Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LĂSAT
Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 1557 pentru LĂSAT.
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Sunt catană
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Sunt catană Sunt catană de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Am slujit în oaste și am fost catană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu catană. Mîndra tinerețe-n oaste mi-am lăsat Și cu bătrînețea m-am întors în sat. Îmi făceam corvada, stam la toate gata, N-am luat pedeapsă un minut măcar, Iar, la liberare, care mi-a fost plata?... M-a bătut pe umăr domnu ghinărar ! Poezii alese,
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Zădărnicia
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Zădărnicia Zădărnicia de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Zădărnicia-i rege peste regi, Palatul ei e largul lumii-ntregi, Cutreieră palatu-n lung și-n lat, Nimic nu lasă ea necercetat. Și unde merge... toate se desfac, Se prăbușesc și pier... în juru-i zac Coroane sparte, tronuri sfărîmate, Flori veștejite, inimi sfîșiate. Poezii alese,
Saadi - Sfat în pustie Sfat în pustie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te degrabă, Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă, Și ceasul de pornire bate-acum !... Ori poate vrei să mori răzleț pe drum? Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu asculți de glasuri călăuze, Trezește-te, fii gata de plecare, Că, uite, se urnește caravana... Auzi departe, mai departe-n zare Ce veselă răsună darabana ! Și-acela care cel dintîi pornește Și nu se lasă îmbiat, firește Că și ajunge cel dintîi la țel... De-aceea zic: e fericit acel Ce și-a urcat desagii în spinare C-un ceas chiar mai-nainte de plecare, Căci ce folos că tresărim în vis Cînd mîna morții ochii ...
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... ne spune părerea cu toată sinceritatea și de a o susține cu argumentele ce ne par mai accesibile spiritelor nepărtinitoare. Astfel, nu pot lăsa să treacă fără împotrivire imputarea adusă culegerii de poezii populare a lui Vasile Alecsandri. D-ta zici: "Alecsandri a fost un ...
Titu Maiorescu - Câteva aforisme
Titu Maiorescu - Câteva aforisme Câteva aforisme de Titu Maiorescu * O măsură a oamenilor și a lucrurilor este propria lor umbră. * Omul rău se pierde prin partea sa cea bună, omul bun, prin partea sa cea rea. * Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriași. Oamenii de rând cred că uriașii sunt mori de vânt. * Sălbaticii din America schimbau aurul și mărgăritarele pentru cioburile de oglindă din Europa. Așa fac și copiii, și mulți dintre noi rămân copii toată viața. * Respectul exagerat pentru întregimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment. * Oare pârâul de la munte ar fi așa de limpede și de voios dacă n-ar fi rece? * Ferește-te de a da sfaturi. Problema e prea grea și răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potrivește cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înțelege el. Sfătuind prudență, produci slăbiciune, și unde cereai tărie se aplică violență. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, și el și-a pierdut măsura. * Nemărginit ...
Traian Demetrescu - Călugărul Călugărul de Traian Demetrescu Călugărul din vechiul schit O zi la el ne-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit Iar cînd să plec, l-am întrebat: „Ce soartă rea te-a îndrumat Să cați un loc printre sihaștrii?â€� El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!â€� Călugarul din vechiul schit De-un dor ascuns a-nebunit, Atunci tovarășii lui buni Într-un ospiciu l-au lăsat. L-am revăzut, l-am întrebat: „Ce te-a adus printre nebuni? Eu te știam printre sihaștriâ€� El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!
Traian Demetrescu - Cireşele Cireșele de Traian Demetrescu Doamnei M. C. - „Dă-mi, fa, cireșele!...â€� — Ea tace, Dar ochii ei, uimiți, îi spun: „Auzi, cireșe în Dechemvre!... Zău, mă băiete, ești nebun!â€� — „Dă-mi, fa, cireșele!...â€� — Ea coase Cămașai prinsă în ghierghief, Și-l lasă-n voie s-aiureze: Îl vede ea că e cu chief. — „Dă-mi fa, cireșele !...â€� — Ea rîde, Pricepe făr-a-l întreba; Și-acopere cu mîna sînul, Șoptindu-i rușinată: „Ba!
