Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��N��
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 2099 pentru L��N��.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... îmbătrânit șef de birou? Lipsa ta de tact și amorțeala în care trăiești. Dacă nu te-aș mai scoate în lume, nu știu, zău, de n-ai pierde și acei 300 de lei... Și taci?... N-auzi?... Nu vezi?... Taci?... Trebuie să mergem... Le-am scris că viu! — Dar nu știi cât ne costă seratele directorului? Cu ce să mai ... Dna Moroi, ștergându-și ochii ei uscați, îi răspunse răstit, nevoind să-și trădeze mulțumirea: — Cum, tu?... tu?... Dar slujnica unde e? — Stanei... n-am putut să-i plătesc pe două luni... N-aveam decât cei 200 de lei... A plecat lăudându-se cu judeca... Sofi se sculă repede. Se duse la oglindă. Începu din nou ... de la teatru... nu plec de-aici!... — Dă-i dracului ce i-oi da, șopti Sofi, și-și îmbrânci bărbatul din loc. — Sofi, n-am nici un gologan... rămân 198... — Dă-i ce i-oi da... ne-aude de sus... ce nesimțire! N-ai nici de birje!... Începi de la poartă să rupi din 200... Tu ești devena de vom pierde... Moroi se cutremură, întinse birjarului încă un ...
Vasile Alecsandri - Cântecul lui Mihai Viteazul
... Cât e țara la necaz? Auzit-ați de un Mihai Ce sare pe șapte cai De strigă Stambulul vai? El e Domnul cel vestit Care-n lume a venit Pe luptat și biruit. Spuie râul cel oltean, Spuie valul dunărean Și codrul călugărean Câte lupte au privit, Câte oști ... gemetele din iad! Spuie corbii munților Și fiarele codrilor Care-a fost nutrețul lor? Fost-au leșuri tătărești Și turcești și ungurești Date-n săbii românești! Alelei! Mihai, Mihai! Căci de noi milă nu ai, Să ne scapi de-amar și vai! [1] ↑ Acest cântec l-am găsit scris într-o psaltire foarte veche din biblioteca mănăstirii Neamțului. Dedesubtul cântecului erau următoarele cuvinte scrise cu slovă călugărească: ,,Scrisu-s-au acest ...
Iuliu Cezar Săvescu - Plopul (Săvescu)
... Iuliu Cezar Săvescu - Plopul (Săvescu) Plopul de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Urcă-te, urcă-te iute copile, Urcă-te-n plopul cu frunză de aur; Crengile rupe-le Scutură-i frunzele, Rupe și uită-te, uită-te-n zare, Iute, copile, în plopul de aur! Urcă-te repede, vezi-l nu vine? Parcă se-aude un tropot de cal… Praful nu sare izbit de copite? Vântul n
Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară
... lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint Și presun pân în pământ, Ea își caută de cale, Merge-n vale, merge-n vale. Îndărătu-i din pădure Se - nalță , cu ziduri sure Și cu nalte porți, cetatea Stăpânind singurătatea, Iar ea-și caută de cale, Vine-n ... când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru - alăturea . Flori de tei el are-n plete, Negri ochi ca s-o săgete Și la șold un corn de-argint Și pe haine mărgărint. — Ai venit să mă privești Dulce ... Pe-a lui braț ca să se culce, Mai nu vrea și mai se lasă, Ca de-un farmec e atrasă, Pân' ce cade-n a lui braț De-o privește cu nesaț. Păru-i galben abia creț Peste tâmple-i stă razleț, Dându-i multe frumuseți Și ... la mine a sbura, Ori de-i merge de la mine Ia-mi și sufletul cu tine, Ce mai trebuie să fie Dacă n ...
Ștefan Octavian Iosif - Despărțire (Iosif)
... națională , 19 noiembrie/12 decembrie 1903 Daină din Litvania O, uite, draga mea copilă, La poartă cine stă și scrie? Sunt ofițeri cari vin să-l ducă Pe fecioraș în cătănie. Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni, Cînd îl vedea, rîdea cîmpia; Și, ridicîndu-se-n văzduhuri, Cînta voioasă ciocîrlia. Și ce-i stă acum alături? Stă mîndra. Plînge și suspină: — Nu suspina și nu mai plînge, Tu, mîndră floare ... tu și toarce, Căluțul meu ți-l va aduce, De cumva nu m-oi întoarce. În ladă să-mi grijești răvașul, Drăguța mea, frumos mi-l
... Veronica Micle - Aubade Aubade de Veronica Micle Deșteaptă-te, iubita mea, Căci zorile-s acum pe cer Și eu `n genunchi naintea ta O sărutare voi să-ți cer ... Deșteaptă-te și vino-n crâng Să-l vezi tu cât e de frumos, Iar eu în brațe-mi să te strâng La poala teiului umbros. Deșteaptă-te, căci în curând Frumosul soare ...
