Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LĂSAT
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 1557 pentru LĂSAT.
Vasile Alecsandri - Haidulul rănit
Vasile Alecsandri - Haidulul rănit Pe cel deal îndelungat Suie-se-un car ferecat C-un haiduc de el legat, Iar aproapea carului E mama haiducului, Mama plânge și iar plânge, Șterge rănile de sânge Și tot zice la cei boi: ,,Rogu-mă, plângând, de voi, Duceți caru-ncetișor, Că-i rănit bietul fecior!" Boii mersu-și legăna, Iar voinicul suspina: ,,Du-te, mamă, cu norocul Și mă lasă-aici cu focul, Că de-acum nici mama poate Sa mă scape de la moarte! Cât am fost eu neatins Multe curse am învins, Mulți secui am secerat Ca să-mi fac pământ curat, Dar acum mi-a venit rândul Să mă duc și eu ca gândul, Să mă duc din acest loc Unde-i robota de
Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri) Jos, pe malul Prutului, La casele Vâlcului, Vâlcul bea, se veselește, Cu trei fete se-ndrăgește, De holeră nici gândește; Maică-sa grija-i ducea Și cu lacrimi îi zicea: ,,Dragul mamei Vâlcule, Mândrule, voinicule! Tu tot bei și veselești, De holeră nici gândești, Lasă-mi-te de beție Și de dalba veselie, Că holera-i chiar la Prut Și chiar dincoace-a trecut!" Vâlcul ei se supunea, Patru boi la car punea Și pe cal încăleca, Drumul la vale-apuca, Apuca-n călătorie Să facă negustorie. Când la cotul Prutului, Prin mijlocul câmpului, El zarea, mări, vedea O clonțată ce râdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată Și cu părul despletit Tot cu șerpi împleticit. Ea din loc în loc sărea, Spini în urmă-i răsărea, Iarba câmpului ardea Și oamenii morți cădea! ,,Cale bună, măi drumeț: Unde mergi așa sumeț?" ,,Cale-ntoarsă, cloanță fa, Unde-alergi curând așa?" ,,Merg la casa Vâlcului De pe malul Prutului Ca să-i ridic zilele, Să mă duc cu dânsele." ,,Alei! iazmă călătoare, Boală rea ș-ucigătoare! Na-ți calul și armele, De-mi lungește zilele, Să-mi mai văd copilele Că-mi ...
Vasile Alecsandri - Horea și Cloșca
Vasile Alecsandri - Horea şi Cloşca Horea, Cloșca-s la un loc Ș-au aprins un mare foc Și cântă voios în joc: ,,Pe cel câmp pustiu și-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' să ardă și să crească, Ca-i în țara ungurească! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Ungurean, musteață lungă! Zis-am morții să te-ajungă! Zis-am parăi să te ardă, Zis-am crucii să te piardă, Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Ungurean, câine turbat! Multe-n lume ți-am răbdat, Dar venit-a timpul meu Ca să mă răzbun și eu! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Cum răcnesc jivinele! Cum s-aprind slăninele! Cum ard toate satele De-și curăț păcatele! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! M-am suit la munte-n zori Ș-am prins fulgerul din nori, Și de sus din înălțime L-am izbit în ungurime! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc!" Horea, Cloșca, la un loc, Părăsiți de-al lor noroc, Ard, cântând voios în foc! Acest cântec, de o formă mai regulată și mai corectă, l-am pus ...
Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri de Vasile Alecsandri Prințului Ion Ghica Mircești, decembrie 1883 Iubite amice, Iată-ne cu iarna în țară! Ea a sosit noaptea, pe furiș, și s-a grăbit să-și scuture cojoacele pe fața pământului pentru ca să afirmeze stăpânirea ei... A doua zi românii s-au trezit vasali acestei regine aspre ai cărei miniștri sunt crivățul și gerul, ai cărei curtezani sunt lupii și corbii, a cărei armată sunt fulgii de zăpadă și țurțurii de gheată, ale cărei palate sunt clădite cu troian. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda râurilor înghețate și poartă pe frunte-i o coroană de briliante ce te pătrunde de fiori când o privești și te preface în sloi când te atingi de dânsa. E timp de a se culege pe acasă și de a se adăposti la gura sobei în așteptarea altei regine mult mai atrăgătoare, Primăvara, care va detrona în curând pe bătrâna uzurpatoare. Sperare drăgălașă!... Ea ne face a răbda despotismul îngrozitor al iernii fără nici ...
