Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Alexandru Macedonski - Castelul
... din cadre coborând Că-și scutură dantela manșetelor de praful, Pe care l-a pus timpul, și l-a lăsat vătaful, Și țintă că se uită în ochii lui pe rând. Să-și capete iertarea ușor afla puterea, Căci dușii de pe lume, mai toți, sunt buni ca mierea; Iar ei, sub policandrul din mijloc, s-așezau, Turnând ... vinuri în cupe vecinic goale, Pe când, băieți de casă le dau grăbiți ocoale Cu umbre de bucate din care nu gustau. Vătaful spune multe, și chiar, — băsmiri ciudate! -- Că-n nopți scânteietoare de crini îmbălsămate, Un tânăr, — zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint, -- Pustiu adesea lasă pervazul cadrei sale În timp ce alba zână din apa de pe vale Sub lună-și stoarce părul în râul de argint. Castelul are multe povești ce te minună, Dar castelanul de-astăzi le crede o minciună, Și când îl văd străbunii în zale îmbrăcați, Roșesc, din înălțimea portretelor auguste, De strâmta redingotă cu mânece înguste A celui care-și zice nepot de cruciați. Și timpul, care vecinic clădirile le sapă, Apasă peste turnuri, le pleacă ...
George Topîrceanu - Singur (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Singur (Topîrceanu) Singur de George Topîrceanu 1914 Cu cea din urmă rază ce tremură-n amurg, Se-ntunecă palatul bătrânului Habsburg. E noapte. Vântul toamnei aduce de departe Un freamăt de suspine prin ... șapte neamuri să moară pentru el ! Făclia luminează fantastice vitraiuri Și-n umbra colorată ca umbra din seraiuri, În liniștea capelei pe-o treaptă-ngenuncheat, Cu fruntea-n mâini se roagă bătrânul împărat: — "Stăpâne, codrii urlă și râurile gem, Din fiece colibă se-nalță un blestem Și-n inima mea scurmă părerile de rău ! Stăpâne, slobozește de-acum pe robul tău..." Dar vântul geme-n noapte: "E prea târziu, bătrâne ! Pe țarinile ... ca o pânză de doliu, umbra ta. O, dacă El te iartă, noi nu te vom ierta !..." Tresare împăratul. Mișcând încet din buze, Încearcă să-și adune gândirile confuze... Dar două diamante strălucitoare curg Încet-încet pe nasul bătrânului Habsburg, Și-n liniștea solemnă, cum pică pe parchet, Par două lacrămi grele și
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... re să facem, când Românul se află în miserie, când el e jefuit, el năpăstuit? Iubirea de Ă³meni nu cere ca să-l ajutăm și să-l apÄ•răm și pe el? Românul acesta e om al iubiriÄ de ordine, blajin și muncitor, se mulțumesce cu puțin, ba suportă tĂ³te cu îndelungatărăbdare și a dovedit cu prisos, că e cu desÄ•vîrșire capabil de desvoltare morală și intelectuală. Nu e numaÄ cestiune de ambițiune națională, ci tot odată și un intet[r]es general omenesc, ca un popor alcătuit din asemenea Ă³menÄ să se sporească, să se ridice prin cultură și să devie un factor hotărîtor în cercul înrîuririÄ luÄ firescÄ. Ce trebue Ă³re să simțim noi, când vedem, că RomâniÄ cu tĂ³tă munca, pe care o sÄ•vârșesc cultivând pământul cel maÄ mănos al țăriÄ lor, sînt ruinațÄ trupesce și economicește!? Ce trebue să simțim când îÄ vedem istoviți și galbenÄ la față și constatăm, că copiÄ lor pier în lipsă de hrană și de suficientă purtare de grijă!? Nu trebue Ă³re să ne întrebăm, ce se fac rĂ³dele munciÄ lor și cum se risipesc bogățiile agonisite de dînșiÄ!? Ni-e
Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Ștefan
... lui Ştefan Cupa lui Ștefan de Dimitrie Bolintineanu Într-o monastire din trecut rămasă, În domneasca sală se întinde masă. Misail prezidă ast banchet voios Și în timpul mesei zice dureros: - "Ștefan după moarte lăsă moștenire Arcul său și cupa l-astă monastire. Cu Cantemireștii leșii au venit Și prădând locașul, arcul au răpit; Însă nu răpiră cupa minunată! Ea trăiește încă, de mirare!... Iată!" El arată cupa... Toți s-au minunat. Ea era ... matostat. Servii varsă-ntr-însa dulce tămâioasă. Fiecine-nchină pentru o frumoasă. Când la cel din urmă rândul a venit, Misail ia cupa și-astfel a vorbit: - "Unde este timpul cel de vitejie? Timpul de mari fapte?... Vai! n-o să mai vie? A căzut ... bătrână: Cel ce e mai aproape de mormântul său La ideea morții tremură mai rău! Ștefan nu mai este... Însă o să vie Alți Ștefani cu viață și cu bărbăție: Dacă timpul d-astăzi ne apasă greu, Viitorul este al lui Dumnezeu! Însă până să vie lanțul să ne rupă, Nu va mai bea ...
Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia
... zis, lăcomia de cuceÂrire, înnăscută omului, ea iese la iveală în diferite chipuri. Unii aleargă după vânat, țintind în păsărele, alții vânează frumusețea, împușcând cu fraze sentimentale, făgăduințe înfocate sau cu louis dori 2 și gălbenași. Bancherii împușcă în creditori cu polițe neplătite, cărturarii de la masa verde cu codici, diplomații cu note și hâtre combinații. Damele împușcă cu căutături nerezistibile, izvorâte din gingași ochișori, ce străbat cuirasele inimilor celor mai călite. Și toți acești vânători de ambe sexe sunt când țintași, când țintă. Ovidiu, în opurile lui Ars amandic și Remedia amoris 3, zice că dibaciului vânător și curtezanului iscusit îi trebuiesc trei însușiri: hâtrie, răbdare și prevedere. Eu sunt de perfect acord cu marele poet, care a pățit-o din cauza vânătorii de amor, că fără aceste calități vânătoarea are numai puține șanse de reușire. Câteodată ... iară venitul de pe sărături la două milioane. Dintre toate aceste pescării, ce se fac cu mrejele și cu felurite alte unelte, cea mai interesantă și vrednică de văzut este pesÂcuirea morunilor, nisetrilor, somnilor și cicigilor, pe care nekraÂsovții în timp de primăvară îi prind la gurile Dunării, unde apele râului se întâlnesc ...
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... de Lăpușneanul. Voia li se dete. Ai să dai samă, doamnă!… Tomșa, nesimțindu-se în stare a se împotrivi, fugise în Valahia și Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde, aducîndu-și aminte de întăia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-și dezvălui urîtul caracter. Boierii însă tremurau. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiți: știau că norodul îi urăște, și pre domn că nu-i iubește. Îndată ce sosise, Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei, afară de Hotin și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi și ațîțau revolte. Ca să sece influința boierilor și să stîrpească scuiburile feudalității, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din cînd în cînd. La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică ... s-au îngropat în sf. monastirea Probota, zidită de el, Ruxandra rămăsese în fragedă vîrstă, sub tuturatul a doi frați mai mari, Iliaș și
... Mihail Săulescu - Întuneric Întuneric de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Cât de 'ntuneric este în serile de toamnă Și străzile sunt triste, tăcute și pustii, Iar fiecare clipă în suflet își înseamnă Cărarea unei grele și vagi melancolii... Un vis țesut în vară se stinge 'n toamna tristă Și inima-i bolnavă și sufletul e gol... Departe, zdrențuită, se flutură-o batistă, Cum trece singuratec, neliniștit, un stol... Și ție ți se pare că pleacă dela tine Aceste călătoare spre alte zări mereu, Spre alte țări, cu soare, spre vară, spre mai bine, - Și toamna asta tristă te-apasă tot mai greu... Și ție ți se pare că duc cu ele vară, Că duc cu ele visul, că duc cu ele tot, Aceste călătoare tăcute ce se luară Cu dorul lor de ducă, și-a se opri nu pot... Și ție ți se pare că n'o să mai revie Nici stolul care trece, nici vara ce-a trecut, Nici visul care nu ... n camera pustie Rămâi cu gându-aiurea, rămâi mereu tăcut... De te deșteaptă-o clipă un pas pela fereastră, Ridici cu teamă capul, te uiți
... câteodată roata lumei. Turcul, după ce îmi făcu o temenea cu tot ifosul lui de ex-suzeran, se așeză dinaintea mea, își scoase periile, șipurile cu vacs și începu să mă facă frumos la picioare. Dar fiindcă orice faptă omenească, cât de neînsemnată, găsește imitatori numaidecât, m-am pomenit lângă mine cu un oaspete binecunoscut al Slănicului, Nicolai Codreanu, un tip sui generis, care întinse și el picioarele spre turc așteptându-și rândul. Codreanu, dintre toți vizitatorii era cel mai credincios și mai habotnic slănicean. De vro 20 de veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie săși ieie în ... suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială în inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziuă dinaintea Otelului Cerbul. A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din
