Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MULT
Rezultatele 1151 - 1160 din aproximativ 1534 pentru DIN CE IN CE MAI MULT.
... picherea — aleargă dintr-un colț într-altul, să puie toate la locul lor. Numai să-i auzi gurița când vreo leneșă se întrece mai mult cu dedeochiul somnului! Albe, linse, sau zburlite ca de vânt, legănându-se, sâsâind, îndemnând la tăcere, le vezi? cârdul de gâște se înșiră, una după ... l-ar fi hăpăit, pe rând, toate celelalte. Dincolo, lângă teuca de apă, sunt rațele; parcă-s totdeauna văduve, așa-s de ursuze. Mișcând mereu din ciotul cozii, la dreapta și la stânga, ca și când dânsa le-ar îndemna și îndrepta trupul încotro s-apuce, știu numai să-și desfacă ... sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gât. De acolo urmărește cu ochișorii lui vioi ce fac ceilalți; prinde clipa, sare și apucă viermișorul. Apoi, fugind sub aripa caldă și ocrotitoare a cloștii, ospătează. Ceilalți rămân locului prostiți, sărăcuții ... curcanul! Iată-l: i-a și zărit. Uite-l cum se repede, cum se pune mijlocitor între ei, cum îi desparte; pe cel mai vajnic îl ciupește și-l urmărește până în celălalt colț al curții. Iar dacă a făcut pace, e și dreptul lui; se-nrotește ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... cale șoptește șărpuind. P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă, O cetățuie veche, lăcaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos. Astfel într-al meu suflet se nalț-a mea credință, P-a patimilor râpă ... Hanul l-a lor picioare mușcă țărâna jos Calofirescul arde d-a lor vitează faimă, Și brațul lui împumnă fierul și mai vânos. De glasul cel războinic altarul se despică, Din sânu-i vitejia e foc mistuitor. Farcaș într-însul arde, sfânt crucea sa ridică: E comandir de arme, păstor răzbunător. Pașa cu barba lungă spre ... ce crește, Deșteaptă bărbăția; din ochi robii vorbesc. Vitejilor războinici! frunza când vă suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri, Este al vostru nume ce ca o undă lină Murmuie, se strecoară pân aste crăpături. .............................................................................. Dar ce glas întrerupe astă tăcere sfântă! E glasul cucuvaii ce plânge al său dor. Asta este poetul? p-al vostru mormânt cântă Acest fiu al pustiii?... O, glas preacobitor! Ce-mi spui d-a noastră soartă? vaietul ce nu-ți tace? Ca ...
Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul
... Și câtă fărdelege pe dânsul îl apasă! De sus câtă trufie strivește pe sărac! Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă Și ce de viclenie! ce noduri se desfac! Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme, Când gheara nedreptății într-însul s-a înfipt; Din carnea lui sfâșie, stăpână p-a lui vreme, Stăpână p-a lui pâine, pe viața-i mai cumplit. Ecclesia căzută e mută, surdă, tace. În van săracul strigă: "O, mater, ajutor!" E vitregă-a lui mater; pământul n-are pace ... cherubimi Pe palmele de flăcări p-al omului fiu ține, Și lauda răsună prin mii de serafimi. Cea cu ochi mulți știință sunt iuții cherubimii, Ce va mări pe omul și-l va reîntregi; Și caritatea, pacea sunt blânzii serafimii, În care cel ce geme atuncea va trăi. Se vor scula și morții să stea la judecată, Cuvântul va alege pe caprele din oi. Popoarele sunt morții ce viața nu le-e dată, Ce mintea le-nviază, le scoală din nevoi. Iar oaia e săracul ce ...
Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român
... nenea Ghiță Pencovici, îmi dedea cu cotul. (Râsete.) Puteți râde, domnilor! no să-mi măsor eu la bătrânețe vorbele cu santimetru... Îi știu pe toți ce cumaș [2] sunt; materia asta o cunosc, slava Domnului! nu mi-e rușine! Țara asta vrea profteționism — nu mai încape tocmeală! Eu sunt sincer, eu nu sunt din acei oratori de modă nouă, cum am văzut la jurnalele din urmă, ca să scot panglici pe nas. DOCTOR TOMA IONESSCU : Panglică? cu operație! DOCTOR CHIRIAC : Cezariană. D. PREȘEDINTE : Nu tăiați vorba oratorului, vă rog. D ... S. BECHEARAU (urmând): Eu adică, în sfârșit, eu zic guvernului: Coniță! adică, pardon! domnule! cu prețul ăsta nu ne dă mâna: este peste poate. Dar mai în sfârșit, văzând la o adică refuz din partea mușteriului, ăstaa... a guvernului vreau să zic, putem zice: târgul n-are supărare, noi am cerut; dv. ce dați? (Aplauze.) D. STAROSTE al birjarilor, un adevărat pravoslavnic în materie economică, biciuind liber-schimbismul, compară congresul cu a cincea roata la căruță ... mobile. (Aplauze zgomotoase.) D. ALEXANDRIU , farmacist, ține un spici foarte corosiv: d-sa trage un praf adversarilor protecționismului. Blamează într-un mod drastic pe acei ...
... un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Și în fața ta frumoasă O să ție o ... Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe: A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ... să ducă cătră dânsul o solie, Dar ea zboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze descleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint, Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind; Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol, N ... Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce ...
... Albe ca floarea de crin, Blânde ca cerul senin, Ci erau de vânt pișcate, Cu păr negru, sprânceni late Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. Ian vezi, soro, ce minune! (Zis-au fetele nebune) Dorul nostru-i împlinit... Mult e mândru la privit! Vezi tu cele umbre mute? Parcă vor să ne sărute. Vezi cum brațele-și întind? Parcă vor să ne cuprind! N ... Și pe frunte și pe plete Nu știu cine le-a furat Câte-un dulce sărutat! * Cele fete, la fântână, De-atunci nu mai spală lână; Căci în codri și la drum Își petrec zilele-acum. Acum știu ce fel s-aruncă În dușmani glonții din luncă, Ș-ades ele au văzut Ce-i fuga de arnăut, Că de când pe frunți, pe plete, Au simțit mândrele fete Câte-un dulce sărutat, Ele-n codri au urmat Doi ... fețe de vânt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. Note [1] Fetele românce întrebuințează deosebite mijloace de a cunoaște ursiții ce vor avea. Unele descântă izvoarele, crezând că vor vedea în fața apei chipurile bărbaților de care au să aibă parte; altele își leagă ochii în
Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc
... mprejuru-i, Cochetă-ngrozitoare născută-n desfrânare, Fată de tot fatală, vrednică d-al ei tată, Ministru-ndemânatic bătrân la încercare, De mii de ori mai ager decât vicleanul șarpe Vrăjmaș al omenirii ș-al vechii fericiri. Care e al ei nume? și cine nu îl știe? -- Diplomația! ce spaimă, o, cer! ce grozăvie! Iadul acum răsună de veselii spurcate, Satan în triumf zbiară și urlete grozave Urlă lung și răsurlă în bolțile-nfernale, Tot duhul rău serbează ... sărbătoare la toți grecii ce s-au aflat în capitală, precum și la toți pământenii au pricinuit o mare mulțumire și cinstire către această nație, ce, după atâtea veacuri de robie, a știut cu atâta vrednicie să-și dobândească a sa neatârnare. Ceremonia a trebuit ... sa fie măreață din firea ei, dar râvna și căldura dlui baronului K. Sakelarie, consulul general grecesc în aceste principate, a adăugat foarte mult a ei mare-cuviință, încât a făcut o mare isprava în inimile tuturor. [2] Cu acest prilej, poetul, lăsând al său ... ...
