Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1121 - 1130 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... poet dezgustat. Pe ferestrele mari, mate de abureală, ale palatului — ce cald trebuie să fie înăuntru! — ies, rupând pâcla groasă în bande largi și drepte, lumină și sunete armonioase și alegre. E un bal sus! Un ceas despre ziuă, și încă intră trăsuri închise pe gang. Aha! iată doamna Cuțopolu! iată cea mai splendidă, cea mai infatigabilă dintre elegantele bucureștene! E o arătare ca din povești... O rochie de catifea vânetă-deschis ca opalul... Pe cap, pe umeri, pe gât, pe brațe, în degete, în urechi, o avere, o avere întreagă în pietre scumpe! De unde vine această ... dacă nu găsea pe prietinul tatălui său, pe Psaridi, mare om de afaceri... Acum Mișu este omul de alergătură al lui Psaridi. Foarte credincios, binecrescut și discret, Mișu face afacerile domnului și doamnei — și-i plătit destul de binișor. Ar fi fericit daca băiatul și Lucreția n-ar fi bolnavi!... o casă igrasioasă în mahala... Și el n-are lemne... și n-are sfanț!... Dar astăzi e bal la Psaridi, și Mișu dirijează bufetul și domesticitatea, cum ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel Într-o zi de sărbătoare, Într-o zi cu mândru soare Care lumea-nveselea Și cu aur o-nvelea, Iată, mări, se ivea, Ca alt soare strălucea Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. [2] Clopotele răsunau, Steagurile-i se-nchinau, Armăsarii spumegau, Frâiele și le mușcau, Iar poporul tot striga: ,,Să trăiești, măria-ta!" Când aproape de intrare, Ce s-aude-n depărtare? Glas de om chiuind tare: ,,Hai ... bou îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare!" Domnul Ștefan l-asculta Și din gură cuvânta: ,,Măi Burcele, fătul meu! Iată ce hotărăsc eu: Ia-ți un plug cu șase boi Și mergi bogat de la noi. Ia-ți movila răzășie Ca s-o ai de plugărie, Dar în vârfu-i să te-așezi, Ca stejar să priveghezi, Și tătarii de-i vedea C-au intrat în țara mea, Tu să strigi cât ce-i putea: Sai, Ștefane, la hotare C-a intrat ...
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... în centru o sală mare, rotundă, ce servă de refectoriu [1] , cu care apoi se leagă patru linii îndoite de locuințe numai cu un rînd și foarte întunecoase, din cauză ca salele sunt prea lungi și n-au nici o fereastră în plafond ca să aducă lumină, ceea ce le face a semăna foarte mult cu închisorile penitențiare din Elveția. Cămările monahilor sunt foarte mici și ornate numai cu mobilile cele mai necesarii: un pat de scînduri, fără alt așternut decît un lințoliu de lînă, un urcior cu apă, o masă ... o mînă că mă atinge încetinel pe spinare; era amicul meu Geraldini [2] , care îmi arătă un portret ce trăsese foarte mult atențiunea sa; privii și eu acel portret și văzui că era al ponteficelui Sixt V și prezenta pe marele bărbat în anii copilăriii sale, păzind porcii pe văile de la Tivoli [3] , dupe cum zice tradițiunea; iar pe marginea de jos era scris cu mîna sentința următoare: „chi dura, vince“, adică „cine vrea poate“ sau ... mai mult decît acela pentru prosperitatea ordinelor monahicești. Sub pretext dar că voiesc a vedea grădina, luai pe unul dintre călugări cu mine ...
... La Peleș de Ion Luca Caragiale — Doăsp'ce trecute, Măndico! ce naiba faci, soro? Așa strigă cocoana Lucsița, foarte nervoasă, intrând în odaia unde-și face toaleta madam Piscopesco. Iar madam Piscopesco, din fața oglinzii, răspunde și mai nervoasă: — Uf! lasă-mă dracului și dumneata, mamițo! nu vezi cum m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisită să fie! Dobitoaca este guvernantă la copii, și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și ... d.a., a lua dejunul la castelul Peleș! — Unde-i dobitoaca, mamițo? trăsni-o-ar Dumnezeu s-o trăsnească! zice madam Piscopesco, ciufulidu-și tare necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el ... cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a ...
... sân al unei pariziene? Pe când publicul francez se găsea în cea mai deplină ignoranță despre Moldova și Valahia, pe când aceste țări erau considerate ca pământuri aflătoare în fundul Asiei, pe când un deputat al Constituantei din Francia declara că Bucureștii erau capitala Bucuriei, și un ministru al republicii confunda Cronstadtul din Ardeal cu portul de lângă Petersburg, Dridri cunoștea România mai bine decât compatrioții săi și chiar decât mulți dintre compatrioții noștri. Ea era părtașă la toate secretele politicii românilor din Paris și se simțea mândră de a o putea servi prin influența ce avea asupra unor corifei ai presei franceze. Acea jună artistă admirată pe ... fi cel întâi a o complimenta“. Apoi adăugă, adresându-se direct la Dridri: „Domnișoară, ați făcut în astă-seară mulți fericiți și totodată mulți nefericiți... Cavalerii v-ar duce în triumf ca pe o grațioasă regină, însă damele v-ar scoate ochii fără milă... și zău! ar comite o mare crimă, căci nu-i nimic mai încântător și mai dulce la privit ca ...
