Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... n legea lui ș-a petrece somnul, De să va-nvăța de zî, de noapte, Să-i deprinză poruncile toate. Și va fi ca pomul lângă apă, Carele de roadă nu să scapă. Și frunza sa încă nu-ș-va pierde, Ce pre toată vremea va sta verde. Și de câte lucrează i-sporește, Și agonisita lui va crește. Iară voi, necurațâi, ca pleava, De sârg veț cunoaște-vă isprava. Când s-a vântura dintr-are vravul, Vă veț duce cum să duce pravul, Și cu grâul n-iț1 cădea-n fățare, Ce veț fi suflaț cu spulbărare. Și la giudeț nu vă s-afla locul Să vă sculaț, ce-ț peri cu totul. Nici păcătoșii din direapta Vor fi cu direpții să-ș ... adevărul direptul și răul. Agiutoriul mieu este, Doamne, de la tine, Ce scoț din greutate pre carii ț-vor bine. Domnul giudeț direptu-i, tare și lung rabdă, Nu ceartă-n toate zâle, nu sloboade pradă. Și de nu veț întoarce cătră pocăință, Are săgeț amână scoase din tulbiță. Arcul întins încoardă, lancea strălucește, De strică și
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... împreună cu un pahar de iaspis din care domnul obicinuia să beie apă în vremea războaielor. Acel arc, care, zice Neculce, se trăgea cu vârtej și prin urmare era o arquebuse , cum o numesc franțujii, se păstră în visteria mănăstirii până în vremile lui Constantin Cantemir v.v., tatăl domnului Dimitrie Cantemir, care hainându-se, cum se zicea pe atunce, au pribegit în Rusia, la anul 1711, și prin fapta sa au pricinuit întemeierea fanarioților pe tronul Moldaviei. Subt domnia bătrânului Cantemir, când Poarta era în necontenite dușmănii cu leșii, provățuiți la biruință ... pitorească, vrând să se fălească, a băut la masă cu acel pahar al lui Ștefan vodă, cu niște slugi boierești ce era zlotași, și, bând mult cu acel pahar, s-a îmbătat, și fiind beți au stricat un lucru scump domnesc și de minuni ca acela". [1] Acest clopot, la anul 1793, iarăși crăpă, și la anul 1818, prin silința egumenului Filaret Bendevschi și cu ajutorul nobililor de Bucovina Ilie Ilschi, Dimitrachi Costin și Vasilie Vasilco, iarăși se revărsă. În starea de astăzi, el este greu de 1230 ocă ...
... Garabet Ibrăileanu - Estetice Estetice de Garabet Ibrăileanu 1. Din punctul de vedere al plăsmuirilor și al senzațiilor, care sunt adevăratele elemente ale artei, poezia este expresiunea cea mai înaltă a artei. La muzică sunt numai senzațiuni și plăsmuiri auditive, la pictură numai vizuale, la sculptură iarăși vizuale. Poezia are însă toate plăsmuirile și senzațiile cunoscute. Poezia pe lângă că dezvoltă idei, ca și celelalte arte, dar conține chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și poezia. Muzica deșteaptă mai cu greu decât celelalte arte ,,idei senzuale". 2. Un stil umflat, lipsit de idei, e ca și un corp bĂșget, lipsit de sânge. Precum sângele nutrește, dă viață corpului, așa și ideile dau viață stilului. 3. Literatura românească va fi, când scriitorii se vor întoarce la popor, unde e și materialul, și formele, și stilul, și limba, căci limba, literatura, poezia sunt naționalitatea unui popor. 4. ...un popor nu-și poate justifica dreptul la existență distinctă în sânul popoarelor civilizate, decât dacă poate contribui cu ceva la cultura universală, dându-i nota specifică a ... 20. O poezie cultă e rezultatul autocriticii vremelnice a unui singur om. O poezie populară e rezultatul autocriticii seculare, a sute și mii de oameni. E rezultatul autocriticii unui întreg popor. 21. Poetul cult nu scrie numai când gândurile
... zicea: ,,Dă-te, Codrene, legat, Să nu te ducem stricat." Codrenaș le răspundea: ,,Mielu-i gras, ploscuța-i grea, De sunteți niscaiva frați, Iată masa și mâncați!" [10] Arnăuții se izbeau, Armele de foc scoteau Și-n Codrean le slobozeau... Pieptul lui Codrean sărea! Iar el rănile-și strângea, Plumbii din carne-și scotea, Cu ei durda-și încărca Și din gură-așa striga: ,,Alelei! tâlhari păgâni! Cum o să vă dau la câini, Că de-atâta sunteți buni". Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii jos cădeau, În sânge se vârcoleau. Iar Leonti-Arnăutul, Înghiți-l-ar pământul! Nasturi de-argint că scotea [11 ... mor ca un creștin." Popa dreapta-i dezlega, El în sân mâna-și băga, Dalb de paloș că scotea, De butuc că-l și trântea Și butucul deschidea: ,,Alelei! tâlhari păgâni, Cum o să vă dau la câini, Că de-atâta sunteți buni!" Cum zicea, așa făcea, Potira măcelărea Și la curte se-ntorcea Și-n glas mare-așa zicea: ,,Domnule, măria-ta! Ian deschide-ți fereastra, Să ne vedem fețele, Să ne-auzim vorbele. Să știi, Doamne, să știi ... Că nici tu nu ești de mine ...
