Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Ion Luca Caragiale - Șah și mat!
... numai două soarte. Ca la toate luptele jucătorilor mari, unde pe de lături palpită o mulțime de mici pontatori pe mâna unuia sau altuia, așa și la războaiele între două puteri gigantice, sunt mulți mititei pe de lături, cari, cu cât pontează mai mărunțel, cu atât privesc jocul cu mai multă ... A. Lahovary și P. Carp. Situația în Craiova încordându-se din zi în zi, prefectul este chemat telegrafic la București. Cale ferată între centru și capitala Olteniei nu era încă, așa că Petrache Mănescu vine în goana cailor pe brânci o zi, o noapte și o dimineață, și sosește-n București cu oasele pisate pe la 11 înainte de amiazi. Merge degrabă la otelul Caracaș, unde cobora regulat, își lasă sacul, și fără întârziere se prezintă la consiliul de miniștri. Tot consiliul era adunat, lipsea numai prezidentul, pe care-l așteptau din moment în moment. Până să ... o sosi prezidentul. Lasă consiliul într-o fierbinte discuție asupra întăriturilor de la Metz, și se duce la cafeneaua-birt a otelului. Pentru ca
Constantin Negruzzi - Lupu și mielu
... ți-a dat voie să-mi tulburi a mele ape! (îi strigă cu un glas aspru, de mânie înădușit) Spune-mi, cum ai îndrăznit, Dihanie prea urâtă, să-ți moi botu afurisit În însăși acea apă din carele și eu beu? Spre pildă altor obraznici pe loc vei fi pedepsit. Mielul, tremurând ca frunza, îi zice: — Stăpânul meu, Mă rog înălțimei tale ca să nu fii supărat, Că, zău, nu sunt vinovat; Eu beu apă mai la vale decât înălțimea ta Și nu știu cum putui dară băutur-a-ți tulbura. — O tulburi, îți zic! îi strigă dobitocul cel cumplit, Și m-am înștiințat însă că an tu m-ai suduit. — Doamne! Mă rog de iertare, an eu nici eram născut; Răspunde cu plecăciune mielului ... dar. — Eu n-am frate. — Apoi tot vrunul din voi, Căci vă cunosc eu prea bine, blăstămate lighioi, Știu binele care-mi vreți și tot ce ziceți de mine Voi și cânii și godanii, când îndemână vă vine. Mi-a venit și ...
... Cărţile Cărțile de Mihai Eminescu Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten blând al sufletului meu; Izvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți un ev cum poate să te-nvețe. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine Te-aș fi iubit atât  cât te iubesc? Căci tot ce ... este rău sau bine,  Destul că simt  tot ție-ți mulțumesc. Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, M-ai învățat ca lumea s-o citesc, Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... căci eu am trei ... apoi mai am cu totul pentru mine Un alt maestru, care viu mă ține... Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e. El e modest și totuși foarte mare. Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii  tot înțelept îmi pare. Și ...
Anton Pann - Nu e nimic fără cusur
... cu întrebare Într-acest chip i-a vorbit : -Aș vrea să știu : nu să poate A să altui-ntr-un fel Și trandafirul, ca toate, Ca să n-aibă ghimpi pe el ? El răspunse cum că știe Ș-îl va face în scurt timp După cererea-i să fie Curat fără nici un ghimp. Și lăsînd jois altă treabă, Altui un trandafir Care ș-înflorind în grabă A rupt dintr-însul un fir. Și la palaturi ducîndu-l, Împăratului l-a dat, Care în mînă luîndu-l, Foarte mult l-a lăudat. După acestea îl ... La nasul său bucuros, Dar cîtă mirare-i fuse Vazînd că n-are miros ! Și îi făcu întrebare Zicînd : -Asta e ciudat! Dar de ce și miros n-are Acum dacă s-a schimbat ? El răspunse : -împărate, Eu nicidecum nu mă mir, Că pilde nenumărate Ne dă acest trandafir ... trandafirul sînt, Fără cusur nu să poate Nici un lucru pre pămînt. Or ghimpi pe dînsul să n-aibă Fără de nici un miros, Or, ca întîi, ghimpi să aibă Și să miroase frumos. Asemenea dar
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... din norod) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Doi boieri de cei mari, O! Leroi, Doamne [1]! Ca și doi drumari, O! Leroi, Doamne! Vin din Rusalim, Merg spre Vithleem. Dară cine sunt? Îi Iosif cel sfânt Și Maria sfântă, Care așa cuvântă: — Iosif, mi-i greu De acest drum rău. Vină să ne odihnim. Și să ne umbrim. De un plop au dat Și acolo au stat, De s-au răcorit. Plopul că s-o clătinat, Umbra că s-au tras, Soarele i-au ars... Sfânta Maria Mult se ... tu în lături, Să sporești în roduri! Iar Iosif grăia Precistei îi spunea: — Hai să ne grăbim, La sfântul Vithleem, Că iată, îi seară Și-nnoptăm prin țară. Și ei s-au sculat Și-ndată-au plecat Către Vithleem. Cu toții să trăim La anul și la mulți ani! II Dormiți, domni, dar nu dormiți, Florile dalbe. De-mi dormiți, de nu-mi dormiți, Florile dalbe... Faceți focul cum mai mare Și aprindeți o lumânare Ș-o candelă la icoană Și-mi ieșiți și
George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu) De profundis de George Topîrceanu I Nu, asta nu pot s-o suport! Curând, e-un an și jumătate De când ați declarat că-s mort În unanimitate. Toți proștii câți m-au cunoscut Ziceau: ,,Mi-era un fel de rudă — Săracul ... dau cuvântul de onoare. Scriu versuri proaste, deci exist! Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată. Trăiesc, de vreme ce sunt trist Și râd ca altădată. Dar astăzi, negru și zburlit De cum m-a prins dușmanul, — Vă dau de veste c-am sosit Întreg, și eu, și geamantanul! II Am fost la început în rai La Neamț, la mănăstire: Păduri de cetini, flori de plai, Singurătate și iubire... Pe urmă am intrat în iad La Turtucaia, Și încă miroseam a brad Când s-a-nceput bătaia. Acolo jos, un căpitan Cu barba rară M-a pus ... d-un țigan Să-mi dau viața pentru țară. Mi se părea că e un basm, Când gloanțele veneau din vale Spre mine, cu entuziasm Și cu intenții criminale. Mă căutau prin cucuruz Să mă mănânce, să mă frigă! ...
