Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MULT
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 1776 pentru MAI MULT.
Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate
... școlii. După cum am priceput din cuvintele lui, țărănimea cam simte lipsa de școală moldovenească. — Uneori, când îți vine feciorul de la școală, îl mai pui să-ți citească ceva, să știi ce se mai face pe lume. Ș-apoi, dacă nu înțelege mai nimic, nu știe limba rusească. — Apoi iaca acu puțini moldoveni de cei învățați își pun silințele ca să le fie dată țăranilor noștri școală ... l rupă cu dinții, nu alta. Îl pun pe-un băiet să-l citească și până când nu-l va citi nu scapă de dânșii. Mai ales gazetul cel moldovenesc... Din vorba de mai sus se vede că săteanul nostru nu numai că înțelege folosul învățăturii, dar chiar o dorește din toata inima, ca cum ar dori un om ... la țară pot să-și deie răsunetul lor acestei dorințe, ieșită din însăși inima norodului. Ei pot să întrunească în așa tovărășii, cerând dezlegare de mai sus și dându-i lucrului său puțin câte puțin o lărgime tot mai mare în toate cererile vieții de azi. Asemenea tovărășii fără îndoială ar putea să se prindă tare la țară, unde ar fi o îndeplinire a ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... — precum se fură -- Din perlele ce vecinic se cer pentru dantură?... Sau premii academici căzură-asupra mea Cu gloria lor falsă și suma lor mai grea? Cântat-am, la ocazii, așa precum se cântă, Măriri de contrabandă sub masca lui Caton, Și-n cele două taberi ce zilnic se frământă ... greieri; Oraș în care zilnic, Dreptatea, în genunchi, De corbii sugrumării e roasă la rărunchi; Prăpastie în care virtutea este-o crimă, Și crima cea mai neagră, virtute mai sublimă, Gomoră renăscută, ce poartă-n al ei sân Pe lângă-a ei pieire pe-a neamului român; Când el rămase ... groapei mă poartă — mă depun... Pe țărmii veciniciei cu brațe-ncrucișate Aștept ca să m-arunce prăpastiei căscate Din care, cine știe? voi naște mult mai bun. Un popă, ce uitase pe piept a-mi pune cruce, Se uită împrejuru-i, o cere, și s-aduce... Aș vrea să ... care cade e repede uitat... Furtuna când pe aripi de vânturi se aduce Ce-i pasă unei frunze de frunza ce se duce? E oare mai puțină verdeață în păduri Sau umbră ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va mai fi pământ? Mai fi-vor toate câte sânt! Când n-ai de-acum să mai privești Pe cel frumos, cum însuți ești, De dragul cui să mai trăiești, Tu soare sfânt? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blestema, Și tot palatul ... plângând. De cum te zbuciumi, tu te stingi Și inima din noi o frângi Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta: De-aceea, doamnă, te-am ruga Să nu mai plângi. Pe cer când soarele-i apus, De ce să plângi privind în sus? Mai bine ochii-n jos să-i pleci, Să vezi pământul pe-unde treci! El nu e mort! Trăiește-n veci, E numai dus. N-am ... dat! O fi viața chin răbdat, Dar una știu: ea ni s-a dat Ca s-o trăim! Ea n-a mai plâns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea Și n-a ...
