Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AMOR��I
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 506 pentru AMOR��I.
Constantin Stamati-Ciurea - În vis și aievea
... pasiuni nenumărate în comparație cu viața retrasă a asiaților poligami, la care femeia, fiind robită și ascunsă, nu poate inspira sau cuceri prin amor pe altul, decât pe stăpânul său. Deci este oare nimerită ideea poligamă de a paraliza această universală îndemnare spre amor, această ispită irezistibilă, cu care din adâncă vechime a luptat omenirea? Numărul poligamilor covârșește pe al monogamilor, și asiatul se uită posomorât la ... păreau că sunt pletele ei de argint. În depărtare sub poalele unei păduri se auzea vocea puternică a privighetorii ce cânta imnul de amor, cânta frumusețea codrilor cu mândrele frunți ale stejarilor ridicate spre cerul senin, pe când florile dumbrăvilor împrăștiau în aer dulcele lor miros. Și acea armonie ... șopti ea, este oare de crezut, iuÂbite, că ele trebuie să treacă, să se stingă în uitare?... — Uitarea va fi odată cu moartea, i-am răspuns; dar de ce să chemăm ursita neîndurată? Ea singură va veni să ne răpească podoaba juneții, să ne întunece iluziile ce dragostea revarsă ... Și biata bătrână, șchiopătând, s-a apropiat de căpătâiul patuÂlui meu și s-a pus pe un scaun. — Sofio, ...
... ce să căutați Dvoastră prin mahalale? Uitați-vă mai bine la Dâmbovița ce curge prin mijlocul Bucureștilor. Ea nu e lată nici adâncă, și apa-i are asemănare cu zoile, dar are și nisip de aur, și pentru dânsa e compus simtimentalul cântec: Dâmboviță apă dulce ș.c.l. Iar apoi ce este ... mai cerea nici cafe, nici dulceți. Se închidea în cabinetul său și sta pe gânduri nopți întregi. Necontenit da poronci la zapciii și pandurii ce i se înfățoșau cu raporturi, și din zi în zi se făcea mai tăcut și mai serios; în așa stare nu l-a văzut ...
Gheorghe Asachi - Imnul de sară
... Răsunau de imne sânte mușchiul verde se întinde; La serbare și la triumf nu mai cheamă pe giunime Cel cuvânt ce-n inimi nobili patriot-amor aprinde, Ș-a eroilor nepotul, moștenirei lor străin, Azi la fiii săi nu lasă decât un amar suspin. Dar din fere ovelite, und ... gemete duioase sună-n giur o armonie, Repede chiar ca o clipă, tinere trec vergurele, Între care cunosc Una [2], ce-ncă-n inima me-i vie; Ele-n lume nu simțiră nici durere, nici amor, Și trecând de-aici sporit-au ale îngerilor hor. Acordează a ta arfă, fiio a giuniei mele! Pe cea stânc-a ...
Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol
... autor de caraghioslâcuri, moldovenește de mascarade, s-apucă-ntr-o bună dimineață sau într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor , în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un ... tumna-n Spania. Ei, drăcia dracului! Â Ș-apoi neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depeșăîn regiunile cerești, ca altă dată de va îndrăzni să copieze în anul... o comedie scrisă românește în anul 1870 ... o dramă spaniolă? Știi: don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală, Ca o noapte-a primăverei. D. Â Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci don Manuel ș-acuma E fidel ca totdeuna; Dar aceea ce mă doare Și ... Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală: Viclenie și ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... pricep greu. Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam ... eram prea mic, prea inconștient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colț adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi ... nimic. La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus ... nenumărate feluri de flori, era un ocean fără sfârșit -- ori cu sfârșitul în necunoscut -- care-mi dădea fiori pe care îi simt și acuma, dacă-i rechem în suflet. Când umblam pe cărarea care ducea, prin fânaț, la moară, numai pe unele locuri capul îmi ieșea peste iarbă. Încolo mergeam ca ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... abuzeze de bunătatea făcătorului său de bine, pe dată ce săvîrși concertul se duce a-i da instrumentul înapoi și a-i mulțumi pentru bunătatea ce avusese de a-l împrumuta. Neguțătorul însă nu voi a priimi violina, zicîndu-i: „Mă voi feri cît voi putea de a lua înapoi acest instrument cu care s-a servit cel mai celebru ... pe care numai el l-a atins. Amorul, care pînă aci nu se amestecase în destinul lui, veni și el a-i inspira o mare pasiune pentru una din damele cele mai nobile din Genova. Această damă, fiind perfectă chitaristă, inspiră lui Paganini un mare amor pentru acest instrument, pe care îl cultivă cu succes în singurătatea unei vile unde trăia în retragere cu amanta sa. Devenind mai în urmă forte ... care acest straordinar violonist voia a esecuta compozițiunea sa. Tendințele acei miraculoase compozițiuni erau de a interpreta diferitele faze ale unui amor romantic. Coarda de mi reprezinta pe juna amantă, iar cea de sol pe amantul gelos, și totalul compozițiunei forma un dialog de ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania
... roșesc. Azi o zi frumoasă pentru noi lucește. Sub aceste arme lumea vă privește! Umbrele străbune din mormântul lor Vă surâde dulce într-un sfânt amor. Zilele ascunse în viitorime Vă-mpletesc cunune, fragede, sublime; Țara vă admiră... Juni, bătrâni, femei, Pentru voi se roagă, o, vitejii mei. Junele fecioare, inimi ... țării ce doriți. Nu luați aminte vorbele de fală Și cu care înșiși ungurii se-nșală! Sub aceste vorbe de deșertăciune Ăst popor ascunde trista-i slăbiciune. Astfel cum pe fața celor care mor Mincinoase roze râură ușor." Zice, dă semnalul. Trumbetele sun'; Tabăra se mișcă... Cetele s-adun. Avangarda noastră ... se cobor pe plai. Pedestrimea noastră un minut se frânge. Dar Mihai sosește... Pe fugari restrânge. — ,,O, viteji! Ce faceți? Unde mergeți voi? Nu-i p-acolo drumul dalbilor eroi! Calea ce luat-ați la fricoși convine, Merge la robie, merge la rușine! Iată calea voastră, printre neamici. Câți sunt ... au fugit ai noștri, Mihai prin mulțime moartea căuta!" Aste mândre vorbe mai mult îi mișca, Cum un fulger splendid ne-ncetat lovește Pe bizara-i cale lucruri ce-ntâlnește, Fără să s-oprească după ce-a lovit, Astfel domnul nostru trece neprivit, Sparge tot ce poate pe fatala ...
