Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI DIN
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 2797 pentru FI DIN.
Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă
... ZIȚA , sora ei În București, la Dumitrache ACTUL I (O odaie de mahala. Ușă în fund dând în sala de intrare; de amândouă părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul întâi și-n planul din fund câte o ușă; în dreapta, pe planul al doilea altă ușă. În dreapta în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga ... fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane; ba încă-și pune și ochilarii pe nas. Tii! frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și giubenul din cap, de auzea câinii din Giurgiu. IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit, se isprăvește comedia. Ne sculăm să plecăm; coate-goale se scoală și dumnealui. Plecăm noi, pleacă și dumnealui ... trecut eu de răscruci cu cocoanele, și bagabontul era să intre după noi în uliță, a ieșit haita de câini de la maiorul din colț, și i-a tăiat drumul lui coate-goale. Am lăsat pe Zița acasă, m-am suit degrab cu Veta sus, am trimis
Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii
... erau mulți pe vremurile acelea — o cronică în care se povestea fioroasa-ntâmplare petrecută, în castelul contelui FĂ©kete LĂ¡ioș, cu prilejul Paștelui din anul de la facerea lumii 6659, iar de la mântuire 1151. Conținutul acelei cronice arse s-a păstrat însă prin tradiție, din generație în generație, de către călugări, și mai târziu a fost, după o viață-ntreagă de cercetări adânci, reconstituită de către savantul Laurentius ... —Dar vreau să ciocnesc cu DĂ³boș IĂ¡noș!... unde e DĂ³boș IĂ¡noș? Contele FĂ©kete LĂ¡ioș a ridicat din umeri foarte încruntat — și iar... din gingii. Contesa a rămas pe gânduri... — Minunate ouă roșii! a zis ea; ce frumoasă față! — Se-nțelege că-i ... l!... trebuie să-l pilduiesc pe loc! Până să tragă FĂ©kete LĂ¡ioș spada lui de oțel de Damasc, pe care o avea amintire din vremea cruciadelor, au năvălit toți tinerii cavaleri; l-au legat burduf și l-au pus în genuchi. Acuma — a strigat contesa â ... ...
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... pe acolo toate poticile știe, Ne-au dus la o casă-n codru, ce era chiar sihăstrie ! Dar cucoanele ce-n toate-s mai delicate din fire, Neputînd fi mulțămite cu-asemenea găzduire, Pe călăuzul acesta încep să-l îndătorească O gazdă mai de odihnă numaidecât să găsească ; Bine ar fi făcut însă de primea aici să mîie, Să nu cate huzur casnic într-o lature pustie. Cînd la drum și împărații la-ntîmplări deosebite, Cu ... să v-urmați drumul s-ajungeți la mînăstire.â€� Deci fără multă zăbavă, purced cu răpeziciune Trăsurile încărcate spre satul numit Răpciune. Aicea aga Costache din norocire zărește Că surugiul ce mînă pe cai se cam cumpănește Și aflînd, după cum alții bine îl chizășluiră, Că cu bahica aghiasmă gîtleju-și ... În tîrîirea lui Ector la a Troii dărîmare. Cum că sînt eroi românii, nime nu tăgăduiește, Dar vrun Tit sau vr-un Mecena din ei tot nu se ivește. Surugiul de rușine văzînd astă mîitură Au rămas mut de ispravă, parc-au născut fără gură, Privind astă chibzuire și ... pe-a lui spate. ...