George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii
... turcesc. — Padișahul nostru m-a trimis la tine Să-i plătești tributul ce i se cuvine!... Mihai-vodă tace. Oaspeți, mare-mic, Cu onor din teacă spedele-și ridic. Luna varsă raze dulci și auroase, Căpitanii-și scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoală doamna-i tinerică Rumenă, suavă ca o zambilică. Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân, Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngân, Părul pe-a ei frunte joacă grațios, Ochii cu tristețe cat-acum în jos: — Unde este timpul cel de altădată Când Mihai Viteazul știa să se bată? Cela ce-n primejdii stă și ... s-o vezi, Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire, Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire! Atunci Mihai-vodă se scoală deodată Și spre sol întoarce fața-i gândurată: — Mergi și spune celui care te-a trimis Că Mihai Viteazul ochii n-a închis. Au voiești pe țară biruri noi a ... Națiune?... Padișahul vostru, fără de-nconjor, Vrea să nimicească p-acest brav popor. Dar mai bine piară dacă i-a fost dat, Decât cu rușine, mic și atârnat! Și
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!
... să fie în mijlocul casei, sau rotundă, sau în patru colțuri. La masă, pentru economie, acoperișul și șervetele nu prea sunt curate, ca nu cumva cu deasa spălătură și frichinire să se rupă curând; tacâmurile mesei nu prea seamănă unul cu altul, și furculițele, de la patru și trei dinți, ajung cu adevărat furculițe cu câte doi dinți, și care rămân numai cu unul, acelea se pun în coada mesei; și multe economii de acestea, ce ne aduc aminte de veacul de aur în toată pulberea și murdalâcul lui cel primitiv, amestecat și cu argint-viu. Dumneaei, pentru dragostea ce are către frățica și către toți prietenii, mâncând ciorba și bucatele, ia tot de la un loc; cum am zice: scoate lingura din gură, o bagă iar în castronul cu ciorbă, iar o bagă în gură, iar o bagă în castron, și așa mai încolo. De multe ori, când mănâncă lapte, rumeneala de pe buze începe a-i da culoarea roșatică. Ioniță băiatul e un ... scump, pentru că apa ce s-a vărsat pe jos albise scândurile întocmai ca obrazul coconiței. Așa zisei că coconița bate în palme și slugile aleargă grămadă, și Măriuța
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Pe drumul desfundat de ploi, înainta o trăsură cu greu. Câmpul era totuna de apă. Se lăsa noaptea, și frigul începeasă amorțească crestele bulgărilor de noroi, iar bălțile prindeau o pojghiță subțire de gheață — ceea ce făcea drumul și mai anevoios. Caii, asudați, mergeau prin șleau, sunând dintelencele lor monotone: erau patru înaintași, toți tineri, deprinși cu vremea rea și cu noroaiele, fiindcă erau născuțiîn herghelie, la țară. Văzuseră ei multe, de când erau la grajd:pripoare, zăpezi, ape mari, și mai cu seamă țăpoiul lui Stoicavizitiul; așa că greutățile de acum nu i-ar fi oprit din mers, dacă nu-i opreau hățurile. În adevăr, Stoica, beat ... rog... să nu vă piară pofta de mâncare. Când toți fură la masă, Tănase se uită prin talerele tuturor, să vadă cine mănâncă de post și cine de dulce. Dupăaceea sorbocăi de câteva ori din supa lui de linte și apoi întinse talerul feciorului. — Na, mă!... Să spui bucătăresei că o să i-o torn pe gât. Asta ciorbă de linte e? Și, întorcându-se către bătrână: — Dumneata ce mănânci, mamă? Baba nu înțelegea și ...