu, Augură, cel ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II

... deie slobozie Dă-a face trii hodini câte-odată!..." Aici voroava lui fu curmată, Căci Avèl striga din gura toată: ,,Ahăsta m-i sfat, ahasta-i minte!..." De-aci toată mulțimea-adunată Lăudă sfat și vorbele sfinte, Și cu toții-împreună-așezară Solii să pornească pănă-în sară. Lângă-acele ei ... scăpăm de la strâmtoare." [7] Răzvan fierrariul încă să scoală Și-într-acest chip rostul său deschide: ,,Bine să zice: la fala goală [8] Traista-i ușoară!... Zieu că-i de-a râde Cum Bălăban a fugi ne-învață, După ce ne armă cu gura-îndrăzneață. Dar căz! dă n'avem ... ș-altă-încă règulă bună Țigănească-am să vă-aduc aminte: Ca să călătorim totdăună Aproape dă păduri, că nu minte Zisa vechie: ,,fuga-i rușinoasă, Dară-i dân toate mai sănătoasă!..." Într-ahăst>a< chip, văzând noi dăparte Că vrăjmașul vine cu putere, Apucând tufa, scăpăm dă moarte, Iar' pă ... Ca vitejii dân zile bătrâne, Cari dă multe ori și ne armați Aflându-să-în mijloc dă războaie Nici un feliu dă armă putea să-i ...

 

Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...

... gurii tale gândirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minții-mi? Vai! Nu-mi mrejuiai gândirea cu perii tăi cei ... fie-al tău port, Și blândă ca un înger de-ai fi cântat în psalme, Sau dacă o heteră jucând băteai din palme, Priveam deopotrivă c-un rece ochi de mort. De dulcea iscodire eu mă feream în laturi. În veci cătam în suflet mânia s-o întărt, Ca lumea ș ... el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Dizbărbătează mintea cu vălul amăgirii ­ Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. Decât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>