Ion Luca Caragiale - Un monstru de activitate
... activitate! D-sa ne aduce aminte de secătura din comedie, care spune că era așa de muncitor când învăța la Paris, încât studia câte douăzeci și patru de ceasuri pe zi regulat, ba erau câteodată zile în cari lucra și mai mult. Așa și d. DamĂ©. Cât au stat conservatorii la putere a fost: 1. Titular, numit contra legii, la două catedre. 2. Făcător al unui dicționar ... 95) de 1.000 lei; suma aceasta a încasat-o tot d-sa, ca să o dea probabil ajutorului, care, fiind desigur modest și discret, n-a voit să-și spuie numele, ca să nu-l jeneze pe șeful său la achitarea mandatului. Dar să lăsăm gluma. Este o adevărată nerușinare purtarea aceasta. Cum? bugetul unui minister dat astfel în jaf la toate secăturile? Ce însemnează această sistemă de neobrăzare? Orice nulitate incultă, orice pripășitură se înfige ca râia într-un minister și suge cu sute de trompe necurate din o sută de izvoare bugetare? Pentru nevoi reale ale țării, bugetul e totdeuna măsurat cu scumpătate, și când e vorba de pricopseala șarlatanilor și
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... până azi, poate numai până ieri, provincia conservării elegante. Sfioasele umbre ce joacă în romanul acesta ne apar desigur familiare nouă, moldovenilor; ne apar însă ca amintiri de demult, tot așa cum de demult ne sună numele eroinei Adela! Locale și trecute, figurile acestea și mișcările lor captivează prin un farmec amestecat din răsfrângerile unui vechi pitoresc psihologic, cu viață caldă încă; caldă, cel puțin pentru cei care-și mai aduc aminte. Deoarece mă aflu printre acești din urmă, încerc a explica generațiilor ultime de tineri, îndeosebi celor nemoldoveni, substanța acestei cărți ... naivitate și inocență înocența a ceea ce a devenit inefectiv. În cazul de față acest sentiment ni se precizează, de exemplu, și așa: pe doctorul Codrescu îl stăpânește frica de a trăi. De această frică, tineretul actual este mai străin ca de orice. Și acel darwinist trăiește sub o prejudecată populară, foarte naivă și foarte trecută și ea: prejudecata perfecției și a eternității fericirii. Ideea lui de fericire este extensivă. Voința și puterea de a adânci secundele nu-i sunt cunoscute. Codrescu este de tipul adolescentului perpetuu. E cu atât mai remarcabil că resortul central ...