Vasile Alecsandri - La poeții români
Vasile Alecsandri - La poeţii români La poeții români de Vasile Alecsandri Precum în vară dulci păsărele Sosesc voios Și pe un arbor cuprins de ele Cântă frumos; Veniți aice cu-a voastre lire Voi ce aveți Pe frunte raze de nemurire O! juni poeți! Voi, care-n focul ce vă străbate Visați cu dor Glorii, plăcere și libertate Și dulce-amor! Veniți s-aduceți o închinare De nobili fii Celor ce țării au dat salvare În vijelii. Cântați trecutul ce se mândrește De-ai săi eroi, Ș-a cărui rază se răspândește Lin peste noi. Cântați Unirea, fala străbună Cu glas sonor, Căci poezia adânc răsună Între popor! Cântați căci lumea trece, dispare, Visele per, Însă-a juniei dalbă cântare Zboară la cer, Ș-acolo merge de se unește Cu sfântul cor Ce în lumină cântă, slăvește Pe creator... Când mâna morții rece s-apasă Pe-al vieții fir, Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă Un suvenir! București,
Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei
Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei Legenda lăcrimioarei de Vasile Alecsandri I În rai nici o minune plăcută nu lipsea. Văzduhul lin, răcoare, a crini mirosea, Căci albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sânuri arome nesfârșite. Lumina era moale și-ndemnătoare șopții. Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopții. Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri, Și nu găseau răsunet în el a lumii plângeri; Căci scris era pe ceruri, pe frunze și pe unde: Nici umbra de durere aice nu pătrunde. Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite, Stau sufletele blânde, iubinde, fericite, Gustând în liniștire cerească veselie Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie. Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare... Avea orice minune, dar îi lipsea o floare. II Și iată că sosește un oaspe de pe lume, Un suflet alb și tânăr pe-un nor de dulci parfume; Iar sufletele toate îi ies lui înainte, Primindu-l cu zâmbire, cu gingașe cuvinte, Și-i zic: În raiul nostru bine-ai sosit, copile! Curând plecași din viață! Nu plângi a tale zile? Nu, căci am dat o clipă de viață trecătoare Pe alta mai ferice ...
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi Legenda rândunicăi de Vasile Alecsandri dedicată dnei Nyka Grădișteanu Rândunică, rândunea, Ce bați la fereastra mea? Du-te-ți pune rochița, Că te arde arșița, Te suflă vântoaiele Și te udă ploaiele. Mergi în câmpul înverzit, Că rochița a-nflorit Și o calcă turmele Și o pasc oițele. (Cântec poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Când se născu pe lume voioasa Rândunică, Ea nu avea făptură ș-aripi de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat, Copilă drăgălașă de mare împărat. Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare, Sosită printre oameni ca zâmbetul de soare, O gingașă comoară formată din senin, Din raze, din parfumuri, din albul unui crin, Și maica sa duioasă, privind-o, se temea Să nu dispară-n aer sub forma de o stea. O zână coborâtă din zodia cerească Veni să o descânte, s-o scape_N cap, s-o crească, Să-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri, S-o apere-n viață de-a zilelor amaruri. Ea-i puse-o scăldătoare cu apă ne-ncepută, De ploaie neatinsă, de soare nevăzută, Și-n apa încălzită cu lemn mirositor O ...