Nicolae Filimon - Jocul bănățean
... le dar că se prind, fiecare își ia voinicul său. Junii atunci par că reînviază, fiecare își învîrtește pe soața sa în joc, sau apucîndu-i cu grație mijlocul, numai într-o parte, sau învîrtind-o în două părți, așa încît o mînă este liberă pe cînd ceealaltă este peste mijloc ... voi. Noi știm că junele bănățean, prins în horă sau învîrtind bănățeanca , se ocupă mai mult de grațioasa sa soață: Cît e țara ungurească, Nu-i ca fata românească, Că cu brîu roșu se-ncinge, Cînd o vezi, inima-ți plînge. Apoi aleargă la o alegorie, nici mitologică, nici din Parnas ... spre a varia simțiciunile amorului? Românul iubește varietatea, și ce e mai variabil decît a cînta iarăși: Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Numai popă nu mă face, Să mînc pîne bombăită, Și colaci De la săraci. Și apoi, satirîndu-se pe sine însuși, își descrie vîrstele ... îți spune mii și sute, Pînă te scoate din minte. Dar cînd voinicul e depărtat, cum va avea știre despre mîndra lui? Oare cucul nu i-ar putea face acest serviciu? Cucule, de unde vii? De la noi, de peste vii? Dar de mîndra ce mai știi? Eu știu că ea
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... Carcalechi. Din mila lui Dumnezeu s-au pierdut acele traducții, și începutul mai totdauna îl ține cineva minte pe dinafară. Iată cum era poema dintâi: I Într-o zi primăvăroasă, Cântând prea de dimineață, Se coboar-o drăgostoasă Muză, dulce cântăreață, Ce Erato o numesc. "Iată,-mi zice,-ți poruncește Marea ... unde-orice voiește, De cer, de pământ stăpână, Poruncile-i se păzesc), Să fii d-acuma nainte Întru dulcea a ta viață Cântărețu-i plin de minte, Care cântă cu dulceață P-al sau fiu, dulcele-Amor. Și de ast-a ta cântare Prin mine-ți făgăduiește, Și tu-n stare de mirare Goală-n forma ei zânește S-o ... în foc nespus. Si d-atunci de voi vrodată Să încep orice cântare, Cel dintâi cuvânt mi-arată Că ton glasul meu nu are Ce Amor n-ar răsuna. Acum făr-a mea voință Gura singură urmează Dup-a Vinerii silință; Nicidecum nu încetează P-Amor, pe dâns'a cânta. II Amor
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... În mine se-ndrăgește și-ușoară-aeriană S-așază pe genunchii-mi, cunjură gâtul meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii și-i închide, zâmbind în visul său  Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înțelege, Cu buze-abia deschise îmi spune blânde șege. Îmi pare că e vară, că noaptea-i dulce brună, Că lanuri undoiază, că apele lin plâng, Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning  ... pe dânsa o aștept. Ea vine și pe sânu-mi când dulce ea se lasă În pletele-mi și-ncurcă micuță mâna ei, Și umeda-i suflare, pură, copilăroasă, Adie blând pe frunte-mi și peste ochii mei, Apoi fața-i uimită de pieptu-mi ea apasă Și lacrimi de iubire i-nundă ochii săi, Iar eu pe mâni, pe gură, pe ochi, pe albu-i gât Încet, beat de iubire, o mângâi, o sărut. Și sărutări o mie trezesc în ea mii vise Și fruntea-i turburată s-apleacă ca un crin; În ochii ei cei limpezi, sub genele-i închise, O lume e de visuri, o lume de senin; Ea fără șir vorbește, și dulcile- ...
... Mihai Eminescu - Sarmis Sarmis de Mihai Eminescu Mijește orizonul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane ... tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amândouă, Lăsând pe spate capul...,,Copile! n-o să mântui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvântu-i ... Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! Comoara ta din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu ... iubite, mă cutremuri, De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri. Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! O, dă-mi-i numai mie și nu-i ...