... ei de-a merge și expansiunea ce-o arăta față de tovarășul ei, făcea lumea să se întoarcă și să-i privească, fericindu-l pe el. O lume grăbită furnica pretutindeni. Uvrierii cu mînele negre de muncă, ființi muncite de chinuri, fețe triste și fețe rîvnitoare ; elegante de suburbii ... lor colorat la voluptate, la desfrîu și la pierzare. Strîns alăturea de dînsa, el mergea fericit și cu inima bună, urmînd cu mintea visul ce-l puseseră amîndoi la cale dis-de-dimineață, stînd pe marginea patului lor alb. Făcuseră planul amîndoi cum să-și mobileze casa de la țară, rînduiseră ... erau toate la locul lor și nu-i așteptau parcă decît pe ei ca să sosească. Aceasta era ținta ieșirii lor în tîrg și nimeni n-ar fi putut bănui, văzîndu-i ce mulțumiți treceau, cum erau să se întoarne peste o oră înapoi, căci nimeni nu-și poate închipui ce ... ce-i avea ca și stofa ce și-o alesese. O vorbă rea porni de pe gura de floare, apoi obișnuitele cuvinte, vocabularul întreg ce-l auzise de-atîtea ori se dezlănțui nestăpînit. Îndurător privi el mai întîi, neputînd să-și lămurească furia aceasta neașteptată și apoi, nemaiputîndu-se stăpîni, răspunse ...
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... ți iei ale trei fuioare și să te duci din casa mea, că de când ai venit tu, pagubele se țin lanț. Cățelul ăsta nu l-aș fi dat nu știu pe ce, fiindcă îmi păzea coliba, și-l am de atâția mari de ani. - Lasă, mămușoară, nu te supăra, îți dau eu cu ce să-ți cumperi altul, ba încă săÂți mai ... să ne fie. Fata împăratului atunci se arătă. Ea se rugă să o primească a locui cu dânșii căci era o nenorocită și n-avea unde să se adăpostească, nici să-și plece capul. Ciobanii o primiră și îi spuseră ce are să facă. Seara când veniră găsiră iarăși ... asta alta, până ce se năpustiră oile și săriră mai toate în râu. Se sili bietul cioban să le oprească, dar ași! pe dracu să-l oprești? când intră spaima în oi, degiaba toată munca; abia scăpase vro câteva oi, cu care veni acasă. Se luară de gânduri bieții ciobani, cum ... ce am încercat în aceste trei zile de când eștu tu la noi, nici în zece ani nu o vom putea pune la loc. Fata ...
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 de Titu Maiorescu Cuprins 1 PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 2 PREFAȚA LA EDIȚIA DINTÂI 3 PREFAȚA LA EDIȚIA DE LA 1892 4 I - Condițiunea materială a poeziei 5 II - Condițiunea ideală a poeziei PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 Iluzii pierdute — iată semnul timpului în care trăim. Stăpânirea frazei încetează. Numai deziluzionarea să nu treacă în scepticism. Puținii bărbați eminenți ce-i avem au început să se retragă unul câte unul din viața publică, iar în locul lor năvălește mulțimea mediocrităților și, cu steagul naționalismului și al libertății în frunte, acea gloată de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă ca să-i despartă de Bizanț. În contra lor rezistența, fie și violentă, era o datorie. De aci critica! Însă critica unde trebuie și constructivă unde poate. Paginile următoare cuprind un șir de cercetări critice asupra câtorva forme de cultură română din ultimele decenii. Scrierile astfel împreunate în volumul de față sunt o retipărire din Convorbiri literare. Prezentându-se acum singure înaintea publicului și lipsite de vecinătatea și de sprijinul scriitorilor ...
Dimitrie Anghel - Omul din lună
... iulie 1907 Privesc o semuire de om în discul lunii, Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul, Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii, Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul. E-un om cu bună seamă, e-un cap de om ... acestei măști s-ascunde Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească; Și totuși chipul ăsta îl știu de nu știu unde... L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii Și-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere Și tot ce-a ars într-însul ... iubită, Ce te-ai desprins să judeci cuminții și nebunii, Când stai privind pe geamuri cu fața liniștită Cunoști tu cine-i omul ce râde-n
Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar
... cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea ... lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă de tronul tău nemernic: În Babilon, BelsĂ zar e rege-atotputernic ! De-abia rostise însă ... cuvînt nu scoate, nici ochii nu-i ridică... Veniră mai în urmă, dar în zadar cercară Să tălmăcească rostul acelui scris de pară. Dar sclavii-n