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... vânt venind. Și erghelii, cireade, păduri, livezi, corneturi Pe coaste, prin vâlcele, când jos și când mai nalt, Ca frunze, umbrulițe pe niște largi bucheturi, Și drumuri, potecuțe, - cordele-n câmp de smalt. Câmpia e adâncă, și sate semănate, Orașe ici și colo pe râuri se întind, Și muncitori și holde pe brazdele arate Abia le prinde ochiul pe peisagi umbrind. Departe, mult departe, Danubul lat albește, Și dincolo de dânsul stă Emul încruntat; Cu el pare Carpatul din când în când vorbește; De Tisa parcă-i spune, de Nistru depărtat. Întinsă panoramă ... afla? ............................... * Se schimbă decorarea. Cortine aburoase Se-ntind, se trag, ș-un munte ascund cu al lui cer; Îl lasă-apoi p-acela, se pierd și, neguroase, Se-ntorc și se-ndesează ca munți în vag eter. Se leagănă, s-oprește, se lasă, se destinde; Vederea se închide și totul e blocat: Nu vezi ceea ce pipăi, și fulgerul s-aprinde, Alunecă, și cerul apare despicat. Și zgomotul pe urmă-i cutremură-n tărie; Eco îl prelungește departe revibrând, L-amestică, confundă... e noapte de magie? E vreun cor de demoni sabatul ... Mici părticele umezi dau răsuflarea greu; Dar negura cu-ncetul se trage, se rărește,
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... o voce suspinînd ? Durere !... și-i profundă cînd România plînge Cu fruntea-nfășurată de doliu la mormînt ; Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrînge, În valea și Carpatul ce-i românesc pămînt. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frămîntă Și spre un țărm sau stîncă se-mping a se opri : Așa durerea sparge o țară și s-avîntă Colo spre mănăstire la Putna a lovi. De printre munți, cîmpie, din unghiuri depărtate, Din tîrguri, municipii, cotune, un popor, De ... l-a lui picioare mormîntul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mînă de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de gheață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormîntul se zăreze Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava Roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa semilună la Racova de greu. Dar printre fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării,
... nflăcărare, Via purpură de sânge a solarei agonii; Mari flamanzi prin aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, Unde ... zee că e-n zarea depărtată,... Marea cântă și-nflorește, iar din unda spintecată E Diana ce-o precedă pe talazul fermecat. Și vibrează cer și apă... — Fire, om și providență, Sunt din nou iar bunătate, — imn din veacul legendar, Și din trunchiul mort
Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea
... aci pe loc, Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoase Prin vine-mi se repede; dar ea e toat-un foc! Un foc! și ca acela ce arde-ntr-o câmpie Albită de troiene și toată-n vijelie, Ce arde ca să arză, de vânturi spulberat, Arsura e într-însul, care îl mistuiește, Și nimeni nici d-aproape de el nu se-ncălzește; Lumina-i face groază și celui înghețat. II S-o face el cenușă? vreun pârjol v-aduce? Nu știu... Dar a lui urmă neștearsă-n veci va fi ... duce, Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci." Ah! fie-n veci ca focu-mi să n-aibă vreun nume, Străin și rece fie oricând aicea jos, Și fără să-l cunoască, sa-l vază veacuri, lume Ca meteor de groază, comet prea fioros! Fără să-i știe drumul și d-unde oare vine, Dincolo el de față să se vedească bine Ș-acolo să m-arate și eu cine am fost. Fi-mi-va el spre osândă? Fi-mi-va spre răsplătire? Dragoste e ființa-i, rază de nemurire, Fala vieții mele ... ...
Alecu Donici - Vulturul și paingul
... dedesubt privind, se desfătează. Un șir de munți măreți, Moldova de o parte. A ei câmpii, păduri, a ei frumoase sate! Și ape: Bistrița, Moldova și Siret, Pe șesuri vesele, se văd curgând încet. — Să fie lăudat al tău, o, Joe! nume, Pentru aripele ce tu mi-ai înzestrat; Cu ... au cutezat! Aceste vulturul rostește bucuros. — Da' știi, prietene, că ești lăudăros! Paingul de pe mușchi atunce îi răspunde. Dar uită-te de vezi: și eu sunt oare unde? Se uită vulturul și vede, înadins, Paingul lângă el, cum mreaja a întins. — De unde te-ai luat? Întreabă el mirat. Și cum te-ai târâit? — Să-ți spun adevărat, Paingul au răspuns, Pe coadă-ți am venit, Tu însuți m-ai adus; Cu-a mea ... eu nici aș fi îndrăznit, Iar de acum nu am de tine trebuință. Aici, statornica să-mi fac vreau locuință!... El bine n-au sfârșit și un vârtej de vânt, Cu mreaja lui cu tot, îl suflă la pământ. Cum socotiți și dumneavoastră; Dar eu gândesc că-n lumea noastră, Sunt mulți asemene ca