... obraz; sprâncenele ca niște lipitori; dinții cam negriți de ristic și de tutun; foarte veselă și vioaie, vorbește și gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate și cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului ... n-o mai iubesc pe dumneei... Avocatul: Dar dacă dumneei te iubește pe dumneata? Cocoana (pufnind): Em... p'! (Face din buze un zgomot onomatopeic.) Tânărul: Și este luxoasă... și... Avocatul: Da, amice, te cred; dar astea nu sunt motive... Cocoana: Jur eu ca mama lui! Avocatul: Em... p'! (Face același zgomot din buze ca preoteasa mai sus; apoi către tânărul:) Putem să dovedim un adulteriu ? înțelegeți ce va să zică un adulteriu... Cocoana: Știi că mi-ai plăcut aici ... fără zestre... Avocatul: N-ai luat zestre? Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?... să-i rămâie clironomie, când o muri bețivul, căldărușa și datoriile de la "Moartea vânătorului", unde bea toată ziua și toată noaptea pe catastif și joacă tabinet cu ginere-său și
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7
... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7 Sub poale de codru verde [1] O zare de foc se vede Și la zarea focului Stau voinicii codrului! Nu știu zece sau cincisprece Sau peste sută mai trece. Știu că beau vinațe reci Și că frig vreo cinci berbeci. Dar nu-i frig ei cum se frige, Ci-i anină prin cârlige Și-i întorc prin belciuge Să le facă carnea dulce. Iar cum sta și ospăta Căpitanul șuiera, Ei ospățul și-l lăsau Și la luptă alergau; Luptau ei cât ce luptau, Potirașii alungau, Da-n codru când se-ntorceau Nici un os nu mai găseau, Că-n urma ... O zare de foc se vede, Iar la zarea focului Stau haiducii codrului, Nu știu zece sau cincisprece Ori peste sută mai trece, Ci mi-și frige un berbece, Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cârlige Și-l întoarce prin belciuge Ca să-i fie carnea dulce. Sub umbră de păducel Voinicii mănânc din el Și din gură zic astfel: ,,Codre, codre înfrunzit, Ține-mă-n tine ferit, Că nimic nu ți-am stricat
Nicolae Filimon - Influența cometului asupra artiștilor de la opera italiană
... călări; aveau însă, zice cronica, un obicei bun că, daca descălicau o dată, apoi nu mai încălecau să-i fi picat cu ceară. Așadară, dupe cum ziserăm, de la descălicătoarea romanilor pe acest frumos pămînt și pînă în ziua de astăzi, cîte invaziuni și alte nenorociri nu au suferit toate acestea? Cine îndemna pe națiunele de peste Dunăre și Carpați a lăsa pămîntul nașterii lor, soțiile lor, copiii lor, și a veni, unii cu pericolul de a fi înecați, iar ceilalți de a-și frînge gîturile prin prăpăstiile Carpaților, ca să se certe cu noi și să ne ia pămîntul, iar noi să rămînem pe drumuri și să umblăm de colo pînă colo cu jelbi ca să ni-l luăm înapoi; spuneți, mă rog, cine le-au făcut toate acestea daca nu cometul? Să vedeți ce mai făcu unul dintr-înșii ... mai bine la socoteală. Avem patru violine seconde care, chiar de ar fi sunate de cei mai mari artiști, tot nu ar fi de ajuns ca să producă cantitatea aceea de sunete cerută atît de mult de regulele compozițiunii, spre a se putea auzi terțele, cvintele și ...
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... fieștecine și care să samene cu majoritatea provincialilor pe care fluxul harabagiilor, al căruțelor de țară sau de poștă în toată ziua îi aduce calzi și-i trântește liop pe paveua Iașilor, cum zicea prietenul meu Carl Nervil, iarăși într-o descriere ce face despre provincial — însă despre provincialul evghenist. Pentru ca să putem ajunge la această alegere și să putem găsi așa de bine pe individul nostru, încât oricine să-i poată citi pe frunte cuvântul de provincial, ca un blestem strămoșesc, noi vom începe dintâi a scoate dintre ținutași pe bătrâni, pe copii și pe dame. Din categoria bărbaților care plutesc pe râul vieții de la douăzeci și cinci ani cel puțin și până la cincizeci de ani cel mult, o analiză adâncă și făcută cu o scumpătate ne silește să tragem un mare număr de oameni carii, la cea întâi vedere, samănă a fi provinciali, dar ... Să-l luăm îndată dupa ce simte cea întâi impresie. Îndată ce harabagiul sau surugiul i-a spus că se zăresc turnurile, întocmai ca patru fesuri, a mitropoliei, provincialul iși freacă ochii, își întinde vederea, dacă este în căruță acoperită își scoate capul afară, întocmai
Anton Pann - Zădărnicia (Anton Pann)
... Anton Pann - Zădărnicia (Anton Pann) Zădărnicia de Anton Pann Anica, zilele trec Și minutele ca clipa, Nu simțim cum să petrec Tinerețele cu pripa. Noi din zi în zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Si ne-necăm în dulceață. Interesuri căutînd, Trăim tot în neodihnă Și ne hrănim griji păscînd, N-avem un minut în ticnă. Cu nădăjdi ne mîngîiem Și ne îndulcim amarul, Ne îmbătăm și iar bem Pînă la drojdi păharul. Am vrea pe plac să trăim, Și să fim în fericire, Iar orcît să dobîndim. Murim în nemulțămire. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a ...