Ion Luca Caragiale - Literatura și Politica
... e cea d-întâi la care iau parte: de douăzeci și cinci de ani, iubirea de artă m-a îndemnat să scap cât mai puține din cele ce s-au ținut la noi, - o adunare politică unde am auzit că se vorbește de altceva și mai ales că se gândește la altceva decât la treburi și izbânzi materiale. E drept că de vorbe mari - libertate, naționalitate, constituționalitate și celelalte - n-am ... a trebuit să fiu, cu cât am văzut că și aceste bine inspirate și deplin autorizate glasuri au ținut să afirme cum că energia cea mai înaltă a unei națiuni îi este propria gândire, a cărei cea mai puternică manifestare nu poate fi decât literatura națională. Ce bine că în sfârșit am auzit acestea afirmate aci, în o solemnă profesie de credință, de către bărbați meniți a conduce destinele patriei ... n-ar pretinde decât să descurce sau să încurce de azi pe mâine doar nevoi materiale, ar abia vrednică de o seminție primitivă, o seminție ce nuar putea avea vreodată o istorie, ci numai o istorie naturală. Un popor, ca să aibă o istorie, are ...
Gheorghe Asachi - Leul și guzganul
... Cât se poate, se cuvine Fă altuia vre un bine, Că veni-va-ți multe ori D-unde n-aștepți agiutori, Precum vei vedea aice Din o fabulă ce-oi zice. Un guzgan, ce supt pământ I s-urâsă a sta mereu Zburdând iesă ca un tânt Și-ntră-n brânca unui leu Dar acest-au arătat ... L-au lăsat să roadă-n lume. Însă astă bună faptă Mulțămită-i află dreaptă. Se par lucruri necrezute Un guzgan pe leu s-agiute! Din a sa pădure deasă Umblând leul ca să iasă, În o cursă-ntinsă-ncape Și cercând din ea să scape Muge, bietul, tot se urcă, Însă-n lați mai mult se-ncurcă, Încât acel domnitor Nicicum poate să-și agiute Dar întâi de vânător Guzgănelul venind iute, Pe rețeaua ce
... mănânci la noi — să nu zici nu! Avem un prânz!... și pe urmă, o surpriză... mare!... În sfârșit, imposibil să refuzi! Graziella ține foarte mult... Pe consoarta amicului meu o cheamă din botez Nastasia, dar, de mult, toată lumea i zicem Graziella... Este pseudonimul ei " o intelectuală... Multă activitate... A publicat, în diferite reviste de la noi și din străinătate, studii sociologice, importantisime, după cum susțin directorii respectivi... Graziella trebuie să fie cu un an mai tânără ca mine, dacă nu mai în vârstă; dar tot plăcută, plină de inimă, de avânt, de entuziasm... Nu putem zice că a fost frumoasă Graziella; dar grațioasă... și ... marinate cu tarhon; pîrjoală de nisetru; patricieni la grătar; un purcel la frigare; cataif, tortă; brânzeturi, fructe diverse; vin alb, negru, șampanie etc. Am mâncat din toate; trebuia! ca mai în vârstă în litere, științe și arte, eu stam la dreapta stăpânei casei. După ce foarte greu m-am ridicat de la masă, pe la zece fără un sfert, am trecut în salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des ... și în poezia poporană a românilor, în trecut, în prezent și-n viitor... Acest studiu va constitui subiectul a trei conferințe ...
... mireasma îmbătătoare, se gândea: „Nu e floare mai fermecătoare ca rozeta, degeaba! În mireasma ei să mori, și mori fericit.â€� Gândind astfel, privi mai bine tulpina florii. Cine-l pusese! Mâhnit, își mai schimbă din păreri: „Într-adevăr, îmbătător miros, dar de ce oare firea nu îmbină niciodată toate însușirile la un loc? Poftim, privește, cine împrăștie o asemenea mireasmă! Ce flori mărunțele, pipernicite, aproape verzi, ca și frunzele.â€� Și fiindcă în clipa aceea veni până la el adierea unor crini , urmă: „Ce are ... uita . Fiindcă-s albastre ca și mine, s-or fi crezând, mă rog, lucru mareâ€�, atingându-le, disprețuitor, cu vârful aripii, le lăsă în urmă. Ce mai straturi de ochiul-boului ! „Sunt prea din topor, băgă de seamă curtezanul. Ce e floare trebuie să aibă ceva care să o înrudească de aproape cu cerul, cu aerul... sau cu mine.â€� Îngâmfat, se împiedică de o ... departe, mai departe. Din zbor fură o sărutare unei cicori , rătăcită pe acolo cine știe cum. Și cicoarea îi aduse aminte de câmp. „Tot mai ...