Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea
... mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea ... Deci deschide-mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca să răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, să-ți dau floricele, S-auzi de la mine vorbișoare dulce; Să-mi vezi fețișoara câtu-i de frumoasă, Ș-aripile mele cât sunt de ușoare, Și să-mi vezi gurița ce miros revarsă, Care covârșește ori pe care floare. Mi-i frig, căci sunt gingaș, umbra mă îngheață, Iar ție nu-ți pasă de rugile mele; Deci deschide-mi ușa, ca să-ți dau mărgele, Și tu mă-ncălzește în a tale brațe... Ori ce să-ți dau, spune, ca să-mi deschizi mie? Fotă îngerească, sau colan de zână, Sau să-ți ghicesc nunta când are să-ți fie, Sau de-a ta ursită
Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)
... avem o scuză. — Cine se sCuză se A.C. Cuză! răspunse țața imperturbabil. Moftul Român nr.2, Duminică 8 Aprilie 1902 II Cititorii noștri știu ce nenorocire literară ni s-a întâmplat din cauza ignoranței mele în materie de istorie literară: Am primit de bună credință de la amicul meu Teleor, ca a d-sale proprie, originală și inedită o epigramă, pe care d-l Cuza o publicase demult și ... alta și mai răutăcioasă: Tot lui I.L. Caragiale Ai fost funcționar cinstit Tu, la Regie, cât îmi pare Căci văd că nu ai profitat Nici de tutun și nici de sare. Cu toată mâhnirea ce simt că amicul meu d. Teleor nu-mi găsește nici un pic de sare, tot am o mângâiere văzându-l cum recunoaște că am fost cinstit și n-am profitat de sare străină. Ca semn de recunoștință, dar, mă simt dator a-i dedica aceste: Epigrame Lui Teleor Că n-am destulă sare-a mea, Te rog ... ingenios de apărare al acestui eminent avocat. „Teleor nu poate fi nici acuzat, necum osândit, că ar fi răpit bunul d-lui Cuza. Pentru
Ștefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu...
... Ştefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... După o citire din Eminescu... de Ștefan Octavian Iosif Citesc... De sub pleoapă nu o dată Îmi scapără în jos, pe obrazul meu, O lacrimă... și te citesc mereu Și parcă te-aș citi întâia dată ... Ce orizonturi nouă-mi luminezi Cu raza genială-a minții tale! O lume ideală tu-mi creezi Și peste toate-arunci un giulgi de ... jale Ce fâlfâie întunecat în aer... Și strunele pe care ning petale Suspină-amar, ca-n vis, abia atinse De degetele-ți palide și reci, De degetele-ți reci și-atât de pale... Scoțând sub mâna ta măiastră-un vaier... Și fruntea ta cu lauri o-ncununi, Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni, Cu trandafiri ce ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... sfătuit să nu se potrivească unui cap de muiere! Numai dă!... Când se leagă păcatul de om, trebuie să-l tragă! Așa-i părdalnica asta de dragoste! — Vra să zică era și o femeie la mijloc? — Ba bine că nu! Să știi de la mine că oriunde s-ar întâmpla vro nenorocire, trebuie să fie amestecată o codiță de femeie acolo. Această vorbă făcu pe Costin să surâdă. El își uitase spaimele de când se afla ascuns sub stâncă, când, deodată, o detunătură înfricoșată se auzi deasupra capului său. — Ce este? strigă Costin, sărind drept în picioare. — Nimică!... o fărămătură de stâncă se duce de-a roata în vale. Ucigă-l crucea le aruncă cu praștia de sus, dar, ce risipește ziua, el pune noaptea la loc. De aceea Pietrele Doamnei stau totdeauna întregi. Fii însă liniștit; aicea n-avem grijă, afară numai dacă s-ar risipi muntele întreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbeam adineoarea de Simion. Ce bunătate de flăcău mai era! Nici c-a fost un al doilea pe meleagurile noastre. El era fecior de mijlocaș și cam sărac, dar voinic ca un pui de
Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)
... Alexandru Vlahuţă - Din trecut (Vlahuţă) Din trecut de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XVIII, nr. 1, aprilie 1884 Acum, cînd nu ne mai iubim, Vino cu mine-n țintirim, Acolo unde ... Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar ... de fericire, Și lăcrămile de pe față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce-au dorit ei !... Ce suntem noi ! Dar colea,-n mai adînc mormînt, E primul nostru jurămînt. Tu-mi stai pe brațe visătoare, Eu ochii dulci ți-i sărutam, Și ... de știre ! Alături, în adîncă pace, Somnul fără trezire-și zace Suspinul nostru cel dintăi, Cu cel din urm-adio, Cu lacrima din ochii tăi, Ce
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... delicat (90, cartea XI): Intacta quare mittis mihi, Polla, corones? A te vexates malo tenere rossas. Care s-ar putea tălmăci astfel: Pentru ce, Polla, îmi trimiți coroana de o frăgezime atât de curată? Îmi plac mai bine rozele când s-au veștejit în mâinile tale. Iată de același și o epigramă tare (93, Contra lui Zoil). Mentitur qui te vitiosum. Zoile, dixit. Non vitiosus homo es, Zoile, sed vitium! Zoile, minți când ... dai titlul de vicios. Tu nu ești un om vicios, Zoile, ești viciul însuși! După Martial, poeții francezi au deținut laurii epigramei, schimbându-i sensul de inscripție și transformând-o într-o armă ascuțită de polemică și duel. Epigrama, totuși, de-a lungul veacurilor, a mai păstrat ceva din caracterul primordial al inscripției. Când vezi un monument, te întrebi, cu ce scop e ridicat și de cine? Inscripția monumentului îți răspunde. Tot astfel o bună epigramă are două părți. Una care ațâță curiozitatea, descriind, în culori vii, un subiect oarecare, alta ... foarte justă intuiție estetică. Dar e profesor și, fără să vrea, devine didactic și doctoral uneori. Decretele sale au însă norocul să fie adoptate aidoma de ...
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... George Topîrceanu - Şt. O. Iosif: Patriarhale şi cântece Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece de George Topîrceanu Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc . Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă. În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca ... deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv. Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?... Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană ...
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821
... în sus. Apele schimbîndu-și cursul dau, se-ntoarcă înapoi Ca să bată fără milă cu izvoarele război ; S-au smintit să vede firea lucrurilor ce la vale Aflîndu-se din vecie, urma pravilelor sale. Ș-au schimbat se vede încă și limbele graiul lor ; Că totuna va să zică di ... avè credință ; Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ; Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare Îi va prinde mreja vulturi și dihanii zburătoare ; Ce-a să zică vînătorul, cînd în loc de turturele Nevăzînd nici cîmp, nici codru, va pușca zodii și stele ? Nătărăule ce umbli, pe a ceriului fațadă, Zisu-mi-au ieri noapte luna, tîlnind-o la promenadă, Suma veacurilor scrise pentru tine-n acest loc ... de pe crugul soarelui cel plin de foc. Iar di ești vre o comită rătăcită dintre stele Și umbli fără de noimă, ieșită din rînduiele, Ce
Petre Ispirescu - Zâna munților
... în cale. Nu știa însă cum să facă, cum să dreagă, ca să se cunoască cu fiul împăratului. Peste câteva zile de la întoarcerea feciorului de împărat de la vânătoare, o femeie săracă veni la curtea împărătească să se bage slujnică și, fiindcă tocmai era trebuință de o găinăreasă, o primi. Curățenia și buna îngrijire ce da găinilor și tuturor paserilor de la cotețele împărătești ajunsese de poveste. Împărăteasa era așa de mulțumită, încât în toate zilele spunea împăratului câte o vorbă bună pentru bărbăția acestei femei tinere, dară săracă. Ea și începuse a se ... pulpele și ea era așa de bine făcută, încât ochii tuturor rămase la dânsa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse lângă feciorul de împărat și numai lângă dânsul juca până către seară. Vorbiră, râseră, își povestiră fel de fel de lucruri, dară cam pe sub mână, fiindcă-i era rușine feciorului de împărat să râză și să vorbească așa înaintea tătâne-său și apoi toți fiii de împărați își dau coate, căci băgaseră de seamă că necunoscuta tot lângă el juca. Feciorul de împărat nu mai era al său. Se mira însuși de ...
Alexei Mateevici - Munca noastră
... Munca acelor oameni puțini, despre care spun mai sus, este deci munca tuturor moldovenilor, este lupta lor pentru viață. În fața anului ce vine este de cuviință să urmărim desfășurarea acestei munci, să ne dăm socoteala ce-am făcut ș-am văzut în anul care trece și la ce trebuie să ne așteptăm la altul. Asta este din partea noastră cea mai bună prețuire a anului, care ne va fi de învățătură pe viitor. Anul ce se sfârșește nu trebuie să fie uitat cândva de nici un moldovean cu pricepere pentru vorbele spuse mai sus, adică că tocmai în acest an norodul nostru a început a trăi ... și mai grea s-a arătat munca asta mai pe urmă, când au prins a ni se pune în cale fel de fel de piedici de dușmanii noștri. Acești dușmani au fost și sunt foarte mulți și fel de fel — uneori chiar nici în cap nu-ți venea de unde se luau ei și ce chinuri întrebuințau numai ca să ne facă să ne lepădam de lucrul nostru. Și trebuie so spunem că de multe ori răuvoitorii noștri — fel de fel de Crușevani, ...
Ion Luca Caragiale - Intelectualii...
... încetul cu încetul clienții, cari consumau altceva decât capuțin. Ar fi lucru oarecum explicabil: omul inferior se găsește foarte strâmtorat într-o atmosferă prea înaltă. Ce să caute un biet mojic de rând acolo unde se strâng persoane de elită?... Din pricina intelectualilor, sau din altă pricină, puțin importă, cafeneaua Brofft, mergând din ce în ce mai slab, a trebuit până la urmă să se desființeze. Dar intelectualii nu puteau rămânea pe drumuri; trebuiau deci să-și caute un ... că le și putea pricepe. Numai aleșii le-au putut pricepe, și asta a făcut un mare bine public: încet-încet, și din ce în ce mai numeroși, începură să iasă, din rândurile poporului, o sumă însemnată de tineri a căror vocațiune era să fie intelectuali. Până aci, nu se știuseră număra, neavând un semnal de raliare, o eclesie. Aceasta a fost perioada clasică a intelectualilor. . În curând, potrivit principiului evoluțiunii, eclesia a numărat așa ... dacă l-or lua repede. Dar mai la urmă, o să mă-ntrebi dumneata: — Bine, după câte mi-ai scris aci, cam înțeleg eu ce sunt intelectualii; dar atâta nu mi-e ...