Traian Demetrescu - Fata Fata de Traian Demetrescu — A cui ești fată? — A cui sînt nici eu nu-mi dau seamă, N-am nici surori, nici frați, nici mamă, Nici tată. Spun uneori Bătrînii ce mă țin de milă, Dar nu pricep, — că sînt copilă Din flori. — Și cui ești dragă? — — Nu-s nimănui, căci sînt de vină Acei ce m-au lăsat străină, Și-n veci pribeagă... Ba... să nu mint: Aud că, azi o săptămînă, M-ar fi văzut, stînd la fîntînă, Un fiu de
Traian Demetrescu - Nostalgii de antichitate
Traian Demetrescu - Nostalgii de antichitate Nostalgii de antichitate de Traian Demetrescu În nopțile de vară, cu limpezi zări de-argint, Las orele sub visuri nostalgici de se curmă: Trăesc în alte vremuri, cu veacuri multe-n urmă, — Sînt dragul unei fete frumoase din Corint. Cînd zilele-s senine colind pe sub arcade, Admir statui și temple, nu simt cum zboară clipa; Salut c-un gest molatic pe cetățeanu-Antipa, Ce-nșiră unor tineri prieteni lungi tirade... Nu sînt urît, pe semne, am ochi duioși, statura Subțire, mlădioasă, și dinții mei sînt perle, Căci azi o curtezană, cu ochi ca două stele, Privit-a lung la mine c-un zîmbet cald pe gură. Aseară întîlnit-am, plimbîndu-mă a lene Sub bolta fremătoasă a unor vechi olivi, O ceată de nemernici, bogați și guralivi, Rîzînd de înțeleptul în zdrențe — Diogene! Iar Cinicul privindu-i, clipind ușor din gene, I-a risipit c-o vorbă, cum risipești gunoiul Cu o sunare, — 'n cale-i rostogolind butoiul, S-a dus grăbit s-asculte vorbind pe Antisithene. La un banchet, dăunăzi, ca de-obicei, femeea Dădea prilej de sfadă; Lais ...
Traian Demetrescu - Nunta de argint
Traian Demetrescu - Nunta de argint Nunta de argint de Traian Demetrescu 1891 Personajele : România, regele. În ziua de 10 mai. Scena I O cameră largă, de un aspect trist și singuratic. Perdelele lăsate. Pe pereți portretele lui Traian și ale marilor domnitori romîni. Pe o măsuță mică bustul Daciei, înfășurat cu un voal negru. Întinsă pe o canapea de atlas albastru, Romînia pare cufundată într-o meditație profundă și dureroasă. Afară se aud bubuituri de tun. În zorii zilei. ROMÂNIA Durerea soartei mele, Sub care tristă zac, Vai, astăzi împlinește Un sfert, un sfert de veac! Crescut-a-n al meu suflet Flori negre de dureri, Podoaba unui suflet Lipsit de mîngîieri! (se întrerupe, cu ochii către portretele voievozilor) Eroi, crescuți ca brazii Din tînărul meu sînge. Priviți la muma voastră, Ce suferă și plînge; Străinul ce-i prădează Și cinste și avere, Azi își serbează nunta... Iar mama voastră piere! (își acoperă fața cu mîinile) Scena a II-a REGELE (singur, în camera sa de toaletă) Sînt douăzeci și cinci de ani În fine! De cînd te sfîșii, Romînie, Pe tine! Și n-a trecut decît un sfert De veac, ...
Urmuz - Plecarea în străinătate
Urmuz - Plecarea în străinătate Plecarea în străinătate de Urmuz Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuși să plătească și chiria, ajutat fiind de cele două bătrîne rațe ale sale, și care nici de astă dată nu-l lăsară să alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era să fie și ele primite, cel puțin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un așa de dulce și îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie. Sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase însă înapoi la țărm, unde, cu o mișcare distrată și nervoasă și în mijlocul poporului iubit, își cusu două tampoane de sugătoare pe căptușala mucegăită a smokingului său, și imediat după aceasta, fără a mai pierde timpul, se furișă, neobservat de nimeni, în camera scundă din fundul curții, trecînd la religiunea mozaică. Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai avea era să-și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe ...