Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 4001 pentru .

Ion Luca Caragiale - Sonete (Caragiale)

... regii-și pierd mărirea. În piepturi astăzi bate Dorința cea sublimă de sacra libertate. Urăște lumea sceptrul. A fi supus e trist! Decât servi un rege, durere nu-i mai mare, Dar... lumea se supune, c-o nobilă-avântare, Când sceptrul este arta și regele artist. SONET Unui ... bine ți-au zis uniiCoțcar Coțcarovici ; Figura ta, ce-nspiră dizgust și desplăcere, Impertinintă, vilă, tot palme parcă cere: Cum dracul fruntea-n lume cutezi mai rădici? Vestitele-ți scandaluri azi nu mai sunt mistere. De când, ca paraziții, te-ai pripășit p-aici, Nu vezi, când vrei prin lume ... tu ceva zici, Cum fug toți d-ale tale cuvinte deletere? În loc -ți vezi rușinea, stigmatizat cum ești, Și, dându-te căinței, plângi și, de durere, -ți dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere P-o pată de nimica, -njuri pe cei onești... Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere! SONET Contimpuranilor mei Fără de graiuri gure și ochi făr' de priviri, Făr' de mișcare ... smintite-nchipuiri În vreme de-njosire, în tină și din tină, Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină; Zadarnic ne născurăm și făr' trebuim! Păsemne-așa ne scrise pustia de ursită: Păcum ne fuse vremea meschină ș-umilită, Meschini și mediocri

 

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe

... era clară. De astă dată-mi zic:     â€œS-aude la fereastră, acuma, deci, urmează     â€œSă luminăm misterul ce-atât mă torturează,     â€œȘi vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se ... pentru mine, era fără-nțeles,     Și cine-avu prilejul a întâlni vreodată     O pasăre lugubră, și noaptea mai ales     Când este în putere, șadă cocoțată     Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€�     Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis     Și parcă-ntregu-i suflet ... un om de soartă și ceruri prigonit,     Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit     Încât, văzându-și viața de soartă blestemată,     Nu mai putea spere în lume: “Niciodată!â€�     Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai      aflu ce-nțelege o pasăre ciudată     Și slabă, și stingheră, și tristă, fără grai,     Printr-un refren ce vecinic răsună: “Niciodată!â€�     Nu-i ... corbul răspunse: “Niciodată!â€�     â€œTe du, răcnii atuncea, și lasă-mă, te du     â€œAcolo unde Pluton, azilul îți dădu.     â€œUn fulg ...

 

Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul țăran și moartea

... spate la pământ sarcina sa slobozind, Au căzut și el pe dânsa ostenit și gâfâind, Și așa au grăit: „O, vai mie, ticălosul, ce fac, cum trăiesc, Și cum pot împlinesc Câte se cer de la mine, și când toate îmi lipsesc. Biata babă, copilașii, goi, de foame hămesiți, Nu am pentru dânșii hrană, nu ... nu iubește multă șagă, De tot au încremenit, Dar mai viindu-și în fire, i-au răspuns: „Eu, soro dragă, Te-am chemat ca -mi ajuți, pui sarcina în spate, Căci mă grăbeam mă duc, fiindu-mi casa departe, Și atunci, Poți te duci Dumneata unde poftești.â€� Dintr-aceasta noi vedem că de-i urât trăim, Însă când sosește moartea, ni-i mai urât

 

Matei Milu - Asupra istericalilor

... ivită,     În modă acum ișită,     Stîrnită de flocane,     Ce-i zic istericale.     Aceasta patimă grecească     La țigance este firească.     Iar grecele o au de gingășii      se zbuciume ca d-epilepsii.     Apoi și din moldovence     Ca samene a grece,     Și ele se fac c-amețescu,     Socotind ca arate delicate,     Fără pricină, de-orice cad leșinate,      afumă cu pene     Pe subt nas, ochi și gene.     Dar spre acești patimi vindecari     Ne face gazeta înștiințari,     De o doftorii ispitită,     Acum în public ... un bici bun la sine     Și la c... -i deie una sută bine     Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine,     Cinzăci, șăsăzeci la spati,      o umple de sănătati.     Cu aceasta pre mult folosăscu,     Grece, moldovence tămăduiescu ;     Iar la țigance

 

Mihai Eminescu - Cine ești

... Mihai Eminescu - Cine eşti Cine ești? de Mihai Eminescu Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or pătrunză-n umbra trecutelor dureri, N-or pătrunz-amarul pierdutei tinereți, Chiar de-aș avea de-acuma ș-o sută de vieți, Căci sufletu-mi e-atâta de-ntunecat de-atunci... Tu ... cad Iluzii ca și frunza pe undele de vad Și nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea mea leg, Ca pe bătrânul Cain, pustiuri mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se-ntind. Aș vrea a mea viață ... a muri, Din leagănul acelor sicriu nu s-a făcut Ce-avură fericirea de-a nu se fi născut Și ajung ca dânșii atâta am visat... Ci doar de nemurire în vis mi-ai revărsat. Precum corăbii negre mânate sunt de vânt Cu pânzele umflate ... e încă în mine ceva de amăgit? Au moartea ca s-o merit destul n-am suferit, Trecutu-mi de durere prea este uniform Ca

 

Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis

... iute… oare știe franțuzește? Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă. Bruh! mi-i frig — Iată pe mînă cum codește-un negru purec; -mi moi degetul în gură — am -l prind — ba las’, săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul ... stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în ... de minte, Ce destinul motănimei îl desfășură nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri — liliecii? Anathema sit! — -l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O, montani fără de suflet! — La zgîriet el v ... pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? ...

 

Multatuli - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah

... lui Sa%C3%AFdjah Cîntecul lui SaĂ¯djah de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 27 iunie 1904 După Multatuli Eu nu știu unde am mor. Văzui marea cea mare la țărmul mării, Cînd tatăl meu m-a dus acolo facem sare. De voi muri pe mare Și de m-or azvîrli în apa-adînvă, Veni-vor chiții lacomi, Vor înota în preajmă-mi și ... minți. De voi muri în flăcări, Cădea-vor bîrne-aprinse Pe leșul meu, Și-afară vor fi țipete grozave De oameni cari aruncă apă Ca omoare focul. Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am mor. Văzui căzînd pe micul Si-unah din pom, — El culegea un rod al pomului -l ducă maicei sale. De voi cădea din mărul cel înalt, Zăcea-voi mort lîngă tulpina lui, Ca Si-unah, Dar mama nu va plînge ... ea e moartă, Ci alții vor striga cu glasul aspru: "Uitați-vă, SaĂ¯djah e mort !" Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am mor. Văzui mort pe Pa-lisus, El s-a fost stins de bătrînețe, Albite-i erau pletele. De voi muri bătrîn, cu plete

 

Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane

... Mai ales pe veresî     Fără-a mai puni vadè.     Di poftești și dumneata     Singură eu ți-oi lua.     â€” Ehei, soro, de voiești,      mă mai îndatorești     Cu-așa facere de bine     Cumpără-mi și pentru mine !     â€” Pre bine, acuș voi zice     Numai de mi-a mai ... Și ți-oi faci-atunci de știri     De-i veni la tîrguiri.     â€” Ia tăceți, acum ajungă !     Ce atîta vorbă lungă !     Vino-ncoace, tu nevastă      privim noi la fereastră,     Că s-aude duruind     O butcă hodorogind.     â€” Mări, dă-o la nevoia !     Treacă cine cum îi voia.     â€” Ei dichis ... un bou de n-are preț !     Iacă și-altul di pe lazul     Și-ntocmai Grigori Razul.     â€” Zău îți zic că nu te cred     Oi merg și eu văd.     â€” Drept -ți spui, acest bărbat     Vrednicu-i de lăudat.     Îl vezi, bade, că la toate     Îi mai mult decît poate.     â€” Lasă-l la bată-l pustia,     Că-mi umplură mișălia,     Că nu știi ce-o mai făcut     Ghețului Lapte-Bătut ?     â€” Oh, dar ... crezi     Așa lucru păr' nu vezi ?     Îs minciuni aceste toate     Niciodată nu ...

 

Titu Maiorescu - Câteva aforisme

... Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, și el și-a pierdut măsura. * Nemărginit îți este dorul: cum vreai încapă în realitatea mărginită? Totdeauna rămâne un prisos: disperare sau ironie. * Studiul creierilor înlocuiască știința sufletului? Cine cunoaște mecanismul clavirului poate ghicească felurimea nemărginită a melodiilor? * Cu drept cuvânt s-a zis licență poetică, și nu licența poetului. Numai cea dintâi este ... care a produs-o. Firește că tot ce se întâmplă pe lume are o cauză. Dar a o explica nu va zică a se justifica. * Neputându-se modifica oamenii după preceptele morale ale religiunii, s-a modificat aplicarea preceptelor după oameni. * Care ... de valoare și coboară pe cel de rând. Nu în orice noapte se arată stelele, numai în noaptea cea senină. * Unde e o necesitate, trebuie fie o posibilitate. * Omul trebuie înțeles ca un element de evoluțiune. nu ne întrebăm: ce este cineva? ne întrebăm: ce devine? Crește, stă sau dă înapoi? * Corabia strătaie marea cu putere și lasă în drumul său brazda valurilor mișcate. Valurile ajung luntrea ...

 

Urmuz - Plecarea în străinătate

... Urmuz - Plecarea în străinătate Plecarea în străinătate de Urmuz Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuși plătească și chiria, ajutat fiind de cele două bătrîne rațe ale sale, și care nici de astă dată nu-l lăsară alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era fie și ele primite, cel puțin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un așa de dulce și îmbătător miros de ... în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai avea era -și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe toți argații și, după ce îi invită mai întîi ciugulească din niște sămînță de cînepă, îi aruncă în o cristelniță de var. Urmară apoi trei impiegați definitivi de clasa treia și un arhiereu! El ... mîna stîngă și se sui apoi pe un scaun de cizmărie cu trei picioare, de unde, în sfîrșit, spre satisfacția tuturor, ciocul său mătăsos putea

 

Vasile Alecsandri - Însura-m-aș

... Nu știu soacra ce mi-a da? Coșarca cu fusele, Costrețul cu mâțele? Însura-m-aș, însura, Nu știu ce fată-aș lua fie de om bogat, Rău mi-e teamă de-un păcat! Ea mi-a cere lumea toată Făr-a se gândi ... frica nimănui nu purtăm. De unde venim știm, și unde mergem cunoaștem, că noi suntem soli împărătești, oameni buni, dumnezeiești, și avem poruncă împărătească, nimeni nu ne oprească. Deci dvoastră sunteți rugați bine ne ascultați, când vom cuvânta și seama ne-om da. Al nostru tânăr împărat de cu seară ne-a chemat și această poruncă ... supus, la vânătoare ne-am dus. Iar împăratul îndeseară zări o urmă ușoară de sprintenă fiară. Unii ziseră că-i urmă de pasăre de rai, fie împăratului bună de trai. Alții ziseră ca-i urmă de zână, fie împăratului grădină, de frumoase roduri plină. Atunci tânărul nostru împărat în scări de aur s-a ridicat, peste mândra oaste a ... decât o stea, care-n flori înflorește, dar de rodit nu rodește. Împăratul nostru o vrea și ne-a trimis după ea, ca

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>