Vasile Alecsandri - Mândruliță de la munte
Vasile Alecsandri - Mândruliţă de la munte Mândruliță de la munte de Vasile Alecsandri Mândruliță de la munte, Ce nu treci cole, pe punte, Să te strâng la pieptul meu? Că te-aș face, zău, puicuță, Să urăști a ta căsuță Și să uiți pe Dumnezeu. De-a tot toarce nu-ți e lene? Lasă-ți furca-n buruiene Și-mi sai iute cel pârău, Să culegem împreună, Tu, fragi roși de prin pășună, Eu, crini albi pe sânul tău. Ici, în lunca înverzită, Este-o iarbă înflorită Ce se-ngână c-un izvor. Vină-n iarbă, mândruliță, Eu să-ți cânt doina, doiniță, Tu să plângi de dulce
Vasile Alecsandri - Maghiara Maghiara de Vasile Alecsandri Cu ce jale, ce amar Plâng doi ochi peste hotar! Cât se bate, cât suspină O inimă de dor plină Colo-n țara cea vecină! Mândri-s ochii ca din rai, Dulci ca soarele din mai. Inima e mândră iară, Căci ea saltă ca o fiară În sân falnic de maghiară. De-ai fi pasăre sau vânt, S-alergi lumea pe pământ, Ca maghiara scumpă floare N-ai vedea lucind la soare, Nici în luncă, la răcoare! Alb i-e sânul, dulce crin, Dar hrănește-amar suspin! Negri-s ochii, cu văpaie, Dar pe fața ei bălaie Se topesc ca nori de ploaie, Căci un domn român vestit Peste munți a năvălit Ș-a luat cu vitejie Multe suflete-n robie Și maghiari nemeși o mie! A plecat domnul român! Robii după-al lor stăpân Au ieșit plângând din țară Ș-a rămas trista maghiară Cu ochi plânși, cu jale-amară! De trei zile plânge-acum! De trei zile cată-n drum, Dar nimică nu zărește, Căci iubitul ce jelește Pe drum nici că se ivește! Unde-i mândrul tău iubit? În ce cale- ...
Vasile Alecsandri - Mehedințeanul
Vasile Alecsandri - Mehedinţeanul Mehedințeanul Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Frunză verde magheran, Voinicel mehedințean, Sunt născut pe frunzi de fag Ca să fiu la lume drag Și-s scăldat de mic în Olt Să mă fac viteaz de tot Și-s frecat cu busuioc Să am zile cu noroc. După ce am mai crescut Din ochi maica m-a pierdut C-am fugit de la părinți Tot în munți, la Mehedinți. Apoi m-am lăsat în vale Cu trei rânduri de pistoale Ș-am ajuns un voinicel Cu inima de oțel. Aoleo! ce foc de dor! Veni-va badea Tudor [1] Să mai strângă din păduri Cete mândre de panduri Ca s-alunge de la noi Și pe greci și pe ciocoi. Frunză verde păducel, Cine-a merge după el? Un șoiman mehedințel Care știe să chitească, Rândunica s-o lovească, Și mai știe de călare Să se lupte-n fuga mare, Și mai știe să înoate Vâslind Dunărea din coate. Aoleo! mă arde focul Ca să-mi cerc și eu norocul, Aoleo! de rău, de bine Țipă sufletul în mine! ↑ În Valahia mică, peste Olt, mulți cred că Tudor Vladimirescu, șeful pandurimii ...
Vasile Alecsandri - N. Bălcescu murind
Vasile Alecsandri - N. Bălcescu murind N. Bălcescu murind [1] de Vasile Alecsandri De pe plaiu-nstrăinărei, Unde zac și simt că mor De amarul desperărei Și de-al țării mele dor, Văd o pasere voioasă Apucând spre răsărit, Și o rază luminoasă, Și un nour aurit. „Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu?“ „Am solie-ncântătoare De la sfântul Dumnezeu Să duc glas de armonie Țărmurilor românești Și să scald în veselie Inimile ce jălești!“ „Rază vie, călătoare, Unde mergi cu dorul meu?“ „Am solie-nvietoare De la sfântul Dumnezeu Să depun o sărutare Pe al țării tale sân Și s-aduc o alinare Jalnicului tău suspin.“ „Nouraș pătruns de soare, Unde mergi cu dorul meu?“ „Am solie roditoare De la sfântul Dumnezeu Să mă las în Românie, Ca să crească mii de flori Pe frumoasa ei câmpie Ce o plângi adeseori!“ „Du-te, rază strălucită, Du-te mică păsărea, Și pe țara mea iubită Mângăieți-o-n lipsa mea! Iar tu, nour de rodire, Fă să crească-n sânul tău, Cu verzi lauri de mărire, Floarea sufletului meu!†...