... o magică splendoare zbori de lume uitător, Nici săgeata nu te-ntrece și te-avânți fără-ncetare, Sub un farmec de himeră, după ea urmăritor. Din real ieșit afară nu mai ești ca orișicare,... Te-nzestrezi cu mâneci roșii la tunică de satin, Chipeș, nalt, cu stemă-n frunte, pleci pe ... din toate se ridică... Printre smârcuri se deșiră caravana ce pândești, Ș-a mongolilor escortă e o stavilă prea mică; Mai avută va fi ... vei ține sub triumful masculin, Vis în care te va crede o-ntrupare de arhangel. Nentocmind decât un suflet, căci a ta va fi deplin, Într-o noapte o vei smulge și de mamă și de țară, Alba lună, după dealuri, când alunecă-n declin. Fericită, o vei duce ... Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală... Inspirarea exalează un suspin automnal, Și pustia înghețată se desfășură fatală. Viața însă nu-ncetează cursul ei fenomenal, Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată, Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal. Și mi-e inima, zadarnic, de răstriște încercată Pentru veci, sub ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul...
... Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați, Lumină de-ndeparte ... din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca ...
Antim Ivireanul - Învățătură la noemvrie 8, în zioa Săborului sfinților îngeri
... cu lanțuri tari și de altă parte un om putĂ©rnic și să le zică: să fiț slobozi, să fie tămăduite ranele voastre, să fugă din trupurile voastre acea negreală ce vă întunecă și, zicând așa, de aț vedea să cază din mâinile și din picioarele acelor ticăloș legăturile, să rămâe îndată sănătoș de rane și să se prefacă în albiciune acea negreală întunecată întreb, oare ce aț putea zice ... ria lui? Eu sunt încredințat cum că aț zice și aț mărturisi cum că acel om iaste preste toț oamenii, cum că iaste om pogorât din ceriu, cum că iaste alt Dumnezeu și om. Acuma dară socotiț cum că acest om iaste unul din cei mici, ce nu-i bagă lumea în seamă. Arapi negri sunt ticăloșii de păcătoș pre carii păcatul îi face mai întunecați decât dracii; aceștea ... cu cât mai vârtos socotiți că s-ar minuna când acestaș Iisus ar zice soarelui, nu să stea nemișcat pre ceriu, ci să se pogoare din ceriu pre pământ. Adevărat, înfricoșat lucru ar fi acesta, iar nu iaste nimica întru asemenare cu acĂ©ia ce face preotul în toate zilele, în sfântul jărtăvnic. El nu poruncĂ©ște soarelui cestui ...
... ușoară, ca un colb de argint. Departe, cine știe unde, se văd dealurile, mai încoace câmpul, aproape satul și, chiar în față, își desface stâlpii din umbră casa de la cealaltă margine a ogrăzii. Aerul se înfioară; cocoșul răsuflă fericit, apoi își udă pliscul în mărgăritarul de rouă de ... cea mai de jos, văzuse că n-are încotro și-l lăsă în pace. Dar unde-i Puica? Asta, da, îi era dragă ca ochii din cap. Puica e o americancă albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și cu un cucui mai mare decât ea întreagă; îi place ... Puica, șireată, întinse gâtul și, pe când celelalte visau încă, ștrengăriță, îl săruta de „bună dimineațaâ€�. Și-n aceeași vreme, într-o scăpărare orbitoare, din fundul zării, cele dintâi două raze ale soarelui se topiră în ochii celor doi îndrăgostiți. Cocoșul își înfoie penele și rămase așa, minunat, în fața ... astea dorm.â€� Apoi plănui o ghidușie: făcu Puicii cu ochiul, dându-i să înțeleagă că le-o pregătește el. Se ridică în picioare, bătu din pinteni, își fâlfâi aripile ca două steaguri și, întinzându-și gâtul — cu gândul într-adins să le facă să tresară, buimace, din
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... dară pentru vredniciile de Dumnezeu încununatului mieu Constandin, ce voiu putea zice? Carele asĂ©mene ca Pavel au luat întoarcerea lui asĂ©mene și chiemarea; din ceriu fu chiemat Pavel, din ceriu s-au chiemat și Constandin, după cum îl cântă besĂ©rica. Pavel cu glas de lumină, precum spune Luca la Faptele apostolilor: Văzuiu, zice ... i încunună cu cunună de aur și cu pietri scumpe, iar pre marele Constandin, pentru bunătatea și curățeniia inimii sale însuș Dumnezeu l-au ales din limbi, ca pre Pavel din jidovi și l-au chiemat, cu glas ceresc, la vredniciia împărăției și l-au încununat cu cununa darului celui de sus, cu arma bunavoirii, după ... iaste mai bun, pentru ca să trăiască omul bine și mulțemit? Au răspuns: acela numai, carele păzĂ©ște dreptatea întocma, la toț. Al doilea nume din tituluș iaste: pentru ce să numĂ©ște sfântul Constandin mare împărat? Și zicem: pentru căci iaste de Dumnezeu încununat; urmează drept acĂ©ia, să fie ... armelor lui și multa a lui creștinătate îl mărturisiia peste tot pământul domn și stăpân a toatei lumi. Al treilea nume din ...
Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!
... l momise într-atâta ca aceasta de acuma. Să încerce. Face câțiva pași mărunți până-n marginea ascunzătorii lui. Măcar s-o vadă. Unde-o fi? De unde-l vrăjește, din ce colț îl poftește cu atâta stăruință la dânsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-ar îndrăzni! Dar cum? Să meargă mai ... Atunci? Păi lucrul cel mai bun e să se suie de-a dreptul pe perdea, și de-acolo să treacă pe marginea lăvicerului din perete până la poliță. Și-odată la cașcaval, lasă, n-are el nevoie să-l învețe alții ce să facă cu dânsul. Dar motanul? E ... Dacă nu mâncase el cașcavalul, căci mirosul cela îi zbârlise și lui mustățile, păi nu-l mâncase tocmai pentru asta: să-l momească pe lacomul din gaură. Cu botul adulmecând, cu ochii galbeni și lucioși ca sticla, cu mustățile întoarse, subțiri și ascuțite ca oasele de pește, stă neclintit după perna ... vrea să-l prindă în cleștele labelor. Dar ce s-aude? Un dupăit grăbit pe sală. Vai, e Corbici, câinele! Nu-i vreme de pierdut! Din
... O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine. Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui ... e un străin afară, Cam trențăros, dar pare-un om de seamă, Și... Adevărul parc-a zis că-l cheamă... De unde-o fi... că nu-i de-aici din țară. Minciuna palidă-și topește glasul: O, nu-l primiți! Îl știu, e vestitorul De rău, ce face pe-atotștiutorul Și vede prăbușirea la tot ... lucruri mai învață! Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. Pe tristul gol din juru-ți decorații! Tu-n țara asta nu vezi decât raiul Ce-ai tăi ți-l ticluiesc într-o clipită: Ruină-i sub hârtia poleită ... ți-a ieșit poporu-n cale! . . . . . . . . . . . . . . . Și ce credință trist-o să-i rămână; Că n-ai putut spre el întinde-o mână, Din
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... dorită Când Oscar văzu lumina. Era-ntâiul său născut, Toți vasalii s-adunară să serbeze acel minut Cu stăpânul împreună, ospătând cu mulțămită. Vânează cerbul din codri. Cornul sună cu putere ; El e semnul de războaie ș-a muntenilor plăcere. „Va veni o zi, strigară, ș-aceste strașnici ... vine și se pune lângă tânăra mireasă. „Pentru ce Oscar nu vine? Angus cu grijă întreabă, Unde e? Ce face acuma? Nu cred să fi având vro treabă!“ Fratele răspunde: „Nu știu, în răd nu l-am întâlnit; Poate gonind vre o capră prin păduri a ... te milostivește și-mi dăruiește să mor. Pentru că numai atuncea voi găsi p-al meu fecior!“ „Poate c-a fi trăind încă. Desnădejdea să-mi alin. Iartă, puternice Doamne! tânguiosul meu suspin, Dacă glasul meu cutează soarte a-nvinovăți“. „Dar de ... la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc pentru dânsul a s-aprinde încă poate ; Bem într-a lui sănătate, cupele împle-se ...