Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI DIN

 Rezultatele 1171 - 1180 din aproximativ 2797 pentru FI DIN.

Vasile Alecsandri - Rada (Alecsandri)

... Vinu-i bun și rece, Mult vinaț se trece Că-l vinde Rădița, Rada crâșmărița, Și-l beau cazaclii, [2] Negustori de vii. Iar unul din ei, Căpitan Matei, Cazacliu bătrân Și cu moartea-n sân, La Rada căta, Din suflet ofta Și-apoi cuvânta: ,,Rado, Rădișoară, Mândră viișoară! Ia-mă tu pe mine Că te-oi ținea bine Și ți-oi da eu ție ... așternut Cu aur țesut." Rada mi-l vedea Și îi răspundea: ,,Căpitan Matei, Mă vrei, nu mă vrei, Cât ești de bogat Nu mi-i fi bărbat, Că ți-e barba sură Și n-ai dinți în gură. Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate Ridicând ... cuteza Din cei cazaclii Negustori de vii. Iar un argățel Tânăr, voinicel, Pe loc s-apuca De se încerca. Dunărea trecea, Și iar se-ntorcea Din coate-notând În picioare stând, Buzdugan purtând. Rada-nveselea Și astfel grăia: ,,Vin', voinicule, Argățelule! Pe tine te vreau, Bărbat să te iau, Că-i ... De însurătoare: Cine bate Dunărea [4] Nu mi-l bate muierea!" ↑ Adică fiecare bute era de 500 vedre. ↑ Cazaclii se numesc unii negustori din Rusia care cumpără în tot anul vin de la Odobești și-l duc peste Prut. ↑ Adică ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Mihaida

... pare ca ziua strecurată. Trec orele și, iată, cocoșul se aude, Ce îi strabate-auzul ca ultima cea trombă Ce cheamă la viață pe trepasați din secoli. Răcoarea dimineții începe să se simtă, Ș-alboarea nu-ntârzie, la răsărituri spuntă; Se colorează-n urmă și purpura-și destinde Ridenta auroră, și ... angel Când îmi lucea în ochii-mi securea ucigașă A omului de sângiuri, și îmblânziși cruzimea, Făcând a-i cădea arma din mâna-i tremurândă. Și mă salvași din gheare a fiarelor bipede, Ca să-mi încrezi la urmă căzutul acest popol Și varga domnială. Tu, Doamne al minunii, Al grației ș ... foarte necesariu Cu el a mă-nțelege. Păstorul ce veghează Când turma e-n pericol, și prințul ce nu doarme Când îngenunche țara, din ochi își cunosc păsul, Nici unul nu e iudă... Se cere-aci unire, Bărbați a te încrede, făcuți a te-nțelege ... păsurile țării, Când au ca să reforme și inima, și mintea Popoarelor căzute, când răul predomină Pe mic și peste mare, și toți s-abat din

 

Ion Luca Caragiale - Iarăși promisia D-lui Fleava

... Iarăși promisia D-lui Fleava de Ion Luca Caragiale Se zice că d. N. Fleva, cu toate promisiile d-sale în privința libertăților alegerilor, ar fi comis iarăși un act care denotă cât de puțin sincere erau acele promisiuni și cât de naivi au fost aceia cari le-au acordat oarecare ... serviciu pe un vechiu rândaș al d-sale, sub ridicolul și meschinul pretext că acel nenorocit, bănuit de a avea principii conservatoare, ar fi furat din tainul cailor cantități însemnate de ovăz pe care-l dăruia unui cârciumar coreligionar politic, în schimbul unor tratații care i le făcea acesta. Frumoase alegeri ...

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul

... Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist amor        Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat        Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat,        Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu        Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău        Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați        Lumină de-ndeparte ... din viața mea un vis,        Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești        De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești        Din nopți o mie una. Era un vis misterios        Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos        De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut        Și prea puțin femeie, Ca ...

 

Vasile Aaron - Anul cel mănos

... plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd prinde de veste         Că ziua aproape este,     Prin glasul cel cu răbștire         Făcea la casnici de știre     Că din patul său cel moale         Fără preget să se scoale     Și așa fieștecare         Să s-apuce de lucrare.     Mirla, sturzul și ca ele         Alte cîte păsărele ... Părul i se înnoiește,         Cel vechi cade și nou crește,     Armăsarul uită pleava         Cînd paște la iarbă otava,     Așa-ți pare, cînd rînchează         Că părul din cap să-ți cază,     Nu rînchează el, ci țîpă         Ca balaurul din rîpă     Crescut în pustietate,         Unde om cu greu străbate,     Fetișoare tinerele         Strîng de pe cîmp viorele,     Și ducîndu-le acasă         Le pun în sticle pe ... resfiră         La rădăcini îl înșiră     Și săpînd împrejur locul         Prin el înmulțește focul,     Focul, vara și căldura,         Care, precum e natura     Silește rodul să iasă         Din căpușoarele grase.     Văzînd vierul cum crește         Căpușa ce să ivește,     Cu struguri înfrumsețată         Bucuria îl îmbată,     Așa își închipuiește         Că culesul și sosește,     Acuma va ... ...