Ion Luca Caragiale - Boul și vițelul (Caragiale)
... de talent... Printr-o bună școală, rafinezi natura: Din vițel poți scoate un bou eminent. Nu încape vorbă, între animale, Un așa specimen greu să mai găsești Să citească zilnic feluri de jurnale, Rumegând atâtea știri politicești. Astfel, eminentul, în curent cu toate, Iată, pe nepotu-i tânăr l-a ... însumi: m-am convins în fine, C-am scăpat de-acuma de orice nevoi: Ni sunt deopotrivă voitori de bine Și au multă milă cei mai mari de noi. N-au pierit zadarnic, astă primăvară, Dintre noi atâția ca la zalhan.! Drepturile noastre sfinte triumfară: O s-avem islazuri, dacă ni ... ca un gură-cască, Fericit că-n fine sacra speț-a lui O avea de-acuma din belșug să pască Ș-o purta mai
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... potrivită din amărăciune, iată că intră și cocoana Zamfira, o persoană de vreo cinzeci de ani trecuți. Această persoană, care a pierdut de mult un ochi și uzul comod al mânii drepte și al piciorului drept, are o istorie poate și mai interesantă decât amicii și camarazii ei. A iubit!... De la o fragedă vârstă s-a furat din casa părintească — tatăl ... cauza întreitei ei betegeli. Curând, după această scenă atât de dramatică, a murit și Muscalagiul de o violentă afecțiune de piept. Ce-i mai rămânea de făcut unei nenorocite văduve, săracă, beteagă de un ochi, de mâna dreaptă și de piciorul drept?... Acuma, cere. Cocoana Zamfira salută grațios pe ... a retras cu o pensioară de treizeci de lei, ca infirm din cauză de serviciu, și ca să nu stea degeaba toată ziua, să-și mai facă de lucru — acuma, cere. D. Tomița intră având aerul foarte contrariat. Se vede că-l încearcă la încheieturi. Băiatul din prăvălie a ... Tomița salută politicos pe camarazi, se așază lângă ei tăcut și dă repede pe gât o doză; apoi se scutură din umeri: parcă s-au mai ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Obrezaniia lui Hristos
... Antim Ivireanul Și când s-au umplut 8 zile ca să tae pruncul împrejur, chemat-au numele lui Iisus, carele au fost zis de înger mai înainte, până a nu să zemisli el în pântece. Zice la cartea Facerii, în 17 capete, cum că au tocmit Dumnezeu cu Avraam ... zice Luca evanghelistul: Și când s-au umplut 8 zile ca să tae pruncul împrejur, chiemat-au numele lui Iisus, care nume iaste cu adevărat mai presus decât tot numele, după cum zice fericitul Pavel, că să înțelĂ©ge mântuitor. Și să poate adeveri și de pe alte multe numiri cum ... că așa va să zică Hristos la judecata cea înfricoșată, cătră oamenii cei drepți: Veniți, blagosloviții părintelui mieu și moșteniț împărățiia, carea iaste gătită voao mai nainte de începutul lumii. A șasea să chiamă coroană, că așa zice Ioann la Apocalipsis: Ține ce ai dobândit, ca să nu ia ...
Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat
... absint și cînd birourile și atelierele de pretutindeni își deschid porțile, dînd drumul robilor muncii. E divin ceasul acela, și amurgurile Parisului nu le-am mai văzut nicăirea. O năvală de lume ia cu asalt omnibuzurile — vorbesc de vremea cînd Metropolitanul nu era încă, și forfotă în toate părțile. Imperialele ... primăvară întreagă de fete, cărora le e deajuns o panglică și o floare ca să fie frumoase, ies ca din pămînt. Și nu e loc mai delicios ca să privești decît terasa unei cafenele. Pentru mulți, terasa aceea, în viața asta zbuciumată și călătoare, e ca bordul unui vas din întunericul ... nostru, și, deși pe fața lui de corsar nu trecea nici o umbră, poate că visa la țara lui îndepărtată, unde nu era să se mai întoarcă decît o singură dată. Visa la proporțiile senine ale templelor antice profilate pe albastrul cerului, la marea veșnic cîntăreață, la viață și la moarte ... școală, a sfîrșit prin a se reîntoarce la clasica formă a stanțelor, el însuși nu s-a mai întors la clasicul pămînt al Eladei și a murit în țara lui de adopțiune. Și-a întors fața de la natura ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... că cine-i pui de zmeu, Fie greul cât de greu Mi-l ajută Dumnezeu; Și când doi români se bat, Nu-i nici unul mai bărbat! III Pe cel pisc perdut în nor, Stă un șoim nemuritor, Care-și aducea aminte Multe zile denainte, Căci trei veacuri au trecut De ... bătrân, Frate neamului român, Se uita de sus cu jale La cei doi voinici din vale, Și-și grăia în graiul său: „Când eram mai tânăr eu, Moldovenii Și Muntenii, Ardeleni Și bănățeni Încă nu erau pe lume, Toți purtând un singur nume... Dare-ar Domnul să mai dea Iar așa să-i poci vedea! Ștefan-Vodă năzdrăvan Auzea pe cel șoiman: Auzea frate pe frate; Și dând arma după spate, Zice: â ... Arz-o focul dușmănie, Să rămâi tu la domnie Și-mi dă fiica-ți de soție: Cu domnia-ți n-am ce face, Dar domnița mult îmi place!“ — Taci, Ștefane, barbarie, Pe Măria n-o dau ție! — Nu fi câne, Radule, Radule fărtatule! Ți-am mai zis o dată, măi, Tu-n domnie să-ți rămâi: Decât țară de la tine, Iau ...