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... cunoscută, care, precum am zis, seamănă că se acaț[...]ntre ele pe spetele lor, sunt cea mai vie icoană a ambiției locuitorilor lor și acele turnuri numeroase ce se ridică în văzduh par ca niște uriași ce ar căta la ei cu multă mirare și cu mare milă. Cu toate aceste, întrulocarea lor produce un efect plăcut străinului, și orașul întreg, înșirându-se în amfiteatru deasupra frumosului șes al Bahluiului, înformează un tablou original și minunat cu zidirile sale albe, cu mulțimea sa de acopereminte în fier alb, ce lucesc ca oglinzi sub razele soarelui și în sfârșit cu tot farmecul unei politii ce are două fețe, una orientală și alta europenească. Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedește atât de mult înrâurirea Europei asupra unei părți dintre români, partea bogată și privilegiată, și lupta necontenită între ideile vechi și noi nu era nicidecum tipărită pe fața capitalei noastre cu vro câțiva ani mai în urmă. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientală; însă ... și turcești, și
... Dimitrie Anghel - În grădină În grădină de Dimitrie Anghel Publicată în Adevărul , 20 iunie 1894 Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde ... Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde! Râd în grămadă: flori de nalbă și albe flori de mărgărint, De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint, Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: Pe fața ei neprihănită se-ngână-n veci melancolia Seninului de zare strânsă, și-n trandafiri cu foi de ceară Trăiesc mâhnirile și plânge norocul zilelor de vară. Atâtea amintiri uitate cad abăute de-o mireasmă: Parcă-mi arunc-o floare roșă o mână albă de fantasmă, Ș ... bălan lâng-o fereastră răsare-n fulger și se strânge ... De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sânge. Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint Îmi surâdeau cu drag, cum râde lumina-n foi de mărgărint, Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale ... Ah, amintirile-s ca
Dimitrie Anghel - Schimb de vești
... vești de Dimitrie Anghel Publicată în Luceafărul , 1 decembrie 1904 Sosește vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă Ce fac stăpînele grădinei, și-n urma lui, sclipind în soare, Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă: Ca niște vești trimise-n taină de pe la frați și surioare. Se mișcă aerul, și iată întîi și-ntîi că de departe Vin două foi de viorele, vin ca să spuie amîndouă, Cît timp au pus și cîtă grijă, călătorind pe drum de moarte, Ca să le-aducă-n amintire din vatra lor un strop de rouă. Dar cade-abia albastra veste și-n limpezimi acum s-alungă Un fulg de-omăt, zorit din urmă de-aripa unei rîndunele. Se-ntrece pasărea cu fulgul din două care-ntîi ... n loc de-un fulg mii de petale Zburînd spre trandafiri îi cheamă, să vie toți făr' de zăbavă, De vor să treacă sub ghirlande și pe sub arcuri triumfale, Acum cît sînt în floare rugul și măcieșii de dumbravă. Și vin pe urma lor grămadă, vin fel-de-fel nenumărate... Tot cîmpul cu chilimuri scumpe, risipa-ntreag-a tinereții, G primăvară toată vine
Neacșu Lupu - Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
... bogom darovannomu jupan Haniș Begner ot Brașov mnogo zdraviie ot Neacșul ot Dlăgopole. [1] I pak [2] dau știre domniie tale za [3] lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopoe de miie me-au ... den toate orașele câte 50 de omini să fie în ajutor în corabii. I pak să știi cumu se-au prins nește meșter den Țarigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lu Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș și de genere-miiu Negre, cumu i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pre io [4] -i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el ... pak să știi domniiata că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniiele voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domniietale iară domniiata ești înțelept
George Topîrceanu - Noapte de mai
... te-a ursit să stai Pe trepiedul tău barbar, În noaptea limpede de mai?... O șoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. Prelung și rar, în depărtare Un clopot miezul nopții bate. Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. Ca niște ritmice ciocane Răsună pașii pe asfalt: Sunt ghete mari ,,americane" Și ghete mici cu tocul nalt... Acum odaia-ți pare mică. Te uiți cu silă împrejur... Un fum subțire se ridică Din lampa ta cu abajur ... bal. În căptușala-i de mătasă Te-ndeamnă visul tău curat Să pui o formă grațioasă De picioruș aristocrat... ................ O vezi la bal... așa, înaltă Și elegantă ca o floare... În ploaie de confetti saltă Perechile dănțuitoare... Și visul tău acum te-arată Frumos ca un locotenent, Când vii în fața ei deodată Și-i faci ușor un compliment: — Dansați cu mine, domnișoară? — Mersi! răspunde ea încet... Și-n luxul care vă-nconjoară, O strângi la pieptul tău, discret. Te prinde redingota bine. Sunt mândre ghetele de lac: Zâmbești, încrezător în tine... Apoi ...
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... n legea lui ș-a petrece somnul, De să va-nvăța de zî, de noapte, Să-i deprinză poruncile toate. Și va fi ca pomul lângă apă, Carele de roadă nu să scapă. Și frunza sa încă nu-ș-va pierde, Ce pre toată vremea va sta verde. Și de câte lucrează i-sporește, Și agonisita lui va crește. Iară voi, necurațâi, ca pleava, De sârg veț cunoaște-vă isprava. Când s-a vântura dintr-are vravul, Vă veț duce cum să duce pravul, Și cu grâul n-iț1 cădea-n fățare, Ce veț fi suflaț cu spulbărare. Și la giudeț nu vă s-afla locul Să vă sculaț, ce-ț peri cu totul. Nici păcătoșii din direapta Vor fi cu direpții să-ș ... adevărul direptul și răul. Agiutoriul mieu este, Doamne, de la tine, Ce scoț din greutate pre carii ț-vor bine. Domnul giudeț direptu-i, tare și lung rabdă, Nu ceartă-n toate zâle, nu sloboade pradă. Și de nu veț întoarce cătră pocăință, Are săgeț amână scoase din tulbiță. Arcul întins încoardă, lancea strălucește, De strică și