 

Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova

... Alecu Russo - Ofiţeri francezi în Moldova Ofițeri francezi în Moldova de Alecu Russo Întovărășiți de doamna baroneasă D... ofițerii din nr. 23 al Stelei , amăgiți de un huiet răspândit că Moldova vroia a organiza o armie, porniră din Cracovia și după multe întâmplări, precum se întâmplă nenorociților fugari, nevoiți a se odihni în Cernăuți mai mult decât un ceas, apucară drumul ... când calul nostru pică în nisip; zadarnică fu truda de a-l mai scula, calul pieri îndată. Nu știu în viața mea să fi petrecut un ceas mai greu. Eram pe un drum neștiut, prin o noapte întunecată, strașnică, cu un călăuz ce nu ne putea înțelege. Lucrurile noastre ... atâta pentru cheltuielile trăsurii , iertându-ne numai a da călăuzului nostru un ce pentru a-și cumpăra alt cal, lucru ce din norocire nu ne costisa foarte. Visurile de o nădejde, multă vreme deșarte, ne ferici toată noaptea aceasta; mă vedeam în capul unui batalion de greci ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Rovina

... Rar înalță omul pân'să-o cate-n moarte. — ,,Pentru țara noastră însă noi murim! În amoru-i tânăr inima mărim! Cât n-or fi românii un popor de sclavi, Demni de tot disprețul popolilor bravi, Cât roși-vor încă jugul crud să poarte, Cât a lor mărire ... pământ Fără să găsească chiar al său mormânt. Cel ce nu se luptă pentru-al țării bine Nu merită viața decât spre rușine! Dar va fi, din contra, martor Dumnezeu! Inima îmi spune și român sunt eu!" Zice, sună-n bucium. Sub alt cort el pasă. Vede pe-a lui ... mumă spune, Să-nălțăm la ceruri sfânta rugăciune! De va pierde domnul lupta, viața sa, În robie crudă noi ne vom pleca. Dar robia noastră fi-va dezonoare, Moartea cea mai aspră, mai degrădătoare... Între două rele, moartea nu-i mai rea. Pentru-al nostru suflet, roagă fiica mea!" Strigăte de ...

 

George Coșbuc - Pentru libertate

... a orice chin, Că noi știm că-i multă viață Și în noi, și-n cei ce vin. Blestemați pieri-vor regii Cari s-abat din drumul drept Ne-ați adus stricarea legii Și ne stați cu mâna-n piept. O, și-n loc s-aveți rușine, Vă mândriți cu ce ... adus: Dar puterea, știți voi bine, Nu vi-a dat-o Cel-de-sus, Nici Eternul Domn! Vi-e dată De-un vremelnic din Infern! Deci vi-e binecuvântată Și la voi va fi-n etern! Lumile-au văzut mirate Cât de mult iubirăți voi Șuierul de bici ce bate Făr de milă oameni goi! Dar și pentru noi ...

 

Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...

... Pe frunți ce grămădise a anilor ninsoare, Pe umerii lor vremea cu pași mari a trecut. Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lor Priveau la acel soare ce le-a lucit cu dor. Deodată împăratul din tronul lui se scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcându-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la zgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. ­ Vremea ... a vieții-s deșarte, cari mărețe. Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi. Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsa-i să se schimbe... și el, întors din văi, Silit ca să înceapă din începutu-i iară, Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, Acela acel munte pe jos trebui ... glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea turburată Pân- ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, ...

 

Mihai Eminescu - Venere și Madonă

... eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde ... prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în viața pustiită râde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă ... de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ți murdare, ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț. Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece, Mă învață cum ... făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! * Plângi, copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți

 

Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș

... vremile din urmă, își mai astâmpărase închipuirea, trăia tihnit, ascultând mai mult de coana Ruxanda; dar tot îl munceau, câteodată, planuri mari și tare încâlcite din pricina celor două mii de galbeni. Uneori, ca astă-seară spre pildă, își scotea bisacteaua cu sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxandei, care le învățase pe dinafară, ocăra cât ținea sinetul în mână, pe cel care nu-i plătise ... galbeni ce n-ar face!... Sau mai bine, nu, n-ar vinde via, dar și-ar clădi niște case încăpătoare, boierești, să se vadă tocmai din târg, colo pe deal, sticlind în soare. Ar aduce o viță străină și vreo două vaci de Șvițera. Ar vinde casa din târg și ar trăi acolo, ca un pustnic... Hm! dar iarna; iarna-i grea la țară; orișicum, nu e glumă să faci, pe viscol, un ... nu-i dă banii... Ce-i de făcut?... Zău așa, parcă tot ar mai ajuta pe coana Zamfirița; cum a ajuns și dânsa, din ce era! Biata femeie, ar da numai cu cincizeci de galbeni locul ce i-a mai rămas din ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>