Iulia Hasdeu - De ce%3F (Hasdeu)
... Iulia Hasdeu - De ce%3F (Hasdeu) De ce? de Iulia Hasdeu Cu mult mai cufundat în gînduri Pe-același drum el s-a pierdut N-a mai surîs ca-n alte rînduri... Ah, pentru ce a mai trecut? E poate mîniat pe mine: Inima-i rece s-a făcut? N-am turburat visări senine... Ah, pentru ce a mai ... fereastra mea, privirea Azi întristată și-a pierdut Poate nu s-a răcit iubirea... Că de ce oare-a mai
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... un drit ce l-au pierdut, Căci ea ne-au prădat de cinste, făr’ de milă, făr’ de frică Când noi o iubeam pe dânsa mai mult decât s-au căzut. Adu-ți aminte de ziua grozavă și de pieire, Când am aflat de-a ei fugă ș-a ... se prefăcu... Într-acest fel totdeauna sufletele ovilite Sunt îmbulzite de scârbă, se bântuiesc ne-ncetat, Până ce cad ca o jertfă sfărmată și umilită, Mai ales când pierd speranța, fiind cugetul pătat. Iată-ncepu să mijească și a zorilor ivire, Pe măgurile-nalbite a munților pregiurași ... Tu ești, mamă, lângă mine? părinți plini de bunătate, Uitat-ați a mea greșeală și blestemul ce mi-ați dat? O, maică, ce mai plângi încă fiică plină de păcate!... O, milă! o, dragă tată! demnă sunt eu de iertat? Demnă sunt de îndurare? vrednică-s de-a ... iar să vă las... O, soare, ce-mi era astăzi de groază a ta lumină, Acum, văzându-mi părinții, cu drag aș fi mai ...
... și păcatul Dar ea aleargă-ntruna să-și apere bărbatul, Căci el acolo-i singur, și dacă va sosi Dușmanul înainte, ea nu-l va mai găsi. Cucernici stau creștinii, în pace și iubire, Smerit plecând genunchii și limpedea privire, Iar clopotele cântă; dodată ei tresar: Ea vine, parcă-i vifor ... i blestem și pierzare, Pedeapsă peste dânșii, în ziua asta mare. Ea însăși buimăcită în jurul ei privea, Căci își pierduse capul și nu-și mai pricepea Cărările; în fața bărbatului, pierdută Privea într-altă parte, el mut și dânsa mută. Iar când el zise-n urmă: E moartă? Ca din ... dacă plângi el tace; sub pază-i de te pui, El tace; și durerea când urlă și te face Să rupi pământ cu dinții de mult amar, el tace! Și ea, lăsând copila din mâini, a ridicat Cu vuiet pumnii-n aer: Da, cât nu l-am rugat! Lui ... dau în laturi și mulți se-ngrămădesc, Iar Christ rămâne singur, căci toți acum privesc, La zbuciumul durerii: de mulți încercuită, Mâniile slăbiei o fac mai zvârcolită, Și-o clipă, mântuindu-și vorbirea, de sub mâini Ca fulgerul se-ntoarce spre-altar cu ochi păgâni Și geme ca jungheată: De-al ...